Jocul patologic de noroc

Jocul patologic de noroc este caracterizat prin imposibilitatea de a rezista tentatiei de a se angaja in jocurile de noroc cele mai riscante, cu toate consecintele tragice si devastatoare, pentru pozitia sociala, statutul profesional si starea materiala, ce decurg din perpetuarea acestei conduite recurentiale si comportament imposibil sau greu de stopat fara asistenta specializata.

Criteriile de diagnostic pentru jocul patologic de noroc sunt reprezentate de :

A) Joc de noroc maladaptativ persistent si recurent, indicat de cinci (sau mai multe) din urmatoarele:
1. este preocupat cu jocurile de noroc;
2. trebuie sa joace sume de bani din ce in ce mai mari pentru a realiza excitatia dorita;
3. in repetate randuri a facut eforturi lipsite de succes de a se controla, de a reduce sau sa inceteze sa joace;
4. este nelinistit, este iritat atunci cand incearca sa reduca sau sa inceteze sa mai joace;
5. jocul este un mod de a se debarasa de problemele cotidiene sau de a inlatura o dispozitie negativa;
6. dupa ce pierde bani la joc, adesea se intoarce a doua zi ca sa isi ia revansa;
7. minte membrii familiei, pe terapeut, pentru a ascunde gradul de implicare in astfel de jocuri de noroc;
8. a comis acte ilegale, cum ar fi falsuri, fraude, furt sau delapidare, pentru a face rost de banii necesari jocului;
9. a periclitat sau pierdut o relatie semnificativa, slujba sau oportunitate educationala sau din cariera din cauza jocurilor de noroc;
10. se bazeaza pe altii care sa ii dea banii necesari pentru a iesi din situatia financiara disperata din cauza jocului.

B) Comportamentul de joc nu este mai bine explicat de un episod maniacal.

Asadar, conform acestor crieterii de diagnostic avem de a face cu un individ care se afla in incapacitate de a se abtine de la continuarea jocului de noroc, un individ amenintat de faliment si alte consectinte grave de ordin moral, social, vocational, cu multe asemanari comportamentale cu cele ale consumatorilor de droguri- cu o apetenta crescuta in ritm progresiv, dependenta si fenomene de sevraj la tentativele de abtinere sau impunere fortata de stopare a acestui comortament). Mizele si pasiunile care cresc in intensitate stimuleaza apetenta si euforia unor castiguri iluzorii si usor obtinute, fara efort, iar scaderea mizelor si a frecventei jocurilor se soldeaza cu simptome si semne identice celor generate de sevraj:iritabilitate, dispozitie depresiva, neliniste.
Multe persoane cu joc patologic de noroc au credinta ca banii sunt, atat cauza, cat si solutia tuturor problemelor lor. Cand nu joaca ei pot fi niste muncitori constiinciosi sau “ compulsivi”, care asteapta pana ce sunt pusi in fata unor termene limita inainte de a munci realmente din greu. Acestia sunt predispusi sa dezvolte unele afectiuni medicale cum ar fi hipertensiunea arteriata (cresterea tensiunii arteriale), ulcer peptic, migrene (dureri de cap) , conditii medicale asociate de multe ori stresului care le conduce viata. Persoanele care solicita tratament pentru jocul de noroc patologic au in procente relativ mari ideatii suicidare si de tentative de suicid.
La jocul de noroc patologic se mai pot asocia in procente destul de crescute si tulburari afective, tulburari de hiperactivitate /deficit de atentie, de abuz sau de dependenta de o substanta, tulburari de personalitate antisociala, narcisistica si borderline (de granita) .
Incidenta probabila in generatia generala a acestor tulburari este de 30% cu o frecventa de manifestare de 3/1, pentru sexul masculuin si cu preponderenta intre grupele de varsa ce cuprind maturitatea, 40-50 de ani.
In decursul ultimilor ani s-a remarcat o crestere alarmanta a acestor cazuri in randul adolescentilor, asociata din pacate si cu consumul de substante in abuz, ceea ce accentueaza disfunctionalitatea sociala a celor din urma. Gravitatea asocierii acestor doua tipuri de comportament intuneca mult prognosticul dar si sansele de recuperare.

Din punct de vedere etiologic s-au incercat mai multe explicatii sa fie date acestui comportament care este ca un refugiu iluzoriu fiind in detrimentul intereselor individului.
Astfel, behavioristii avanseaza conceptul comportamentului maladaptativ invatat si care este precedat de modificari asupra sansei de reusita in viata sau de imbogatire prin “ fortarea” norocului, sau “ jucarea sansei pe o singura carte”, in ciuda unui comportament pozitiv, prin munca cinstita care aduce un venit, de multe ori mai mic de cat asteptarile dar sigur.
Comportamentul de risc al acestor jucatori patologici poate fi explicat si printr-o teorie biochimica, caracterizat prin disfunctii de reglare a sistemului serotonergic (activitate scazuta a monaminoxidazei plachetare, marker corelat cu activitatea serotoninergica, care este implicata in mecanismele de inhibitie a unor comportamente) .
Cu cat joaca mai mult si pe mize din ce in ce mai mari senzatia de placere creste fiind asociata cu momente in care creste adrenalina, facandu-I dependent.

Evolutia naturala a acestei boli, a jocului patologic de noroc parcurge mai multe etape:
-prima etapa, este cea de castig, care ii da senzatia ca poate castiga oricat si oriunde;
-a doua etapa este cea de pierdere, cand se aduna mai multe esecuri puse fie pe seama unei stari intolerabile sau pe seama ghinionului; acestia incearca sa recupereze ceea ce au pierdut, organizand “lovituri” imprudente in care isi pun la bataie intreaga avere, dar fara nici o masura de protectie;
-a treia etapa este cea de disperare, in care persoana recurge la masuri ilegale, de fals, de inselatorie, in disperare de cauza, cu scopul de a-si recupera bunurile si mizele pierdute; (acum apar semne si simptome de depresie, ideatia suicidara si chiar tentative de suicid deoarece vad situatia fara capat, fara iesire) ;
-a patra etapa, cea finala, care implica acceptarea resemnata, ca pe o fatalitate inevitabila si inexorabila a pierderilor, in care personajul nostru continua sa joace numai din placerea pura a jocului.
In etapa depresiva si in cea finala, jucatorul de noroc patologic este dispus sa ceara ajutorul specialistului, fie pentru a-l scapa de viciu, dar mult mai posibil de multele implicatii legale in care se afla deja.


Se impune diferentierea jocului patologic de noroc de:
-jocurile sociale (are loc de regula cu amicii si colegii dureaza o perioada limitata de timp cu pierderi acceptabile prestabilite) si cel profesionist (in care riscurile sunt limitate, iar disciplina este centrala) care nu afecteaza in nici un fel ajustarea normala a unei persoane, in conformitate cu nevoile morale ale unei societati date;
-de starile maniacale (apare pierderea judecatii si un joc de noroc in exces) si de starile induse de consumul in abuz de substante care pot fi generatoare de stari euforice si de exaltare
-pot coexista politoxicomanii, manie, tulburare afectiva majora, tulburare bipolara, tulburare de deficit a atentiei cu hiperactivitate, personalitati narcisice si antisociale.

Tratamentul jocului patologic de noroc presupune interventia psihoterapiei care este orientata catre constientizarea asociata cu grupuri de suport formate din pacienti, in special Jucatori Anonimi (GA. Gamblers Anonimous) . Scopul trebuie sa fie abstinenta totala. Terapia familiala este de asemenea utila, in cazul familiilor care nu s-au dezintegrat inca. Se trateaza asocierile cu depresia, abuzul de substante sau disfunctia sexuaal, de multe ori in conditii de spitalizare. '
Se cunosc putine lucruri despre tratamnetul farmacologic in aceasta patologie, insa au fost cazuri raportatae in care au fost unele beneficii in cazul utilizarii de litiu si clomipramina.