Fobiile specifice

Introducere

Desi fobiile sunt cunoscute inca din antichitate, descrierea lor s-a facut dupa numeroase clasificari abia in a doua jumatate a secolului XX. Descrisa la inceput ca nevroza fobica, in 1952 American Psychiatric Association a separat fobiile in clasificarea sa, plasand tulburarile fobice in grupa tulburarilor anxioase alaturi de tulburarile obsesiv- compulsive suprimand termenul anterior.
Elementul esential al acestei tulburari este frica persistenta de un stimul (obiect sau situatie), alta decat frica de a nu avea un atac de panica- fobiile specifice cele mai comune dintre ele in populatia generala, desi nu in mod necesar la cei care solicita tratament, implica animalele, in special cainii, serpii, insectele si soareci, altele implica vederea sangelui sau a plagilor, spatiile inchise, inaltimile si calatoria cu avionul. In timpul oricarei faze a tulburarii, expunerea la stimului fobic simplu provoaca aproape invariabil un raspuns anxios imediat.
Diagnosticul de fobie specifica este pus numai daca comportamentul de evitare interfereaza cu rutina normala a persoanei sau cu activitatile sociale uzuale ori cu relatiile cu altii, sau daca exista o suferinta marcata in legatura cu faptul de a-i fi frica. Cele mai multe ori fobiile care incep in copilarie dispar fara tratament, insa cele care persista pana in perioada adulta se remit rar fara tratament. Deteriorarea persoanei poate fi minima, daca obiectul fobic este rar si usor de evitat.
Terapia conventionala a tulburarilor anxioase presupune asocieri de anxiolitice precum si o serie de tehnici de psihoterapie, existand un numar mare de medicamente eficiente dintre care se poate alege (antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei, benzodiazepine) . Psihoterapia in asocierea cu tratamentul farmacologic este cea mai eficace decat oricare din aceste tratamente aplicate separate. Psihoterapia cognitiv- comportamentala aplicata are la baza un principiu foarte simplu si anume acela ca orice comportament atat cel normal cat si cel anormal sunt invatate, prin urmare pot fi si dezvatate. Prin urmare, pacientul in loc sa evite situatiile care ii produc frica acesta se va confrunta cu ele in mod gradat. In ultima perioada in acest arsenal terapeutic s-a impus un nou domeniu, si anume acela de terapie prin realitate virtuala, folosita cu succes in randul fobiilor specifice: teama de paianjeni, claustrofobie.

Definitie:

Fobia este o teama angoasanta, frica persistenta si irationala, o neliniste care poate merge pana la o teroare paralizanta si de evitare nejustificata, declansata de stimuli obisnuiti inofensivi- obiecte, substante, fenomene, fiinte, persoane, situatii, actiuni. Termenul de fobie, atat pentru psihiatru cat si pentru omul de pe strada, semnifica o frica de o intensitate extrema, persistenta, sesizata de catre subiect ca fiind irationala. Aceasta este determinata de prezenta sau doar de anticiparea prezentei unui obiect, vietate sau situatie. Elementul central al fobiilor este anxietatea, care este o stare de tensiune, nejustificata sub aspectul obiectului, pericolul fiind nedefinit, reactia este supradimensionala si neadecvata. Importanta este distinctia intre anxietate si frica; elementul deranjant fiind delimitat, nonconflictual in frica, nedefinit, imaginar, conflictual in anxietate.

Incidenta:

In clinica sunt intalnite, de regula, fobiile specifice concomitent cu alte tulburari psihice (anxioase, afective, toxicodependente, etc) . Se estimeaza ca numai 12- 30% dintre indivizi solicita asistenta pentru fobiile specifice.
In ceea ce priveste frecventa fobiilor specifice in functie de sex, rata femei/ barbati este de aproximativ 2: 1, aceasta rata variind si in functie de subtipul fobiei. Astfel, 75- 90% dintre indivizii fobici cu subtipuri de animale si de mediul natural sunt femei. Si in cadrul subtipului sange- injectii- plagi aproximativ 55- 70% dintre indivizii fobici sunt femei.

Prevalenta:

Prevalenta pe viata a anxietatii se ridica pana la 25%, defalcata pe diverse subtipuri in felul urmator: -3, 5%- tulburarile de panica, -13, 3%- fobii sociale, -2, 5%- tulburare obsesiv- compulsive, -5, 3%- agorafobie, -11, 3%- fobii specifice, -5, 15- anxietatea generalizata.
Studii recente facute pe loturi considerabile de persoane adulte a evidentiat ca fobiile legate de mediu in general, sunt cele mai comune (13, 2%), urmate indeaproape de fobiile de animale (7, 9%), apoi fobiile legate de sange- injectii (3%) . Desi fobiile sunt frecvente in populatia generala, ele duc rar la o deteriorare sau detresa (slabirea functiilor vitale) suficienta care sa justifice un diagnostic de fobie specifica. Prevalenta raportata poate varia in functie de pragul utilizat pentru determinarea deteriorarii sau detresei si numarul de tipuri de fobii examinate.

Elemente specifice culturii, etatii si sexului:

Continutul fobiilor variaza in functie de cultura si de etnie. De exemplu, frica de magie sau de spirite dunt prezente in multe culture si trebuie sa fie considerate fobie specifica, numai daca frica este excesiva in contextual culturii respective si cauzeaza modificari in viata individului. Fobiile specifice pot fi mai frecvente la straturile socio-economice inferioare, desi datele sunt mixte. La copii, anxietatea poate fi exprimata prin exclamatii, pusee de agitatie sau agatarea de ceva anume. Adesea, copii nu recunosc ca fricile lor sunt excesive sau nejustificate si relateaza rar modificarile in legatura cu faptul ca au fobii. Fricile de animale si de alte obiecte din mediul natural sunt foarte frecvente si de regula sunt tranzitorii in copilarie. Un diagnostic de fobie specifica nu este justificat daca fricile duc la o deterioare semnificativa clinic (de exemplu, refuzul de a merge la scoala din cauza fricii de a nu intalni un caine pe strada) .

Patern familial:
Exista un risc crescut pentru fobiile specifice la membrii de familie, ai celor cu aceasta afectiune. De asemenea, exista unele date care sugereaza ca poate exista o agregare in familii dupa tipul de fobie (de exemplu, rudele biologice de gradul intai ale persoanelor cu fobii specifice de animale este posibil sa aiba aceleasi fobii, dar nu in mod obligatoriu de acelasi animal, iar rude de grad unu cu fobii specifice de tip situational este posibil sa aiba aceleasi fobii de situatie) . Fricile de sange si de plagi au paternuri familiale extrem de puternice.