25y virgin de sex masculin, arat foarte bine, dar nu pot sa am parte de sex.
Hey, numele meu este Alex și as vrea să-mi împărtășesc povestea mea în speranța că ar putea ajuta acolo pe cineva care este in aceasi situatie ca mine și sper să-l conving să nu facă aceleași greșeli ca mine, mai ales dacă sunteți tineri.
Sunt bărbat, am 25 de ani, am 1, 75 m, nu înalt, dar nici scund, mediu, înălțimea nu a fost niciodată o nesiguranță pentru mine sau o problemă, și arăt destul de bine, si zic asta deoarece am avut multe femei care s-au dat la mine pe parcursul vietii, dar din păcate sunt încă virgin și nu pot să mă conectez cu alte persoane, în special cu femeile. Oamenii spun adesea că aspectul conteaza foarte mult și bla bla bla, ceea ce este adevărat într-o oarecare măsură, nu vreau sa mananc rahat și să zic că aspectul nu contează, cu siguranță te ajută și iti oferă un anumit avantaj, dar dacă ai 0 abilități de socializare, ești socially akward, timid și mare introvertit, atunci doar apsectul fizic nu te va duce prea departe. M-am născut cu o buza de iepure, care m-a cam bântuit până in liceu, oamenii se luau adesea de mine și îmi spuneau "iepure" și tot felul de chestii de genul ăsta, până la liceu când lucrurile s-au schimbat puțin și buza de iepure a devenit de fapt o mare excitare pentru femei, sau cel puțin așa cred eu, pentru că atunci chiar nu-mi păsa cum mă îmbrac sau orice alt aspect fizic al meu, așa că dacă nu era asta, nu știu ce a fost tbh. Am avut vreo 10 fete în clasă și toate s-au îndrăgostit de mine, 4 dintre ele chiar au mărturisit și au tot incercat cu mine in toți acești 4 ani petrecuți în liceu. Am avut fete din alte clase care s-au dat la mine, dar nu am făcut niciodată nimic în legătură cu asta, eram prea timid si nesigur pe mine pentru a face o mișcare și, în realitate, tot ce trebuia să fac atunci era să spun "da...", lucru pe care îl regret foarte mult până în prezent. Mă întreb în fiecare zi cum ar fi fost viața mea dacă aș fi profitat măcar de un sfert din oportunitățile pe care le-am avut când eram adolescent, iar majoritatea fetelor care mă plăceau, le placeam si eu la randul meu, chiar aveam fantezii des cu ele, dar atunci preferam să rămân confortabil și să mă masturbez uitandu-ma la porno în loc să încerc să devin intim cu un partener in viață reală... și ciclul a continuat să se repete până acum 1 an, când am întâlnit o fată unde lucrez, era cam curvă, dar m-a excitat foarte mult. În cele din urmă, în iulie 2022, am reușit să-mi fac curaj să o invit la o întâlnire, mi-a spus pe whatsap, că este într-o relație, dar dacă nu ar fi fost, ar fi spus da :). Scurtă poveste lungă, am ieșit cu alți colegi de la serviciu de vreo 4-5 ori, până intr-o noapte când am ramas singuri și am avut o discuție mare, mai ales despre trecutul ei sexual. A doua zi, când m-am întors acasă, am decis că m-am săturat, auzind cum alti își trăiesc viața, creând relații cu alți oameni, creând amintiri, având experiență de viață și fiind capabil să-și satisfacă nevoile sexuale. M-am uitat la mine și am decis că trebuie să schimb ceva, altfel mă voi sinucide, pentru că viata pe care o am in momentul de fata nu merită trăită. Apoi m-am pus pe facut research, am aflat despre pornografie și cum îți distruge creierului, am fost dependent de porno de la vârsta de 11-12 ani sau cam așa, m-am uitat aproape zilnic și m-am masturbat de la vârsta de 13-14 ani. Deci da, asta chiar mi-a dat dracului creierul.
Odată ce am aflat că pornografia a fost 1 sursă a problemei, am tăiat-o, evident am avut recidive și ce nu, încă mă lupt până în ziua de azi cu asta, dar am reușit sa imi revin destul de bine, dar încă nu am reușit să devin sociabil ca altii și să mă comport ca o ființă umană normală. De fiecare dată când văd alți oameni în jurul meu, cât de ușor reușesc să socializeze unul cu celălalt, devin frustrat că vreau să pot face și eu asta, dar pur și simplu nu pot, întotdeauna am simțit că imi lipseste o rotita din creier, dacă știți ce vreau să spun. Mai ales când ies cu prietenii mei în cluburi sau stau cu alți oameni care și-au trăit viața și încep să povesteasca despre ce au făcut, despre amintirile lor și mai ales când aud discuții despre sex, cum alți tipi s-au culcat cu atât de multe femei și au făcut asta și aia, s-au chiar si tipe cand povestesc despre trecutul lor sexual, cum a fost tipa de la servici care mi-a placut, mi-a excitat f mult ce mi-a povestit in seara aia, dar in acelasi timp, am fost si sunt si foarte invidios pe ea si in general pe sexul feminin, cat de usor poate fii pentru ele sa ai parte de sex vs daca esti barbat.
In momente de genul, creierul meu se umple de depresie, furie și frustrare și tot ce mă pot gândi este cum mi-am irosit viața pentru pixeli pe ecran, jucând jocuri video toată viața mea și uitându-mă la porno, cel mai adesea încep să mă gândesc la modalități de a mă sinucide în acel moment. În februarie anul acesta, mi-am luat 1 săptămână liberă de la serviciu pentru a face ultimele lucruri înainte de a mă sinucide, aveam totul planificat, până când psihiatrul meu m-a convins să nu o fac, că există încă speranță. Mi-am promis mie insumi că voi face tot posibilul din acel moment până la sfârșitul acestui an, voi încerca totul și dacă nu pot să-mi repar viața sau frustrările sexuale cel puțin, atunci I will call it. Nu văd niciun rost să trăiești o viață care din momentul în care te trezești și adormi, tot ce simți este furie, frustrare, regret și ești singur pe lume. Am fost deprimat creca de la vârsta de 14-15 ani, mai ales din cauza familiei mele și a obiceiurilor mele proaste, pe care le voi atinge în curând, iar acum am ajuns intr-un punct destul de rau. In ultimul an când am început să ies din ce în ce mai mult, ca referință, până la 24 de ani, probabil ieșeam cu prietenii de 2-3 ori pe an maxim, restul timpului îl petreceam muncind sau jucând jocuri video. Din februarie am reusit sa fac destul de multe progrese, am luat doua dintre cele mai bune decizii din viata mea, am avut o deviatie de sept, din cauza careia nu putea sa respir mai aproape deloc, eram complet depended de picaturi de nas. Odata operat am putut in sfarsit sa respir ca o fiinta umana normala. A doua decizie a fost că am început să merg la sală și după 6 luni, a existat o diferență destul de mare în aspectul meu, toată lumea mi-a spus asta. Din februarie și până în prezent, am reușit să-mi maximizez aspectul fizic aproape, aș spune că sunt prob la 80-90% din cel mai bun aspect posibil, nu mai am decat sa bulk up unpic si sa mai pun cativa muschi in plus. Dar ceea ce am acum este mai mult decât suficient pentru a atrage privirile multor femei, am avut multe femei chiar și la sală care se uitau și se dadeau la mine, dar din nou, nu am făcut nimic. Chiar și atunci când ies în cluburi, am privirii de la ogramada lume, barbati gay, am avut si lesbienee care se uitau la mine... bărbații hetero in general ma respecta doar pentru aspectul meu și majoritatea oamenilor incearca sa se bage in seama cu mine. Fetele îmi aruncă o mulțime de priviri și semnale de alegere, si totuși sunt pur și simplu prea retardat social pentru a face ceva în legătură cu asta sau pentru a mă comporta ca o persoană normală, plus ca simt ca imi lipsesc subiectele efectiv de vorbit, cum nu am trait nimic toata viata, nu am ce sa povestesc sau cum sa ma bag in vorba cu altcv..
După multe videoclipuri și cercetări pe YouTube, am reușit în cele din urmă să aflu un videoclip care a explicat ce fmm este în neregulă cu creierul meu: https://www.youtube.com/watch?v=aEGukyCsHMg
Acest videoclip m-a făcut efectiv sa plang cand l-am vazut pentru prima oara, a fost in sfarsit o explicație perfectă 1:1 pentru ceea ce mi s-a întâmplat din cauza familiei mele, deoarece am putut în sfârșit să mă raportez la tot ceea ce spune tipul in video. Familia mea este una foarte toxică, tatăl meu este printre cei mai eșuați bărbați pe care i-am întâlnit vreodată în viața mea, tot ce face este să lucreze un loc de muncă jalnic 9-5 toată viața, loc de munca pe care mama a trebuit să-l obțină pentru el, vine acasă mănâncă mâncarea pe care o gătește mama, bea niște alcool și se uită la televizor, nimic altceva. Asta a făcut de când m-am născut, orice altceva ce a făcut, mama a trebuit să se certe și să-l pună la treabă, are 0 inițiativă să facă orice, dacă mama nu țipă la el să facă ceva, atunci îsi petrece tot timpul uitându-se la televizor. Când încerci să te cerți cu el, face pe victima si pe prostu, și și-a pierdut toată partea rațională și contactul cu realitatea. Ori de câte ori mergeam la el când eram copil pentru sfaturi, era fie arogant în răspunsul său, fie invidios dacă vedea că de fapt fac bine în ceva... Mama mea este super furioasă, stresată și morocănoasă 99% din timp. Ceea ce este de înțeles într-o oarecare măsură, spre deosebire de fratele meu, eu am încercat sa o inteleg și să mă pun în locul ei, cum am ajuns cu toții in acest punct nenorocit. Alegerea mamei să se căsătorească cu taicamiu a fost, fără îndoială, cea mai mare greșeală pe care a făcut-o în viața ei și, de asemenea, să rămână cu el. Copil fiind, eram criticat constant, corectat și nu mi se permitea niciodată să-mi exprim părerea. A fost exact așa cum spune Dr. K în videoclip, de fiecare dată când aveam un sentiment care nu era aliniat cu părinții mei, eram pedepsit pentru că îl exprimam, astfel creierul meu a învățat să separe emoțiile de alte lucruri. De aceea nu pot interacționa cu alți oameni, pur și simplu nu simt lucrurile ca atunci când eram foarte mic si nu constientizam inca ce se petrece in jurul meu, nu știu cum să explic mai egzact, de aceea am pus link-ul cu videoclipul de mai sus, pentru că explică mult mai bine decât aș putea eu vreodată. De asemenea, am un frate și a trebuit să treaca prin aceleași lucruri ca și mine cu părinții mei, din fericire pentru el a găsit modul corect de a face față, a ieșit și și-a făcut prieteni și și-a petrecut timpul în viața reală, nu ca mine.., care modul meu de a face față părinților mei, a fost să merg în camera mea, să ma joc jocuri video și să mă uit la porno pentru a-mi satisface dorințele sexuale, din moment ce nu credeam ca pot să obțin asta cu un partener in viata reala. Dar, din nefericire pentru mine, el își arunca toată frustrarea părinților noștri asupra mea, lăsându-mă literalmente fără niciun aliat în familia mea. Încă din adolescență am început să-mi evit familia cât mai mult posibil, doar vorbind și ajungând la ei din necesitate, in rest eram pe cont propriu. În general, am avut străini care s-au comportat și m-au tratat mai bine decât familia mea. Nu am auzit niciodată lucruri de genul "Bravo Alex, ai făcut bine, ține-o tot așa" sau posibilitatea de a avea conversații normale cu ei. Nu am putut si in continuare nu pot sa imi exprim pararea daca nu e la fel cu a lor, daca me deranjeaza ceva la ei sau vreun lucru pe care ei il cred correct intr-un alt fel... Am reușit să găsesc asta doar în lumea exterioară, cu oameni care nu împărtășesc același sânge, ceea ce pentru mine este foarte fucked up si trist cand ma gandesc la asta.
Sooo, yeeeah, to cut to the chase, regret aproape întreaga mea viață, toate deciziile proaste pe care le-am luat, obiceiurile mele proaste, toate oportunitatile pe care le-am irosit, nepetrecându-mi cei mai importanți ani din viața mea dezvoltându-mă și devenind de fapt o ființă umană normală, nu eșecul care sunt astăzi, un tip doar cu aspect bun și nimic altceva, complet gol în interior, and with a completly numbed brain. Am reușit să-mi repar și să-mi maximizez aspectul, dar în cele din urmă, asta e tot ce am. Am un bun simț al umorului, pot face aproape pe toată lumea să râdă, mai ales ppl care inteleg sarcasmul si glumele mai inteligente unpic, am un IQ destul de decent, peste medie cred, si de asemenea si un EQ probabil mai ridicat, deoarece pot înțelege și citii oamenii destul de bine. Problema este că nu știu cum pot repara toți acești ani importanți pe care i-am irosit și să vindec toate traumele pe care le am + regretele și frustrările. Chiar dacă lucrurile se vor schimba în bine în viitor, tot cred că îmi voi regreta trecutul pentru tot restul vieții, lucru cu care nu cred că pot trăii. De aceea singura opțiune care cred că mi-a mai rămas este să renunț pur și simplu la viață, nu mă pot întoarce în timp pentru a trăi așa cum trebuia, nici să-mi schimb familia, sau cel puțin să vindec trauma cauzată de ei.
În concluzie, vă rog, dacă citiți acest lucru și mai ales dacă sunteti sub 20 de ani, tinerii, nu faceți aceleași greșeli pe care le-am făcut eu, nu folosiți droguri, porno sau jocuri video pentru a scăpa de realitate în cei mai importanti ani din viata sau chiar si dupa. Poate că dacă o faci mai târziu nu este atât de distrugator pentru creierul tău, dar cu siguranță sa nu o faci cand ești tânăr și ar trebui să-ți dezvolți creierul și să-ți trăiești viața așa cum ar trebuie. MAI ALES.. mai ales porno, don’t do that shit, renunță dacă ești dependent ca mine (știu că nu va fi ușor, dar merită 100%), îți fute creierul și sistemul de dopamină atât de mult, nici măcar nu-ți poți imagina, fă doar o mică cercetare de 1-2 ore despre asta și vei începe să plângi când deschizi ochii la cât de distrugator poate fi. Dacă familia ta este toxică, întrerupe relatia cu ei și găsește consolare în prieteni și interacționează cu oameni care te pot înțelege, carora le pasa de tine.
Sunt bărbat, am 25 de ani, am 1, 75 m, nu înalt, dar nici scund, mediu, înălțimea nu a fost niciodată o nesiguranță pentru mine sau o problemă, și arăt destul de bine, si zic asta deoarece am avut multe femei care s-au dat la mine pe parcursul vietii, dar din păcate sunt încă virgin și nu pot să mă conectez cu alte persoane, în special cu femeile. Oamenii spun adesea că aspectul conteaza foarte mult și bla bla bla, ceea ce este adevărat într-o oarecare măsură, nu vreau sa mananc rahat și să zic că aspectul nu contează, cu siguranță te ajută și iti oferă un anumit avantaj, dar dacă ai 0 abilități de socializare, ești socially akward, timid și mare introvertit, atunci doar apsectul fizic nu te va duce prea departe. M-am născut cu o buza de iepure, care m-a cam bântuit până in liceu, oamenii se luau adesea de mine și îmi spuneau "iepure" și tot felul de chestii de genul ăsta, până la liceu când lucrurile s-au schimbat puțin și buza de iepure a devenit de fapt o mare excitare pentru femei, sau cel puțin așa cred eu, pentru că atunci chiar nu-mi păsa cum mă îmbrac sau orice alt aspect fizic al meu, așa că dacă nu era asta, nu știu ce a fost tbh. Am avut vreo 10 fete în clasă și toate s-au îndrăgostit de mine, 4 dintre ele chiar au mărturisit și au tot incercat cu mine in toți acești 4 ani petrecuți în liceu. Am avut fete din alte clase care s-au dat la mine, dar nu am făcut niciodată nimic în legătură cu asta, eram prea timid si nesigur pe mine pentru a face o mișcare și, în realitate, tot ce trebuia să fac atunci era să spun "da...", lucru pe care îl regret foarte mult până în prezent. Mă întreb în fiecare zi cum ar fi fost viața mea dacă aș fi profitat măcar de un sfert din oportunitățile pe care le-am avut când eram adolescent, iar majoritatea fetelor care mă plăceau, le placeam si eu la randul meu, chiar aveam fantezii des cu ele, dar atunci preferam să rămân confortabil și să mă masturbez uitandu-ma la porno în loc să încerc să devin intim cu un partener in viață reală... și ciclul a continuat să se repete până acum 1 an, când am întâlnit o fată unde lucrez, era cam curvă, dar m-a excitat foarte mult. În cele din urmă, în iulie 2022, am reușit să-mi fac curaj să o invit la o întâlnire, mi-a spus pe whatsap, că este într-o relație, dar dacă nu ar fi fost, ar fi spus da :). Scurtă poveste lungă, am ieșit cu alți colegi de la serviciu de vreo 4-5 ori, până intr-o noapte când am ramas singuri și am avut o discuție mare, mai ales despre trecutul ei sexual. A doua zi, când m-am întors acasă, am decis că m-am săturat, auzind cum alti își trăiesc viața, creând relații cu alți oameni, creând amintiri, având experiență de viață și fiind capabil să-și satisfacă nevoile sexuale. M-am uitat la mine și am decis că trebuie să schimb ceva, altfel mă voi sinucide, pentru că viata pe care o am in momentul de fata nu merită trăită. Apoi m-am pus pe facut research, am aflat despre pornografie și cum îți distruge creierului, am fost dependent de porno de la vârsta de 11-12 ani sau cam așa, m-am uitat aproape zilnic și m-am masturbat de la vârsta de 13-14 ani. Deci da, asta chiar mi-a dat dracului creierul.
Odată ce am aflat că pornografia a fost 1 sursă a problemei, am tăiat-o, evident am avut recidive și ce nu, încă mă lupt până în ziua de azi cu asta, dar am reușit sa imi revin destul de bine, dar încă nu am reușit să devin sociabil ca altii și să mă comport ca o ființă umană normală. De fiecare dată când văd alți oameni în jurul meu, cât de ușor reușesc să socializeze unul cu celălalt, devin frustrat că vreau să pot face și eu asta, dar pur și simplu nu pot, întotdeauna am simțit că imi lipseste o rotita din creier, dacă știți ce vreau să spun. Mai ales când ies cu prietenii mei în cluburi sau stau cu alți oameni care și-au trăit viața și încep să povesteasca despre ce au făcut, despre amintirile lor și mai ales când aud discuții despre sex, cum alți tipi s-au culcat cu atât de multe femei și au făcut asta și aia, s-au chiar si tipe cand povestesc despre trecutul lor sexual, cum a fost tipa de la servici care mi-a placut, mi-a excitat f mult ce mi-a povestit in seara aia, dar in acelasi timp, am fost si sunt si foarte invidios pe ea si in general pe sexul feminin, cat de usor poate fii pentru ele sa ai parte de sex vs daca esti barbat.
In momente de genul, creierul meu se umple de depresie, furie și frustrare și tot ce mă pot gândi este cum mi-am irosit viața pentru pixeli pe ecran, jucând jocuri video toată viața mea și uitându-mă la porno, cel mai adesea încep să mă gândesc la modalități de a mă sinucide în acel moment. În februarie anul acesta, mi-am luat 1 săptămână liberă de la serviciu pentru a face ultimele lucruri înainte de a mă sinucide, aveam totul planificat, până când psihiatrul meu m-a convins să nu o fac, că există încă speranță. Mi-am promis mie insumi că voi face tot posibilul din acel moment până la sfârșitul acestui an, voi încerca totul și dacă nu pot să-mi repar viața sau frustrările sexuale cel puțin, atunci I will call it. Nu văd niciun rost să trăiești o viață care din momentul în care te trezești și adormi, tot ce simți este furie, frustrare, regret și ești singur pe lume. Am fost deprimat creca de la vârsta de 14-15 ani, mai ales din cauza familiei mele și a obiceiurilor mele proaste, pe care le voi atinge în curând, iar acum am ajuns intr-un punct destul de rau. In ultimul an când am început să ies din ce în ce mai mult, ca referință, până la 24 de ani, probabil ieșeam cu prietenii de 2-3 ori pe an maxim, restul timpului îl petreceam muncind sau jucând jocuri video. Din februarie am reusit sa fac destul de multe progrese, am luat doua dintre cele mai bune decizii din viata mea, am avut o deviatie de sept, din cauza careia nu putea sa respir mai aproape deloc, eram complet depended de picaturi de nas. Odata operat am putut in sfarsit sa respir ca o fiinta umana normala. A doua decizie a fost că am început să merg la sală și după 6 luni, a existat o diferență destul de mare în aspectul meu, toată lumea mi-a spus asta. Din februarie și până în prezent, am reușit să-mi maximizez aspectul fizic aproape, aș spune că sunt prob la 80-90% din cel mai bun aspect posibil, nu mai am decat sa bulk up unpic si sa mai pun cativa muschi in plus. Dar ceea ce am acum este mai mult decât suficient pentru a atrage privirile multor femei, am avut multe femei chiar și la sală care se uitau și se dadeau la mine, dar din nou, nu am făcut nimic. Chiar și atunci când ies în cluburi, am privirii de la ogramada lume, barbati gay, am avut si lesbienee care se uitau la mine... bărbații hetero in general ma respecta doar pentru aspectul meu și majoritatea oamenilor incearca sa se bage in seama cu mine. Fetele îmi aruncă o mulțime de priviri și semnale de alegere, si totuși sunt pur și simplu prea retardat social pentru a face ceva în legătură cu asta sau pentru a mă comporta ca o persoană normală, plus ca simt ca imi lipsesc subiectele efectiv de vorbit, cum nu am trait nimic toata viata, nu am ce sa povestesc sau cum sa ma bag in vorba cu altcv..
După multe videoclipuri și cercetări pe YouTube, am reușit în cele din urmă să aflu un videoclip care a explicat ce fmm este în neregulă cu creierul meu: https://www.youtube.com/watch?v=aEGukyCsHMg
Acest videoclip m-a făcut efectiv sa plang cand l-am vazut pentru prima oara, a fost in sfarsit o explicație perfectă 1:1 pentru ceea ce mi s-a întâmplat din cauza familiei mele, deoarece am putut în sfârșit să mă raportez la tot ceea ce spune tipul in video. Familia mea este una foarte toxică, tatăl meu este printre cei mai eșuați bărbați pe care i-am întâlnit vreodată în viața mea, tot ce face este să lucreze un loc de muncă jalnic 9-5 toată viața, loc de munca pe care mama a trebuit să-l obțină pentru el, vine acasă mănâncă mâncarea pe care o gătește mama, bea niște alcool și se uită la televizor, nimic altceva. Asta a făcut de când m-am născut, orice altceva ce a făcut, mama a trebuit să se certe și să-l pună la treabă, are 0 inițiativă să facă orice, dacă mama nu țipă la el să facă ceva, atunci îsi petrece tot timpul uitându-se la televizor. Când încerci să te cerți cu el, face pe victima si pe prostu, și și-a pierdut toată partea rațională și contactul cu realitatea. Ori de câte ori mergeam la el când eram copil pentru sfaturi, era fie arogant în răspunsul său, fie invidios dacă vedea că de fapt fac bine în ceva... Mama mea este super furioasă, stresată și morocănoasă 99% din timp. Ceea ce este de înțeles într-o oarecare măsură, spre deosebire de fratele meu, eu am încercat sa o inteleg și să mă pun în locul ei, cum am ajuns cu toții in acest punct nenorocit. Alegerea mamei să se căsătorească cu taicamiu a fost, fără îndoială, cea mai mare greșeală pe care a făcut-o în viața ei și, de asemenea, să rămână cu el. Copil fiind, eram criticat constant, corectat și nu mi se permitea niciodată să-mi exprim părerea. A fost exact așa cum spune Dr. K în videoclip, de fiecare dată când aveam un sentiment care nu era aliniat cu părinții mei, eram pedepsit pentru că îl exprimam, astfel creierul meu a învățat să separe emoțiile de alte lucruri. De aceea nu pot interacționa cu alți oameni, pur și simplu nu simt lucrurile ca atunci când eram foarte mic si nu constientizam inca ce se petrece in jurul meu, nu știu cum să explic mai egzact, de aceea am pus link-ul cu videoclipul de mai sus, pentru că explică mult mai bine decât aș putea eu vreodată. De asemenea, am un frate și a trebuit să treaca prin aceleași lucruri ca și mine cu părinții mei, din fericire pentru el a găsit modul corect de a face față, a ieșit și și-a făcut prieteni și și-a petrecut timpul în viața reală, nu ca mine.., care modul meu de a face față părinților mei, a fost să merg în camera mea, să ma joc jocuri video și să mă uit la porno pentru a-mi satisface dorințele sexuale, din moment ce nu credeam ca pot să obțin asta cu un partener in viata reala. Dar, din nefericire pentru mine, el își arunca toată frustrarea părinților noștri asupra mea, lăsându-mă literalmente fără niciun aliat în familia mea. Încă din adolescență am început să-mi evit familia cât mai mult posibil, doar vorbind și ajungând la ei din necesitate, in rest eram pe cont propriu. În general, am avut străini care s-au comportat și m-au tratat mai bine decât familia mea. Nu am auzit niciodată lucruri de genul "Bravo Alex, ai făcut bine, ține-o tot așa" sau posibilitatea de a avea conversații normale cu ei. Nu am putut si in continuare nu pot sa imi exprim pararea daca nu e la fel cu a lor, daca me deranjeaza ceva la ei sau vreun lucru pe care ei il cred correct intr-un alt fel... Am reușit să găsesc asta doar în lumea exterioară, cu oameni care nu împărtășesc același sânge, ceea ce pentru mine este foarte fucked up si trist cand ma gandesc la asta.
Sooo, yeeeah, to cut to the chase, regret aproape întreaga mea viață, toate deciziile proaste pe care le-am luat, obiceiurile mele proaste, toate oportunitatile pe care le-am irosit, nepetrecându-mi cei mai importanți ani din viața mea dezvoltându-mă și devenind de fapt o ființă umană normală, nu eșecul care sunt astăzi, un tip doar cu aspect bun și nimic altceva, complet gol în interior, and with a completly numbed brain. Am reușit să-mi repar și să-mi maximizez aspectul, dar în cele din urmă, asta e tot ce am. Am un bun simț al umorului, pot face aproape pe toată lumea să râdă, mai ales ppl care inteleg sarcasmul si glumele mai inteligente unpic, am un IQ destul de decent, peste medie cred, si de asemenea si un EQ probabil mai ridicat, deoarece pot înțelege și citii oamenii destul de bine. Problema este că nu știu cum pot repara toți acești ani importanți pe care i-am irosit și să vindec toate traumele pe care le am + regretele și frustrările. Chiar dacă lucrurile se vor schimba în bine în viitor, tot cred că îmi voi regreta trecutul pentru tot restul vieții, lucru cu care nu cred că pot trăii. De aceea singura opțiune care cred că mi-a mai rămas este să renunț pur și simplu la viață, nu mă pot întoarce în timp pentru a trăi așa cum trebuia, nici să-mi schimb familia, sau cel puțin să vindec trauma cauzată de ei.
În concluzie, vă rog, dacă citiți acest lucru și mai ales dacă sunteti sub 20 de ani, tinerii, nu faceți aceleași greșeli pe care le-am făcut eu, nu folosiți droguri, porno sau jocuri video pentru a scăpa de realitate în cei mai importanti ani din viata sau chiar si dupa. Poate că dacă o faci mai târziu nu este atât de distrugator pentru creierul tău, dar cu siguranță sa nu o faci cand ești tânăr și ar trebui să-ți dezvolți creierul și să-ți trăiești viața așa cum ar trebuie. MAI ALES.. mai ales porno, don’t do that shit, renunță dacă ești dependent ca mine (știu că nu va fi ușor, dar merită 100%), îți fute creierul și sistemul de dopamină atât de mult, nici măcar nu-ți poți imagina, fă doar o mică cercetare de 1-2 ore despre asta și vei începe să plângi când deschizi ochii la cât de distrugator poate fi. Dacă familia ta este toxică, întrerupe relatia cu ei și găsește consolare în prieteni și interacționează cu oameni care te pot înțelege, carora le pasa de tine.
10 comentarii
Salut Alex, sunt total de acord cu tine în privința consumului de porno. Eu mă aflu intr-o situație și mai nasoală ca a ta, în mare parte datorită acestui viciu. Am 33 de ani, iar de 14+ ani sufăr de aplatizare afectivă și anhedonie (inclusiv sexuală). Am zero prieteni și aproape zero viață socială. Probabil dacă aș vizita un psihiatru, aș primi un diagnostic de tulburare de personalitate schizoidă, mă regăsesc în cam toate simptomele acestei tulburări. Până la vârsta asta nu am avut nicio relație cu vreo fată, am avut doar o tentativă de relație în liceu, cu cea mai frumoasă fată din clasă, în sensul că am ieșit o dată cu ea, dar nu am mai continuat din cauza mea, datorită socially akwardness-ului, fiind timid și introvertit de copil, și totodată datorită incapacității mele de a mă conecta pe plan emoțional cu ea. Mi-am început viața sexuală în anul I de facultate, cu o prostituată/escortă, pentru a testa dacă anhedonia sexuală se manifestă și cu o ființă umană, nu doar cu porno + masturbare, lucru confirmat. De atunci mai vizitez din când în când escorte, pentru câte o partidă de sex robotic, care îmi reconfirmă existența problemei.
Eu sunt un caz oarecum pierdut, anhedonia și aplatizarea afectivă par a fi ireversibile, creierul meu e într-adevăr fucked up și mă impiedică să mă implic într-o relație, dar cazul tău nu este pierdut, tu poți lucra pentru a deveni o persoană normală, cu ajutorul psihoterapiei și dezvoltării personale. Trebuie, de asemenea, să înveți să nu te mai raportezi la cei din jur, la ce au trăit ceilalți, fiindcă asta îți face foarte mult rău. Gândește-te că ceea ce trăim, amintirile, sunt egale cu zero la finalul vieții, nu mai spun că la bătrânețe ne putem pricopsi cu o frumusețe de demență care să ne facă toate amintirile inaccesibile, și să nu mai avem ce povesti nepoților. :))
P.S. Suicidul s-ar putea să nu fie o decizie înțeleaptă, chiar și în cazul meu. Citește despre NDE's, în special distressing NDE's!
Eu sunt un caz oarecum pierdut, anhedonia și aplatizarea afectivă par a fi ireversibile, creierul meu e într-adevăr fucked up și mă impiedică să mă implic într-o relație, dar cazul tău nu este pierdut, tu poți lucra pentru a deveni o persoană normală, cu ajutorul psihoterapiei și dezvoltării personale. Trebuie, de asemenea, să înveți să nu te mai raportezi la cei din jur, la ce au trăit ceilalți, fiindcă asta îți face foarte mult rău. Gândește-te că ceea ce trăim, amintirile, sunt egale cu zero la finalul vieții, nu mai spun că la bătrânețe ne putem pricopsi cu o frumusețe de demență care să ne facă toate amintirile inaccesibile, și să nu mai avem ce povesti nepoților. :))
P.S. Suicidul s-ar putea să nu fie o decizie înțeleaptă, chiar și în cazul meu. Citește despre NDE's, în special distressing NDE's!
Multumesc mult pentru ca ti-ai impartasit experienta cu mine, si imi pare rau ca si tu treci prin acelasi lucru.. este f neplacut sa traiesti asa.. deasta si dorinta de suicid. Si eu am incercat sa ma duc la o escorta recent si efectiv nu mi se scula din cauza porn-ului cel mai probabil. AI incercat sa renunti la porno ?
Am avut nenumărate încercări eșuate de a renunța de tot la porno, mai mult de o lună de abstinență n-am reușit să rezist. Totuși, în ultimul an am rărit frecvența vizionărilor și încerc pe cât pot să nu mă masturbez în timp ce/după ce vizionez, planul fiind ca ușor, ușor, să renunț de tot la porno și masturbare. În perioada pandemiei dependența de porno a fost la apogeu, cred că vizionam zilnic, îmi cumpărasem și un dispozitiv VR Oculus strict pentru a viziona porno. Mă sperie gândul că generațiile care vin din urmă au acces la porno de la vârste tot mai fragede. Societatea se va duce de râpă cu timpul, dar eu nu voi mai fi prin preajmă să asist la decădere, ceea ce cumva mă liniștește.
Ce-mi plac mie incepatorii care cred ca pornul e foarte rau si distruge nustiu ce... :)
Bai baieti, am 40+ de ani in "campul muncii". Pornul te distruge doar daca esti... scuze, prost (nu zic de tine, asa in general, ca sint multi care zic asta). Daca stai toata ziua cu creierul in porn, normal ca nu mai judeci bine. Si apa daca bei multa, poti sa mori. E vorba de cantitate. Totul in exces strica. Dar daca stii sa consumi pornul cu moderatie, nu iti aduce decat beneficii. Ma refer daca esti single, ca daca ai femeie nu mai ai nevoie, desi chiar impreuna puteti sa va uitati sa ma aflati lucruri noi sau sa va mai clatiti ochii. Eu acum nu am femeie si cand ma trezesc dimineata, inainte sa plec la munca, ma uit 10 min la țâțe si imi face asa o pofta de munca... Apoi seara vii obosit de la munca... merge de minune o masturbare... Eu am mai spus-o si cu alte ocazii, ceea ce afecteaza cu adevarat este lipsa interactiunii (fizice si psihice) cu o femeie reala. Cand te uiti la porn si te masturbezi, nu te imbratiseaza nimeni, nu te saruta nimeni, nu te tine nimeni cu capul la sanii ei... Asta este ceea ce distruge cu adevarat ! Si mai e o chestie care distruge totul: cand nu stii ce e iubirea. Daca iti lipseste asta si doar pornul e lumea ta, da, te zapaceste de tot. Dar cand ai ca reper iubirea, orice activitate sexuala este ceva minunat.
Mai Alex, ai 25 de ani si vorbesti de parca ai avea 80... La 25 de ani nu e nici o problema ca esti virgin. Crede-ma ai tot timpul sa iti gasesti o femeie si sa recuperezi. Dar eu nu inteleg ce se intampla cu tine. Zici ca ai avut foarte multe ocazii, si atunci... ce se intampla ? E din cauza introvertirii ? Sau ai vreun blocaj pe partea sexuala ?
Eu zic sa te uiti 10 min pe zi la porn sa-ti faci pofta, sa nu te mai chinui, ca esti si tu om. Iar in restul timpului ocupa-te de tine sa te imbunatatesti atat fizic cat si mai ales psihic/emotional/intelectual. Apoi manifesta ceea ce esti in lume si vei atrage femeia potrivita pentru tine.
Bai baieti, am 40+ de ani in "campul muncii". Pornul te distruge doar daca esti... scuze, prost (nu zic de tine, asa in general, ca sint multi care zic asta). Daca stai toata ziua cu creierul in porn, normal ca nu mai judeci bine. Si apa daca bei multa, poti sa mori. E vorba de cantitate. Totul in exces strica. Dar daca stii sa consumi pornul cu moderatie, nu iti aduce decat beneficii. Ma refer daca esti single, ca daca ai femeie nu mai ai nevoie, desi chiar impreuna puteti sa va uitati sa ma aflati lucruri noi sau sa va mai clatiti ochii. Eu acum nu am femeie si cand ma trezesc dimineata, inainte sa plec la munca, ma uit 10 min la țâțe si imi face asa o pofta de munca... Apoi seara vii obosit de la munca... merge de minune o masturbare... Eu am mai spus-o si cu alte ocazii, ceea ce afecteaza cu adevarat este lipsa interactiunii (fizice si psihice) cu o femeie reala. Cand te uiti la porn si te masturbezi, nu te imbratiseaza nimeni, nu te saruta nimeni, nu te tine nimeni cu capul la sanii ei... Asta este ceea ce distruge cu adevarat ! Si mai e o chestie care distruge totul: cand nu stii ce e iubirea. Daca iti lipseste asta si doar pornul e lumea ta, da, te zapaceste de tot. Dar cand ai ca reper iubirea, orice activitate sexuala este ceva minunat.
Mai Alex, ai 25 de ani si vorbesti de parca ai avea 80... La 25 de ani nu e nici o problema ca esti virgin. Crede-ma ai tot timpul sa iti gasesti o femeie si sa recuperezi. Dar eu nu inteleg ce se intampla cu tine. Zici ca ai avut foarte multe ocazii, si atunci... ce se intampla ? E din cauza introvertirii ? Sau ai vreun blocaj pe partea sexuala ?
Eu zic sa te uiti 10 min pe zi la porn sa-ti faci pofta, sa nu te mai chinui, ca esti si tu om. Iar in restul timpului ocupa-te de tine sa te imbunatatesti atat fizic cat si mai ales psihic/emotional/intelectual. Apoi manifesta ceea ce esti in lume si vei atrage femeia potrivita pentru tine.
Consumă niște scat porn cu moderație, că îți aduce numai beneficii! Poți începe cu "operele de artă" ale Veronicăi Moser, care de câțiva ani miroase pătrunjelul de la rădăcină de la cât rahat a mâncat. Să vezi ce o deplâng fanii pe reddit. May she rest in piss and poop! :))
Prietene, eu ma uit doar la porn frumos, sanatos ! Ce zici tu acolo deja intra in sfera dereglarii mintale... Imi pare sincer rau daca tu te afli in situatia asta. :( Cum spuneam, omul traieste dupa cum il duce capul. Daca nu stii sa alegi ce e frumos din lumea asta... atunci... suporti consecintele.
Frumusețea e în ochii privitorului. Până nu demult și sexul oral era considerat parafilie. :))
P.S. Epistola lui Pavel către Romani, capitolul 1 (vers. 26-31) explică foarte bine ce a dus la degradarea omenirii, inclusiv sexuală.
P.S. Epistola lui Pavel către Romani, capitolul 1 (vers. 26-31) explică foarte bine ce a dus la degradarea omenirii, inclusiv sexuală.
Dumnezeul meu mi-a dat constiinta sa deosebesc bine de rau si frumosul de urat. Si asta fara sa citesc nici o Biblie. E o chestie pe care ori o ai ori n-o ai. Si nu ma intereseaza nici ce considera oamenii, eu stabilesc ce e frumos si ce nu in lumea asta, pentru ca sint capabil sa o fac.
Același lucru l-ar putea spune și un individ care se masturbează vizionând filmele Veronicăi Moser, pentru el ceea ce vede i se pare frumos. Bineînțeles că atât tu cât și el sunteți subiectivi când stabiliți ce este frumos și ce nu.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7sunt confuza...
- 4soacra o problema
- 0Părinţii buni - Părinţii răi
- 8Relatia tensionata dintre parinti si copii
- 3dependenta pornografica... Ce putem face sa scape de aceasta dependenta?
- 7Sunt dependent de filmele porno!
- 4cum sa rezolv problema?
- 15Mama nu este de acord cu el
- 23sunt un dependent de pornografie si nu stiu cum sa mai scap de viciul asta
- 3Nu mai stiu ce sa fac
- 17Dilema - soțul meu urmărește constant(cred) filme porno
- 11Lipsa libidoului, varsta sau dependenta de sex virtual?
- 1Dependenta pornografie
- 8Probleme grave cu pornografia
- 3Tatăl toxic
- 39Soțul meu nu se simte atras de mine
- 6Părinți toxici
- 3Anhedonie sexuala (Pleasure Dissociative Orgasmic Dysfunction)
Mai multe informații despre: relatia cu parintii dependenta de pornografie pornografie relatiile interpersonale
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: