Administrarea optimă a vitaminei D

Vitamina D3, hormon implicat în menținerea homeostaziei calciului și fosforului, influențează mineralizarea oaselor, cartilajelor și dinților (1).

Terapia cu vitamina D3 este indicată în rahitism la copii, osteomalacie la adulți, insuficiență renală cronică și hipoparatiroidism. Hormonul se formează în principal prin fotosinteză, fiind preponderent sintetizat la nivelul pielii sub influența razelor ultraviolete (1).

Deficitul de vitamina D3 reprezintă o problemă de sănătate publică în țările în care expunerea la soare nu este suficientă, cu riscul apariției demineralizării osoase (1).

Persoane care au risc de a dezvolta osteopatie demineralizantă (2):

• Persoane în vârstă instituționalizate sau izolate care nu beneficiază de expunere suficientă la soare;
• Tratamente anti-osteoporotice care inhibă resorbția osoasă (de exemplu, bifosfonați);
• Tratamente potențial dăunătoare pentru schelet: terapie cu corticosteroizi în doze mari, tratament anti-aromataze la femeile aflate în postmenopauză, analogi ai hormonului de eliberare a gonadotropinei;
• Menopauza nesubstituită;
• Insuficiență renală cronică;
• Insuficiență hepatocelulară;
• Malabsorbție (în condițiile unei fotosinteze eficiente);
• Sarcini multiple;

Cum puteți asigura un aport suficient de vitamina D3 în mod natural?

• Prin expunere la soare, între 15 până la 20 de minute la sfârșitul dimineții sau după-amiaza.
• Consumul de alimente bogate in vitamina D contribuie cu 15 pana la 30% din necesarul zilnic. Dintre alimente, putem enumera: peștele gras, produse lactate îmbogățite cu vitamina D, gălbenuș de ou, ficat și într-o măsură mai mică, unt și carne.

Referința nutrițională pentru populație este de aproximativ 15 micrograme pe zi (µg/zi) pentru adulți. (3)

Pentru a fi activă, vitamina D din alimente sau obținută prin fotosinteză se transformă în 25-hidroxivitamina D [25 (OH) D] în ficat, apoi în 1,25 dihidroxivitamina D la nivelul rinichilor, asigurând funcția corectă a organelor (3).

Indicații pentru dozarea vitaminei 25 (0H) D3:

• Contextul unor tratamente antiepileptice (fenobarbital, fenitoină), rifampicină;
• Hipoparatiroidism;
• Malabsorbție (boală celiacă, intestin scurt), maldigestie (insuficiență pancreatică, fibroză chistică), colestază, insuficiență hepatică;
• Chirurgie bariatrică;
• Malnutriție, anorexie nervoasă;
• Subiecți vârstnici cu risc de cădere (3).

Care este „concentrația optimă” de vitamină D3?

Concentrația serică este dificil de specificat, iar aceasta variază în funcție de anotimp (vară/iarnă). A fost stabilit un prag ideal care nu trebuie depășit, între 50 și 60 ng/mL. Concentrația maximă asociată cu o posibilă intoxicație cu vitamina D este de aproximativ 150 ng/mL (4). Deficitul apare la o concentrație mai mică de 10 ng/mL. Când există dubii, evaluarea paraclinică poate fi completată cu teste pentru calciul seric, fosfatemie, parathormon și fosfatază alcalină (4).

Când se dozează vitamina D?

• Diagnostic, pentru a confirma sau exclude osteomalacia;
• Urmărirea ambulatorie a unui adult cu transplant de rinichi;
• Înainte și după operația bariatrică;
• Evaluarea și îngrijirea persoanelor în vârstă predispuse la căderi repetate;
• Administrarea medicamentelor care recomandă efectuarea testului de vitamina D.

Suplimentarea cu vitamina D3 poate fi inițiată și monitorizată și fără măsurarea nivelului serologic (5).

Modalități de suplimentare la adulți

Se administrează zilnic doze mici de vitamina D (uneori sub formă combinată calciu-vitamina D), sau intermitent pe termen lung, la doze între 50.000 și 200.000 UI de vitamina D3.
Administrarea intermitentă crește complianța la tratament și menține un nivel mai stabil în sânge.
Prescrierea suplimentelor zilnice de calciu este necesară dacă aportul alimentar de calciu este insuficient (5).

Suplimentele se pot administra în special celor cu:

• piele foarte închisă la culoare;
• în absența expunerii la soare;
• obezitate;
• alimentație deficitară (vegană) (5).

Suplimentarea la copii

Se recomandă administrarea zilnică de vitamina D la vârste 0 - 18 ani pentru a preveni rahitismul, boală asociată mediilor precare și lipsei de soare în orașele industriale, dar și pentru a asigura o creștere optimă a țesutului osos. Noile recomandări menționează o doză mai mare de 400 UI, fără a depăși 800 UI/zi. Aceste doze sunt dublate la cei cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani cu un aport alimentar limitat de vitamina D (dietă vegană) sau cu o biodisponibilitate redusă (obezitate) (6).

Toxicitatea vitaminei D

Disponibilitatea testelor de rutină a vitaminei D a stârnit entuziasm, ceea ce a dus la o prescriere excesivă a acestor teste și a vitaminei D3 (7).

Intoxicația cu vitamina D se manifestă prin hipercalcemie, cu afectarea stării generale (anorexie, oboseală, scădere în greutate), greață, poliurie, constipație, cefalee, sindrom depresiv, calcificări renale (nefrocalcinoză) și vasculare. Pe termen lung, există riscul apariției insuficienței renale cronice (7).