Activitatea fizică ușoară și mortalitatea totală la adulții din SUA, în funcție de stadiile sindromului cardiovascular-renal-metabolic

Un studiu realizat pe datele populaționale din Statele Unite și publicat în Journal of the American Heart Association la data de 7 ianuarie 2026 a analizat relația dintre activitatea fizică ușoară și mortalitatea de orice cauză la adulți, în funcție de stadiul sindromului cardiovascular-renal-metabolic (cardiovascular-kidney-metabolic syndrome, CKM). Cercetarea arată că chiar și creșteri modeste ale activității fizice de intensitate mică se asociază cu beneficii semnificative de supraviețuire, în special la persoanele cu forme avansate de CKM.

Rezumat – Idei principale

• Activitatea fizică ușoară reprezintă marea majoritate a timpului activ la adulții cu CKM avansat

• Creșterea activității fizice ușoare se asociază cu reducerea semnificativă a mortalității totale

• Beneficiul absolut este maxim la pacienții cu boală cardiovasculară manifestă

• Rezultatele sunt independente de activitatea fizică moderată sau viguroasă

• Înlocuirea timpului sedentar cu activitate fizică ușoară poate avea impact clinic major

Context

Sindromul cardiovascular-renal-metabolic reprezintă un continuum patologic care integrează obezitatea, tulburările metabolice, boala cardiovasculară și boala cronică de rinichi, progresând de la stadii incipiente (fără afectare clinică evidentă) până la boală cardiovasculară manifestă. Recomandările clinice actuale se concentrează predominant pe activitatea fizică moderată sau viguroasă (moderate-to-vigorous physical activity), însă acest tip de efort este adesea dificil de realizat de pacienții cu CKM avansat, din cauza limitărilor funcționale, comorbidităților sau fragilității.

Activitatea fizică ușoară – cum ar fi mersul lent, activitățile casnice sau deplasările cotidiene – constituie majoritatea timpului activ la adulții vârstnici sau la cei cu boală cronică. Cu toate acestea, dovezile privind impactul său asupra mortalității, mai ales în populația generală cu boală cardiovasculară sau renală severă, au fost până recent limitate.

Despre studiul actual

Design și populație studiată

Analiza a inclus 7246 de adulți cu vârsta de minimum 20 de ani, neînsărcinați, participanți la National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) din perioada 2003–2006. Participanții au fost urmăriți pentru mortalitate până la 31 decembrie 2019, cu o durată mediană de urmărire de 14,4 ani. Vârsta medie ponderată a populației a fost de 48 de ani, iar 52% au fost femei.

Datele NHANES sunt publice și anonimizate, ceea ce a exclus necesitatea aprobării de către un comitet de etică.

Clasificarea stadiilor CKM

Stadiile sindromului cardiovascular-renal-metabolic au fost definite pe baza chestionarelor și analizelor de laborator:

• Stadiul 0: parametri normali de greutate, tensiune arterială, lipide, glicemie și funcție renală

• Stadiul 1: suprapondere sau obezitate abdominală ori prediabet

• Stadiul 2: diabet zaharat, hipertensiune arterială, sindrom metabolic, hipertrigliceridemie sau boală cronică de rinichi cu risc moderat-înalt

• Stadiul 3: boală cronică de rinichi cu risc foarte înalt sau risc cardiovascular la 10 ani ≥20%

• Stadiul 4: boală cardiovasculară clinic manifestă

Din cauza mortalității reduse, stadiile 0 și 1 au fost analizate împreună.

Măsurarea activității fizice

Activitatea fizică a fost evaluată obiectiv cu ajutorul unui accelerometru purtat la nivelul șoldului (ActiGraph AM-7164). Au fost incluse între 1 și 7 zile valide de înregistrare pentru fiecare participant, fiind excluse zilele sau dispozitivele cu date nefiabile.

Pentru fiecare minut s-a clasificat intensitatea activității, calculându-se:

• timpul zilnic mediu de activitate fizică ușoară

• timpul de activitate fizică moderată sau viguroasă

• timpul total activ (suma celor două)

Analiza statistică

Asocierile dintre activitatea fizică ușoară și mortalitate au fost evaluate prin modele Cox, stratificate pe stadii CKM. Modelele au fost ajustate pentru:

• îndeplinirea recomandării de 150 de minute pe săptămână de activitate fizică moderată sau viguroasă

• vârstă

• sex

• rasă sau etnie

Au fost analizate atât relațiile relative (raport de risc), cât și diferențele absolute de risc, folosind curbe spline cubice și modele liniare.

Rezultate

Nivelul activității fizice

• Activitatea fizică ușoară mediană a fost 4,8 ore pe zi în stadiile CKM 0–1 și 3,5 ore pe zi în stadiul 4

• Proporția timpului activ reprezentată de activitatea fizică ușoară a fost extrem de mare:

  • ≥93,8% în toate stadiile

  • ≥98,5% în stadiile CKM 3 și 4

Corelația dintre activitatea fizică ușoară și cea moderată-viguroasă a fost modestă (coeficient r între 0,34 și 0,43).

Mortalitatea în funcție de stadiul CKM

Numărul de decese în perioada de urmărire a fost:

• 80 decese în stadiile 0–1

• 583 decese în stadiul 2

• 565 decese în stadiul 3

• 571 decese în stadiul 4

Ratele de mortalitate au crescut progresiv, de la 3,3 la 70,7 decese la 1000 persoane-an.

Asocierea dintre activitatea fizică ușoară și mortalitate

După ajustarea completă:

• Activitatea fizică ușoară a fost semnificativ asociată cu reducerea mortalității în stadiile CKM 2, 3 și 4

• Fiecare oră suplimentară pe zi de activitate fizică ușoară s-a asociat cu:

  • o scădere relativă a riscului de deces cu 14–20%, în funcție de stadiu

Pe scala absolută, beneficiul a fost cu atât mai mare cu cât stadiul CKM a fost mai avansat:

• Creșterea timpului activ de la 1,5 la 2 ore pe zi s-a asociat cu:

  • −2,2% risc absolut de mortalitate în stadiul 2

  • −4,2% risc absolut de mortalitate în stadiul 4

Concluzii

Activitatea fizică ușoară se asociază cu o reducere clară a riscului de mortalitate la persoanele cu sindrom cardiovascular-renal-metabolic în stadii cel puțin moderate, iar beneficiul crește odată cu severitatea bolii. Aceste date susțin necesitatea ca ghidurile clinice să acorde o importanță mai mare reducerii sedentarismului și creșterii activității fizice ușoare, mai ales la pacienții care nu pot susține eforturi de intensitate mai mare.