tulburarea schizo-afectiva este o forma de schizofrenie?

buna
ma alatur si eu celor care au fost diagnosticati cu tulburare schizo-afectiva. Am avut o viata normala, ba chiar eram un baiat model pana in urma cu cateva luni cand situatia s-a intors la 180 grade. Am avut o perioada in care nu am putut dormi in care mam simtit foarte rau. Mi sa prescris zyprexa de 10 mg. Am si eu o intrebare. Am vazut ca medicul s-a gandit putin inainte sa imi dea zyprexa. Va trebui sa iau toata viata zyprexa?

Aceeasi intrebare i-am pus-o eu medicului meu..bine eu sunt mai veche in breasla..si in timp mi-au tot schimbat diagnosticul, de 2 ani s-a gandit si psihiatrul meu sa ma treaca pe schizo-afectiva si am ajuns sa iau zyprexa de 10 mg, bine ca iau in combinatie cu deparchine crono sau orfilil de 300..uneori iau sertralina..adica stimuloton 10 mg..asta e in fuctie de ce zice medicul..dar sa revin, si eu ma tem de acelasi lucru ca nu voi putea renunta la zyprexa toata viata sau cel putin medicul meu imi zice sa n-o fac iar eu stiu ca are dreptate pentru ca am incercat o data..si-am ajuns in stare "mai putin buna" la psihiatrie.
Sper sa nu aiba dreptate sa fiu dependenta de mini-pastiluta de Z. desi e garantia mea pentru o viata normala..pentru ca-mi mai doresc si alte lucruri in viata!
O seara placuta va doresc si sanatate multa!

cosmindumy.si faza cu statul pe ganduri a medicului este tot vrajeala.diagnosticul meu initial era stare atipica, dupa care medicul le-a spus parintilor mei ca imi va pune diagnosticul de tulburare schizo-afectiva, doar ca sa pot lua Zyprexa, nu pentru ca aceasta ar fi neaparat boala mea. Vreau sa spun ca de 8 ani a ramas neschimbat diagnosticul.deci ce intelegi din asta?:)
V-am mai spus, nu va jucati cu psihiatrii, ei sunt altfel de oameni.
Am ajuns la spital odata cu atacuri puternice de panica, insa eram total stapan pe mine, nu ca sa zici ca o luam razna; doctorita m-a vazut si mi-a spus ca ar fi cazul sa ma internez, doar daca vreau binenteles, eu am acceptat, insa am rugat-o doar sa ma dea la un salon, nu eram agresiv, nu faceam rau, mi-era doar frica.ea mi-a zis: Sigur puisor, la salon te bag, dupa ce am semnat au aparut 2 gorile in spatele meu care m-au dus direct la agitati. Acolo m-am speriat, pentru ca erau numai oameni irecuperabili, care tipau, urlau, faceau pe ei.am reusit pana la urma sa sun acasa, le-am spus alor mei sa ma scoata de acolo, insa avand in vedere ca psihiatra mea venea abia luni la spital, a trebuit sa-mi petrec weekendul acolo.
Deja luni m-a si eliberat pentru ca imi revenisem.nu era mai bine la un salon?
Insa ei ne considera nebuni pe toti. In America nu e asa, anxietatea e o moda, o boala ca si boala de inima, se trateaza cu psiholog, cu medicamente ambulator, personalizate cu numele tau, control periodic.si la noi se poate, insa la noi control periodic inseamna 50 de ron lunar in buzunar la doctor si intrebarea: Dom doctor, eu ma mai fac bine vreodata? Sigur raspunde el: activitati, sport, o viata linistita, fara stres, o femeie cuminte langa tine, dragoste.binenteles ca face referire la ceva de ordin fantastic.
Dragii mei, Zyprexa este un medicament bun, 5 ani, dupa 5 ani incepi sa te simti obosit ca un mos de 90 de ani, picioarele te dor groaznic incat iti vine sa le tai, mananci mult, in special la 12, 1 noaptea, atentie la dulciuri, bauturi carbogazoase, daca nu vreti sa deveniti cat un purcel, apoi, memoria ti se sterge, incepi sa uiti, cei care vreti sa faceti o facultate: lasati-o balta.ramai blocat cu privirea intr-un punct fix, confuz, gandesti mai greu, raspunzi mai greu la o intrebare ce ti se pune, dormi mult, dupa ce te scoli, te speli, mananci putin, dupa care iti vine sa te culci la loc, posibile eruptii cutanate si multe altele.
Sfat: nu mariti doza, 10 e deja prea mult, daca puteti in timp, dati-o in 2, pana o micsorati de tot...daca va tine, ramaneti asa. Nu consumati ALCOOL, TIGARI, CAFEA, DROGURI, NU urmariti filme HORROR. FACETI EXERCITII MACAR 5 MINUTE PE ZI. SEX, daca mai aveti cu ce:)
Zyprexa NU vindeca aceasta boala, ea doar mentine starea de normalitate, daca n-o mai iei, in max 4 zile, boala revine: panica, agresivitate, inversiune fata de cei dragi, agitatie, palpitatii, transpiratii. Deci nu e vorba de sevraj, pur si simplu boala revine. Ce exemplu sa va dau? e ca si samponul HeadShoulders.
HeadShoulders nu va face niciodata sa dispara matreata, pentru ca ei se gandesc ca daca dispare matreata, dispar si ei ca firma.te speli saptamanal, esti curat, nu? matreata reapare.La fel e si cu industria farmaceutica, ea trebuie sa traiasca si noi sa depindem de ea.
Daca nici Michael Jackson n-avea acces decat la medicamente gen xanax, care-s o panarama, noi n-avem nici o sansa la un medicament revolutionar, care se afla poate undeva in sediul Pentagon sau poate ca nu. Din pacate Cathylia, vom lua toata viata Zyprexa, pana cand ficatul isi va spune cuvantul si.inevitabil.
Se pare ca posedatii, la care face referire Biblia, nu erau altceva decat bolnavi psihici, pe care Iisus i-a vindecat. Insa se vorbeste si de cuvantul demon, asa ca aveti grija, acolo unde exista dezechilibru psihic, partea afectiva poate fi tulburata si de anumite entitati negative. Universul, Planeta este creata pe sistem de atractie, este foarte probabil ca cel cu anumite probleme psihice sa atraga mai mult negativism de partea sa, de aceea rugaciunea catre Creator, dragostea, gandirea pozitiva si armonia din casa, pot participa intr-un mod benefic la procesul de vindecare.
Aceasta boala in general se mosteneste genetic, insa ea poate fi activata si de urmatorii factori:
O viata dezordonata (desfrau), bautura, tigari, tigari cu drog (botanice), uleiuri volatile, sare de baie(cumparata din alte locuri decat farmacii, salina), droguri, nopti pierdute (nesomn, calculator), o bautura de la chipurile un prieten( s-a demonstrat existenta unor substante indepistabile care pot crea schizofrenia), autoerotismul in exces, gandirea negativista, deceptiile in dragoste.
Sfatul meu este sa fiti calmi, sa va distrati la maxim (in limita bunului simt) ca oricum nimeni nu are garantia ca va ajunge in rai, totul e aici, pe pamant, toti suntem sclavi ai aceluiasi sistem.si daca Dumnezeu va dori, ne va salva, daca nu, nu.totusi sa nu ne pierdem credinta, parerea mea.

Sotul meu a fost diagnosticat cu tulburare schizoafectiva. Dintr-o persoana foarte iubitoare, calma si echilibrata s-a transformat intr-un om rece, indiferent si agresiv incat am ajuns sa-mi fie teama de el.A avut o multime de episoade de agresivitate fizica (cu copilul) si verbala. Modificarea sa nu e doar la nivelul atitudinii fata de familie ci si al aspectului fizic si atitudinal general: facies, stereotipii, gesturi largi teatrale, mimica exagerata si in general un comportament care nu se incadreaza in limitele bunului simt comun, limbaj si gesturi vulgare care inainte nu il caracterizau. Era o peroana deosebit de inteligenta, geniala.cu un IQ foarte mare vreau sa spun... Si poate un aspect semnificativ poate fi si faptul ca starea lui s-a inrautatit dupa ce a (re)vazut prin luna decembrie 2009 filmul..."A Beautiful Mind"...
Am vorbit si l-au vazut si pe el...atat psihlog cat si psihiatru si mi-au explicat ca a facut inversiune afectiva pe familie si in mod special pe mine. Ma acuza ca ii contactez colegii si le spun ca e bolnav, ca il urmaresc, persecut si ca sunt geloasa... Medicul imi spune ca ma pot astepta la orice fel de acuze nefondate. La lucru merge, din cate am inteles serviciul e ultima componenta care se degradeaza...insa colegii isi dau coate ca se poarta ciudat.

Evident ca nu recunoaste ca ar avea o problema...si nu vrea sa continuie sa mearga la psihoterapie. De fapt in viziunea lui cauza tuturor problemelor din Univers sunt eu...
Medicul spune ca nu il pot ajuta cu nimic mai ales ca de o perioada de timp a plecat de acasa si pana in prezent nimeni din familie nu stie unde locuieste. Ni se spune (familiei ). sa asteptam ca la un moment dat va pica.si va fi dus la spital.Insa cand?...cum?...ce inseamna "va pica"...cat va mai dura nu ne spune nimeni. Practic sut cu mainile legate si problema mea cea mai mare nu e ca omul care ma iubea cel mai mult ma uraste si dispretuieste ci faptul ca nu il pot ajuta. Ce se va intampla cu el...? cu viata noastra.? Cum sa il ajut.sau daca se poae asta.??.. Daca stie cineva ce se poate face intr-o situatie de genul asta.mi-ar fi de mare ajutor.sa imi spuna..ceva...orice...

Am uitat sa precizez ca oricat de rau s-ar fi purtat cu mine, oricat de tare m-ar fi ranit ramane omul pe care il iubesc si imi doresc din tot sufletul sa fie bine...pentru ca...eu cred ca dragostea nu poate fi conditionata de nimic.dragostea e sau nu e ca intr-o lege fireasca a fizicii. As face absolut orice daca as sti ca acel lucru i-ar face bine.

iti multumesc resident_good pentru incurajare. Mai am o intrebare. Stiti vreo solutie alternativa la zyprexa?
Deja m-am ingrasat 10 kg dupa numai 5 luni. In ritmu asta nu stiu unde o sa ajung. E cu atat mai frustrant cu cat nu avem nicio alta afectiune pana acum. Nici macar o carie :). Nu vreau sa imi distrug sanatatea din cauza unui medicament. Si eu simt ca relatia cu medicul psihiatru este destul de rece. Kiar imi reproseaza ca nu imi iau medicamentele desi eu le iau regulat. Nu este o relatie bazata pe incredere. Probabil ma considera inca un bolnav psihic pe langa multi altii.Pe de alta parte nu mai vreau sa trec prinh ce am trecut. Am auzit tot aici pe forum despre cateva alternative. Puteti sa imi spuneti in detaliu despre una din ele care ar fi mai eficienta pentru ca sunt dispus sa incerc orice varianta. Vreau sa va intreb daca mai pot lucra. Vechiul loc de munca lam pierdut tot din cauza boli. Acum ma simt din nou in stare sa lucrez insa nu stiu dak pot sa fac fata unui program de 8 ore in domeniul IT,
Multa sanatate va doresc

Draga Addela, sincer eu nu inteleg un om care poate avea o cadere psihica de la un film, exista intr-adevar un singur regizor bolnav care se numeste Stephen King, un film de Stephen King, vazut la 12 noaptea poate crea serioase atacuri de panica, dar chiar si aceste stari negative trec dupa finalul peliculei. Exista un singur mod in care se poate inbolnavi o persoana, sa-i pui un film HORROR la DVD unui copil. Doar copii pot crede ca ceea ce se reprezinta in film este real, pentru ca ei nu stiu sa distinga ceva fictiv de ceva real, plus ca au o imaginatie bogata si atunci chiar ca pot ramane serios afectati, chiar si pe viitor: sa le fie frica de intuneric spre exemplu.insa cand un adult are o cadere de la un film, poate avea legatura cu o nemultumire personala. Spre exemplu filmul Avatar, pe care s-a facut atata tam-tam, nu stiu cate zeci, sute de oameni s-au sinucis dupa ce l-au vizionat, eu am avut curajul si l-am descarcat de pe net sa vad despre ce este vorba, eram putin speriat ce-i drept, ma asteptam la ceva de groaza, sau cu tensiune psihica intensa, cand colo era vorba de un SF de dragoste. Ghici de ce s-au sinucis cei care l-au vizionat? pentru ca sufereau de anumite deceptii in dragoste si filmul era intr-adevar ca un drog, iti oferea o lume de vis, o poveste intensa de dragoste, ceva ireal, prin care cei care s-au sinucis au incercat sa gaseasca si in lumea de dincolo, din pacate ei vazusera doar filmul Avatar, nu citisera si Biblia, care precizeaza clar ca Dumnezeu iarta orice pacat, mai putin sinuciderea.
Addela, nu sotul tau are un limbaj vulgar sau se poarta ciudat ci BOALA, iar tu esti singura care il poate scoate din groapa, faptul ca inca munceste e un lucru de apreciat, colegii care il vad mai ciudat sunt niste IDIOTI, discuta cu el si afla care este marea sa nemultumire, ofera-i toata dragostea ta si cel mai important lucru: pune-l pe tratament, fara tratament va fi din ce in ce mai rau. Rezultatele nu se vad imediat, dar un tratament urmat zilnic corect, in timp va avea efecte benefice.si nu te uraste, el te iubeste, e BOALA, intelege. Incearca sa-l gasesti si sa-l scoti din groapa in care a intrat. Succes!
Draga cosmindumy, Zyprexa si Efectinul nu sunt inrudite chimic cu nici un alt produs medicamentos de pe piata, ele sunt produse unice, fara egal, nedepasite inca de altele, amandoua sunt de lunga durata si amandoua isi fac efectul in timp, vorbim de ani, nu de zile sau luni.e firesc sa te ingrasi, dar cu putina ambitie, revii la normal, daca mai ai si unele activitati: putin exercitiu, citit, plimbari, fara dulciuri, fara mancat si dormit in exces, iti revii. Nu renunta la Zyprexa, un psihiatru ti-o poate inlocui usor cu Romparkin sau Levo, dar aceste medicamente nu se vor ridica niciodata la nivelul Zyprexa. Daca medicul tau ti-a dat Zyprexa, inseamna ca vrea sa te faca bine, nu sa te tii de pereti.
Da, poti lucra, chiar e indicat, poate gasesti undeva partime, deasemenea sa fie un loc de munca cu un nivel de stres mai mic, chiar daca e mai prost platit, e bine sa ai o vechime acolo.
Multa sanatate iti doresc si eu si TINE-TE DE TRATAMENT! Succes:)

RESIDENT_GOOD...se pare ca exprimarea mea a dat nastere unor neintelegeri.nu, nu am vrut sa spun ca filmul..."A Beautiful Mind"... i-a declansat caderea psihica.Problemele au inceput in urma cu aproximatv jumatate de an in urma.Toata problema a fost decansata de presiunea psihica de la serviciu.se plange des de asta in ultimul timp...si de niste vise legate de o casa mai mare pe care nu mai reuseam sa o luam.
Ceea ce am vrut sa subliniez e faptul ca sotul meu s-a regasit in personajul din film (remarcase sarcastic..pe la inceputul filmului...pana sa i se puna diagnosticul personajului principal."nu-i asa ca timpul asta e mai ciudat...asa ca mine?")...
Si...stiu ca BOALA il determina sa aiba comportamentul asta...subliniat doar actinile sale..desi mi-a declarat chiar ca ma uraste...si desi nu vroia sa auda de separare acum se pare ca s-a razgandit si ar vrea sa divorteze.si ar face-o daca nu ar trebui sa se intalneasca cu mine.(?!).Cum am precizat a plecat de acasa de mai bine de o luna...(cu o suma foarte mare de bani la el.)...si nu stiu unde sta.si cum as putea oare sa il urmaresc cand lui oricum i se pare ca fac asta fara sa o fac de fapt. Ce pot sa spun despre el.omul dinainte e ca a fost cel mai bun, atent si iubitor si sensibil om pe care l-am cunoscut vreodata...Am fost foare apropiati si am comunicat intotdeauna foarte bine, fara exceptii, nu am fost genul de cuplu care se certa.ERAM ca intr-o poveste si toti prietenii vroiau o relatie ca a noastra.Stiu ca ne-a iubit foarte mult pe mine si pe copil...Acum fuge de parinti, de prieteni de noi si de viata noastra. Mi-a repetat luni de zile ca "nu mai avem nimic".si tot felul de lucruri care ar putea distruge un om oricat de mult ar incerca sa reziste. L-am vazut cum se schimba in fiecare zi...cum devenea din ce in ce mai rece si ostil.Cu cat ii spuneam mai mult cat de important pentru noi si cat de mult il iubesc cu atat devenea mai agresiv verbal si avea un comportament din ce in ce mai bizar...de la plecari noapte din casa...la volan...fara acte sau carnet de conducere...sau reprosuri fara fundament.. Am inteles de la medicii care l-au vazut ce se intampla..ce e cu "aplatizarea, tocirea afectiva". Cum sa ma apropii de un om care declara ca ma uraste si nu vrea sa ma vada??? Orice as face ar inrautati si mai mult situatia. Nu vrea sa auda de terapie..."in viziunea lui...el e sanatos...noi nu". Medicul imi tot spune sa astept.si astept...dar numai bunul Dumnezeu stie ce va fi...
Deci.cum il pot ajuta daca e plecat cine stie pe unde..?...Parintii lui reusesc uneori sa il convinga sa treaca pe la ei.dar nici ei se pare ca nu il pot determina sa comunice...
In orice caz... RESIDENT_GOOD multumesc pt. interventie!

Draga Addela, presiuni psihice exista la toate locurile de munca din Romania, suntem o tara saraca, in care o serie de parveniti au pus mana pe afacei si pe companii comerciale mari, cu renume international, insa pe care nu stiu cum sa le conduca, asa ca spre a nu da faliment fac tot felul de presiuni asupra angajatilor, in special asupra celor mai vechi, sau fara pile, pentru a ceda si a-si da demisia singuri. Iar ei angajeaza apoi, alti naivi, pe care ii platesc mai putin si fac aceiasi treaba, ba chiar ii tine o luna, doua, dupa care ii da si pe acestia afara din 2 motive: 1. nu vor sa mareasca salariul si 2. nu vor sa stii prea multe despre magariile pe care le fac ei acolo. Vorbim de o mafie intreaga, de un conglomerat, de un sistem puternic decazut, de o tara vanduta si aflata in recesiune.pentru ca unii au vrut prea mult, s-au lacomit, au dat legi pentru ei, si-au umplut conturi din strainatate cu bani din "visteria tarii" si au incurajat dezvoltarea si extinderea comerciala, prin aparitia a numeroase companii, concerne, cunoscute de mult in exterior ca fiind de renume, insa conduse prost de romani. Totusi existenta lor este permisa in continuare, deoarece pe strain nu-l intereseaza suferinta sau sclavia prin care trec angajatii romani, ci BANII, simplu.
2. Visele de care vorbesti, nu stiu, consultati un psiholog.insa din moment ce sotul tau are masina, lucreaza la o firma (banuiesc ca de renume, si pe functie mare) si se plange ca nu a reusit sa i-a o casa mai mare.STAI asa, sunt oameni care n-au ce manca, care stau intr-o garsoniera si cand le vin facturi de 6 milioane, dupa cheltuieli la administratie si bani pe medicamente nu mai raman decat cu 10 lei, apoi se imprumuta de pe la neamuri ca sa aiba macar si ceva de pus pe masa. Astfel de oameni, ce-ar trebui sa se omoare? deci tu imi spui niste probleme puerile.
Daca a plecat cu o suma mare de bani la el inseamna ca nu e chiar "nebun", are ceva de gand. Un nebun nu are discernamant.
Nu stiu...il tocai la cap, nu-i ascultai cuvantul, nu va iubeati fizic? cam asta-i supara pe barbati: cicalirea, sa fie folositi si mama soacra (poama acra:) )
Nu stiu, iti doresc succes, dar mai intai trebuie sa-l gasesti ca sa-i oferi sprijin sau macar sa-l indrumi pe el spre un ajutor profesionist: psiholog sau psihiatru. Succes!!!

RESIDENT_GOOD...Corect tot ce ai spus despre firmele straine... Omul venea din ce in ce mai obosit si satul...de la lucru... nemultumit de politica firmei...si lucruri de genul asta... Evident dintr-un punct a inceput a dea rateuri la capitolul gandire logica. Ii explicam ca in principiu avem tot ce ne trebuie si ca multi oameni nu au nici macar o particica din ce avem noi. Si-a facut niste vise si ambitii de-a dreptul utopice.
Nu il tocam la cap...iar in ultima vreme se inchisese foarte mult in el.cat despre iubirea fizica.nu-i mai vedea rostul..."la ce bun...?"si oricum incepusera disfunctii severe inca dn primavara anului trecut in directia asta. Am incercat a il sustin.cum m-am priceput dar se desconsidera din cauza asta. Mi s-a explicat ca nu poate simti nimic d.p.d.v afectiv. Si apoi ce fel de om intreg la minte si-ar schimba brusc atitudinea fata de oamenii pe care ii iubea cel mai mult si care il iubesc... Nu ii pasa nici macar de copil.care e mult prea mic pentru a intelege ce se intampla.stie doar ca tati a plecat (in alta tara cu serviciul).insa nu intelege de ce nu suna sa vorbeasca cu el.
In orice caz...am fost impreuna prea multi ani ca sa nu il sesizez cat de mult s-a transformat: din om bun si calm...intr-o persoana agresiva si nepasatoare. A slabit foarte mult si expresia fetei lui nu mai e deloc cum era inainte.e transfigurat...cu tot felul de grimase... Parca ar fi alt om... Ma rog...Ce vroiam sa spun e ca un om realist si cu picioarele pe pamant nu isi paraseste familia, prietenii si toata viata pe care o iubea...fara a avea macar o explicatie logica in privinta asta. Si mai ales...un om realist nu pleaca cu un avans de casa.isi inchiriaza ceva...si mananca in oras. Da merge la lucru... ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat in viata lui..colegii nu stiu ca a plecat de acasa.au remarcat doar ca e foarte schimbat.ca bea.ca fumeaza foarte mult si are un comportament exagerat de pueril si agitat la petreceri...si ca din barbatul familist si responsabil s-a transformat intr-un pusti. (imaturitate afectiva mi s-a explicat..).
A subliniat si mai sus.am avut o relatie frumoasa si o buna comunicare...poate am fost prea supusa si am acceptat tot ce a hotarat.dar am facut orice mi-a spus.pentru a fi bine.Se pare ca nici asa nu e bine! Imi fac de luni de zile autocritica...dar psihiarul mi-a explicat ca nu din cauza mea se intampla asta.Pur si simplu psihicul lui a cedat.
Si ce a fac... cand mi s-a spus ca el are inversiune afectiva pe mine (si sa nu il caut!!).si fuge de mine.si ma uraste...(sau ma uraste boala lui...)??...cu cine a ma lupt.decat cu morile de vant? Si mai ales.nu sunt in masura sa diagnostichez un om dpdv psihiatric dar nu tb sa fii specialist ca sa iti dai seama ca un om cu care practic ai crescut si maturizat impreuna...nu mai e acelasi...nu mai are nici macar acceasi privire. Familiei ni s-a spus clar ca e bolnav...dar ca nu putem face nimic.doar sa asteptam...

Da...si m-am gandit ca poate am luat-o eu razna si el nu are nimic.dar psihiatrul m-a prevenit ca daca mai gandesc asa sunt candidata ideala pentru o depresie de toata frumusetea...

Draga Addela, pai daca el lucreaza in continuare inseamna ca ai de unde sa-l iei...ce tu nu stii unde lucreaza sotul tau?
DA, ai grija sa nu te imbolnavesti si tu, sunt unii oameni care au mania de-ai innebuni pe altii.poate are vreo amanta.nu stiu, glumesc, n-o lua in serios. Sau s-o fi speriat de responsabilitatile de familie.
De multe ori dragostea apare, femeia e frumoasa, pasiunea se aprinde, rezulta un copil care tipa, urla, face caca pe el, cere de mancare, trebuie integrat in societate si multi barbati se sperie.de obicei femeia vrea acest lucru, barbatul accepta, dar fara sa stie ce-l asteapta, mai ales daca nici nu este pregatit (maturizat) poate reactiona ciudat.
Un copil nu trebuie adus pe lume atata timp cat situatia financiara nu este stabila si ambii parteneri pregatiti.
Eu zic mai degraba sa ai grija de copil, ca gena se transmite, baietii ii mostenesc genetic pe tati.e baiat? fata?
Da situatia este dificila dar am si o mica impresie ca povestea nu este totala.si cauzele ar putea fi altele.

RESIDENT_GOOD...Da stiu unde lucreaza dar cum sa ma duc sa il caut atata vreme cat si psiholog si psihiatru (care l-au vazut) mi-au spus clar sa nu fac asta ca ii fac mai rau... Nu are amanta...Era usor asa.mi-ar fi fost mai usor sa ii spun copilului meu peste ani ca tatal lui a plecat cu o...dama...nu ca s-a imbolnavit...

Da, am inteles, e o situatie dificila si trista in acelasi timp. Cel mai rau lucru pentru un bolnav psihic este negarea propriei boli. Eu il inteleg pentru ca am trecut prin acelasi lucru.m-am trezit prima oara printre nebuni, la spital si m-am speriat.am spus eu nu sunt nebun, eu nu am comportamentul acestor oameni, deci voi refuza bulinele lor. Seara cand veneau asistentele, ma faceam ca iau pastilele in fata lor, insa le tineam sub limba, dupa ce plecau mergeam la toaleta si le scuipam in wc. Eu traiam cu impresia ca-i pacalesc pe ei, dar de fapt ma pacaleam singur, astfel ca boala s-a cronicizat si am iesit din spital mai rau decat intrasem. De la o simpla panica, diagnosticul mi s-a schimbat in TSA. Eram plin de agitatie si frica, aveam impresia ca cineva tragea de sufletul meu sa-l scoata din corp. Mi s-a spus ca am idei bizare si ca sunt ipohondru.ce idioti.numai eu stiu prin ce iad am trecut si eu si parintii mei. Ajunsesem sa iau 6 Xanax-uri de 1 mg. pe zi, le luam ca pe bomboane si fara nici un rezultat. Deabia cand am fost pus pe Zyprexa si Lexotan, am observat ca pot manca din nou, ca pot dormi, ca pot sta locului, ca pot viziona un film, lucruri care devenisera imposibile pentru mine.asa ca am devenit un drogat, imi iau doza de neuroleptic si antidepresiv zilnic si totul e ok.stiu ca toate sunt pana intr-o zi, cand organismul o sa cedeze, dar eu la starile acelea nu ma mai intorc.
Zyprexa mi-a oferit o noua viata, nu voi mai avea niciodata vechea viata, dar am realizat si cateva lucruri bune de cand sunt pe tratament, am lucrat putin, mi-am facut o prietena buna, am calatorit, deci dintr-un om care risca sa devina irecuperabil, eu zic ca sunt destul de bine.
La fel trebuie sa faca si sotul tau, sa i se explice si sa inteleaga, ca momentan are o suferinta (ca orice boala organica, deci nu vorbim de nebunie ) si ca trebuie sa accepte tratament.altfel boala va evolua si se va ajunge intr-un punct in care nu se va mai putea face nimic.
Repet, in America asemenea boli sunt o moda, pacientii se intalnesc, fac terapie de grup, se ajuta reciproc, se incurajeaza.NU E O RUSINE! NU CONTEAZA CE CRED ALTII ! NU TRAIM CU LUMEA, TRAIM CU CEI DRAGI SI ORIUNDE ESTE DRAGOSTE SE GASESTE SI REZOLVARE, trebuie doar si putina colaborare din partea lui. NU este singurul caz, trebuie sa-i explici, sunt milioane de bolnavi psihici si numarul va creste, pentru ca stilul de viata din zilele noastre este facut in asa fel incat sa cedezi, daca esti mai sensibil, mai sufletist, mai implicat emotional: presiunile de la serviciu, lipsurile, stresul cotidian, lumea egoista si rea si multe altele, ne influenteaza negativ existenta, dar sunt si unii oameni care sunt lasati de Dumnezeu spre a ne oferi ajutor, in cazul nostru psihiatrii care sunt niste idioti :) dar care ne pot ajuta mult si ne pot da o noua sansa la viata, apoi parintii, partenerii de cuplu si cam atat ca prieteni nu exista:) stiti voi (care v-ati ars).deci trebuie sa-l convingi sa accepte ajutor...nu vrea sa stea cu tine.bun, dar macar sa-si i-a medicamentele. Succes!!!

Multumesc RESIDENT_GOOD ca impartasesti din experienta ta. Asta ma ajuta sa intaleg macar un pic prin ce trece... Mi-as dori din tot sufletul sa ma lase sa il ajut, sa il sustin cum am facut-o tot timpul cat am fost impreuna. Am incercat pana a plecat sa ii spun ca insomniile crunte pe care le are sunt cauzate de stresul de care el insusi imi spunea, ca se poate imbolnavi daca nu mananca, nu doarme si evita familia...prietenii. Parea receptiv...dar mi-am dat seama cu timpul ca era doar absent...apoi a inceput sa fie incisiv iar in final foarte agresiv verbal...nu mai reusea sa se controleze si sa lovea din ce in ce mai des copilul... Ma jicnea, avea un limbaj imposibil de reprodus si imi reprosa lucruri pe care nu le faceam sau nu le spuneam niciodata...in sensul asta imi spunea de multe ori ca va instala un sistem de inregistrare audio in casa.Ma trimitea sa imi caut barbat daca am nevoie (exprimandu-se tot intr-un limbaj vulgar...greu de reprodus). Ma soca de multe ori.pentru ca il stiam un om calm, sensibil si cu foarte mult bun simt. Avea momente cand imi spunea ca el trebuie sa plece...ca ne face rau.
De cand a plecat fuge de mine, fuge de copil (3 ani, baiat...ca ai intrebat la un moment dat)... Cauta tot felul de "dovezi".ca ii sun toti colegii si le spun ca e bolnav.ca il urmaresc pe strada. Zilele trecute m-am intanit cu o fosta colega de-a noastra (care nu are de unde sa stie ce se intampla cu el) si care mi-a spus ca l-a vazut de curand stand singur, fumand in masina...intr-o parcare spre ora 9 seara... Deci.el inca nu poate sta locului si "bantuie" pe strazi si prin parcari si acum...de cand a plecat de acasa...Mi-as dori sa il pot ajuta.am invatat vreo 9 ani cum sa ii invat pe altii sa se ajute..si cum sa ajut oamenii insa ce se intampla e ca ntr-un scenariu prost: nu pot ajuta tocmai pe omul cel mai important pentru mine...De ce? Eu vad lucrurile asa...nu vrea (la modul declarativ si faptic) sa ma vada nu pot forta lucrurile si sa ii apar pur si simplu in fata...Poate e o gandire simplista dar nu as putea obliga pe nimeni sa faca ceva ce nu doreste.
Tu esti un invingator RESIDENT_GOOD!!! si pentru asta nu pot decat sa te felicit si sa ma bucur pentru tine. Poate si el va fi intr-o zi.trebuie sa fie...chiar si pentru simplu fapt ca oamenilor buni trebuie sa li se intample lucruri bune.

Multumesc Addela, si tu esti o femeie minunata.in general prin astfel de situatii triste, trec doar oamenii buni, care pun totul la suflet, CARE AU SUFLET,. cei rai sunt prea prosti ca sa se imbolnaveasca :)
daca vrei sa mai vorbim, creeaza un e_mail si iti raspund. Succes!!!!!!!

RESIDENT_GOOD. -* Mi-ar fi de folos sa vorbim din cand in cand. Multumesc.


(*modificat de administrator)

am tsa si am discutii cu sotul in casa.e o problema ca a auzit ca e ereditara, si s-ar putea sa o mosteneasca cei 2 copii ai mei.aqre dreptate?eu am auzit ca bolile psihice sunt inca o enigma pentru doctori.

Si eu am tsa si ca sa iti raspund la intrebare iti spun ce mi-a zis mie doctora mea. Nu este o regula daca ai tsa sa o mosteneasca neaparat si copiii tai. Ei vor avea doar o sensibilitate mai mare pt aparitia acestei boli dar depinde foarte mult de mediul in care va creste.

2 ani am luat zyprexa si-am simtit ca un zombi, dar de ala care maninca mancare nu oameni, m-am ingrasat f mult.Acum fac tratament cu seroquel xr, ma simt mai umana Cu acest tratament.sunt mai activa.SI PARCA GRAEUTATEA A STAGNAT.

Daca vrei sa slabesti am eu solutia pt tine ganesha

astept sa imi dai solutia

Lasa-mi adresa ta de mess sa-ti dau detalii

Citesc de ceva vreme comentariile voastre si va inteleg perfect prin ce treceti! Am fost si eu diagnosticata cu tulburari schizo afectiva si mi s-a dat zyprexa 5 mg cu carbamanzepina, atacuri de panica, halucinatii, mai mult aveam treaba cu ceva litigii din trecut decat atacuri de panica non elucidabile! Am consultat psihiatrii si m-am adresat unei psihoterapeuta sa-mi rezolve depresia, ma simteam pur si simplu doar in depresie! Am renuntat la medicamentatie, iau doar asentra de asta depinde umorul meu, sunt mult mai linistita, dorm bine, fac plimbari, si inca ceva biorezonanta asta mi-a facut mult bine! Nu mai vreau sa aud de zyprexa, de altfel am citit ca ucide!

dar nu ne-ai spus cu ce ai inlocuit Zyprexa.Asentra este antidepresiv iar carbamazepina anticonvulsivant (Psihoze).oricum dupa medicamentele scrise de tine aici, boala ta e mai mult de ordin depresiv.dar spui ca ai si halucinatii? eu ca "psihiatru" nu ti-as fi dat diagnostic de TSA, mai degraba ceva legat de anxietate-depresie-psihoza.sigur nu ai si ceva neuro? Ai facut vreun RMN?
Faptul ca "te tine" doar cu Asentra inseamna ca ai facut progrese. Bravo !
E minunat ca rezisti fara un neuroleptic care sa-ti dea starea de normalitate...inseamna ca la tine nu a fost grav de la inceput...Da, am citit si eu despre Zyprexa. Se pare ca Zyprexa si alte neuroleptice, in timp, micsoreaza creierul, omoara celulele si cauzeaza multe "stricaciuni" la nivelul creierului.
Boala ta, poate ca tine de TSA, dar faptul ca poti sa stai fara un neuroleptic, inseamna ca ori te-ai "vindecat", ori diagnosticul este altul.oricum, FELICITARI ! MERGI BINE:)

eu am luat zyprexa de 10 mg de 6 luni si in afara faptului k m-am ingrasat vreo 12 kg si dormeam cam mult nu am avut alte problema. Acum mi s-a redus doza la 5 mg si doctorita mi-a zis k poate o sa imi inlocuiasca zyprexa cu altceva peste alte 6 luni. Si eu mam speriat cand am citit efectele adverse dar cu putina vointa se pot rezolva toate. Mama mea a luat tratament vreo 5 ani si acum nu mai are nici un semn de boala. Se poate ca in timp sa scap si eu complet de tratament? Va doresc multa sanatate

Draga cosmin, de fapt boala psihica nici nu exista atunci cand e vorba de vointa...doar ca sunt unele cazuri in care desi exista vointa nu exista si putinta, si atunci vorbim de boala.
Daca pe de alta parte totul este psihic ( PITICU ), atunci boala nu este decat un produs al propriei noastre creatii...si vointa actioneaza astfel: daca tu admiti ca ai o problema, atunci ai o problema, daca nu admiti ca ai o problema, atunci problema dispare. E simplu...dar, dupa cum ti-am spus, sunt unele persoane care desi vor sa renunte la medicamente nu pot, pentru ca boala revine.
Totusi, noi oamenii suntem diferiti unul de altul, asta ar insemna ca cel mai corect ar fi ca fiecare individ bolnav, in parte, sa primeasca cate un diagnostic personal, ceea ce este imposibil pentru ca vorbim de milioane de bolnavi psihic in toata lumea. Si atunci ei pun un diagnostic general, insa nu si universal valabil, deoarece o persoana care sufera de TSA ar putea avea halucinatii, alta nu, alta idei bizare, alta nu, alta anxietate, alta nu...si tot asa...Daca citim putin prospectul Zyprexei, unii dintre noi ajung sa se cruceasca...spre exemplu: "a auzi sau a vedea in afara realitatii" ; "convingeri eronate" ; "suspiciune neobisnuita" etc...sincer mie imi suna ceva a Zona Crepusculara.vreau sa va spun ca eu am fost un om plin de viata, nu prezint nici una din aceste simptome "poltergeist" :).e adevarat ca am fost o fire mai sensibila, mai timida, mai sufletista, dar nu sunt nebun, nu am o lume a mea, nu vad totul precum calul in viata, sunt deschis la orice discutie, chiar vreau sa socializez dar n-am cu cine, toata lumea e numai pentru ea, toata lumea isi urmareste propriul interes, iar eu personal m-am saturat sa ofer numai eu, sa fiu doar eu deschizator de drumuri si invers sa nu primesc nimic. Nu sunt materialist, vreau doar sa vad mai multa generozitate spirituala din partea oamenilor, mai multa sinceritate, mai multa iubire...asta am vrut mereu si pentru ca m-am convins in timp cum e lumea, am lasat-o balta, am devenit si eu egoist si rece ca si ei.n-am castigat nimic prin asta, dar nici nu ma mai consum.
Deci asta este sfatul meu cosmin, sa nu te sperii, sa nu te mai consumi, nu mari doza (indiferent de cadere), schimba doctorita, mergi la un barbat psihiatru ( deci am mai spus asta: barbatii la barbati, femeile la femei ), e o tampenie ce-au facut ei prin spitale, au pus barbat sef de sectie la femei si femeie sefa de sectie la barbati...am si eu o intrebare, daca eu vreau sa discut o problema mai intima, cu o femeie psihiatru, ce poate sa-mi spuna aia? deci e-o tampenie...nu stiu, oamenii astia nu gandesc. Sau au mers pe varianta ca psihicul barbatului e la fel cu cel al femeii? iarasi, e gresit.nu stiu...sunt...rupti de realitate...ori probabil ne baga la gramada, ca oricum nu mai conteaza.
Cosmin, avand in vedere ca esti la inceputul tratamentului deabia, eu zic sa mergi inainte, asculta sfatul medicului tau si daca dupa ce iti spune el stop, poti sa stai si fara medicamente, inseamna ca te-ai vindecat...Multa sanatate iti doresc si eu si.CURAJ :)

Buna si eu am fost dg cu tulburare schizo afectiva si lucrez, totul depinde de 4 persoane DUMNEZEU, tu psihiatru si psiholog, si pt toti cei cu pb psihiatrice sa nu se afle la servici sub nici un pretext se poate lucra daca nu se stie la serviciul unde lucrati

Buna dragii mei,
incercati sa ganditi ceea ce va spun eu si veti fi niste oameni foarte normali, asa cum sunt convins ca sunteti fara medicamentele groaznice ce le luati acum

100 % din populatia pamantului este predispusa la "boala" asta dar nu se manifaesta din urmatoarele motive :

1- nu au iubit niciodata ;
2- nu si-au dorit sa iubeasca niciodata
3- nu pot iubi
4-nu au avut dezamagirea de a iubi si a nu fi iubiti pe masura
5-nu au fost inselati
6-nu au avut "binevoitori " care sa incerce sa le "justifice" comportamentul
7-nu au existat medicii care sa catalogheze un comportament prin metode trupesti(si sa-l trateze ca atare ) - medicamentos - ce oroare !!!
8-nu pot afisa sentimentele de frustrare impotriva unei societati crude
9-au fost prea preocupati sa stranga averi renuntand la a aduna sentimente
. motivele pot continua
.stii care sunt cei mai cunoscuti "bolnavi" de aceasta boala ???
Iti dau eu raspunsul : Romeo si Julieta

deci.totul pleaca de la mesajul - iubiti-va aproapele si incercati desigur sa va impuneti gandul ca voi sunteti niste oameni speciali intr-o lume imperfecta iar daca nu puteti fi intelesi nu are rost sa va luptati cu morile de vant incercand sa -i faceti pe "ceilalti" sa va inteleaga emotiile.succes tuturor

buna ziua la toti confratii.dupa cum spuneam am si eu acelasi diagnostic.am gasit in meditatia sahaja prin tehnicile de relaxare o buna remediere a bolii.doctorii spun ca nu e tratabila.cu cure de dezintoxicare si cu regim alimenar, pe langa acete meditatii de relaxare si de echilibrare toate bune.va rog incercati. toate sansele sunt de partea noastra.va pup. craciun fericit si un an nou plin de sanatate !!