Alimente specifice legate de riscul de autism prin intermediul căilor imune

Tulburarea de spectru autist (TSA) este o afecțiune neurodezvoltativă complexă, caracterizată prin dificultăți persistente de comunicare socială și comportamente restrictive și repetitive. Un studiu recent, care a integrat analize genetice de tip randomizare mendeliană cu date clinice observaționale, arată că anumite tipare alimentare, în special consumul de alimente bogate în gluten și cazeină, pot fi asociate cu un risc crescut de TSA, prin mecanisme ce implică imunitatea, inflamația și axa intestin–creier.

Idei principale

• Consumul de paste integrale și de brânză tartinabilă este asociat genetic cu un risc crescut de TSA.
• Consumul de banane este asociat cu un risc genetic redus de TSA.
• Dieta fără gluten și cazeină reduce semnificativ anticorpii IgG specifici laptelui și grâului la copiii cu TSA.
• Efectele dietare asupra TSA sunt parțial mediate de celule imune și de imunitatea umorală.
• Corpii cetonici nu au demonstrat o asociere genetică semnificativă cu riscul de TSA.

Context

TSA este frecvent asociată cu tulburări gastrointestinale, disfuncții imune și inflamație sistemică. Aceste comorbidități, împreună cu dificultățile de comunicare ale copiilor afectați, au condus la ipoteza că o parte din manifestările comportamentale ar putea reflecta disconfort abdominal sau reacții alimentare adverse. În acest context, intervențiile dietetice au atras un interes crescând ca potențiale strategii adjuvante în managementul TSA.

Dieta fără gluten și cazeină (GFCF), dietele de eliminare și dieta ketogenică sunt cele mai frecvent investigate intervenții nutriționale. Aceste abordări sunt susținute de ipoteze biologice care implică permeabilitatea intestinală crescută, activarea imună, modificări ale microbiotei intestinale și interferențe cu funcționarea sistemului nervos central prin axa intestin–creier.

Despre studiu

Cercetarea publicată în Frontiers in Nutrition a combinat două componente metodologice complementare. Prima a constat într-o analiză genetică de tip randomizare mendeliană bidirecțională, utilizând date GWAS publice, pentru a evalua relațiile cauzale dintre obiceiurile alimentare, corpii cetonici, alergiile alimentare și riscul de TSA. Au fost analizate aproape 200 de expuneri dietetice, folosind instrumente genetice validate.

A doua componentă a fost un studiu clinic retrospectiv, realizat într-un centru universitar pediatric, care a inclus 78 de copii diagnosticați cu TSA. Aceștia au fost urmăriți longitudinal și comparați în funcție de adoptarea unei diete GFCF sau a unei diete obișnuite, cu evaluarea simptomelor clinice (ADOS-2 și CARS) și a nivelurilor serice de IgG specifice alimentelor.

Rezultate

Asocieri genetice între dietă și riscul de TSA

Analizele de randomizare mendeliană au identificat două alimente ca fiind asociate pozitiv, din punct de vedere genetic, cu riscul de TSA: pastele integrale și brânza tartinabilă. Ambele sunt surse majore de gluten, respectiv cazeină, proteine frecvent implicate în reacții imune și intoleranțe alimentare. În schimb, consumul de banane a fost asociat cu un risc genetic redus de TSA.

Nu a fost identificată o relație cauzală semnificativă între nivelurile de corpi cetonici și riscul de TSA, deși direcția efectului sugerează un posibil rol protector modest, care nu a atins semnificație statistică.

Rolul mediator al sistemului imun

Analizele de mediere au arătat că efectele unor alimente asupra riscului de TSA sunt parțial explicate prin modificări ale sistemului imun. În cazul consumului de brânză tartinabilă, o parte din efectul asociat riscului de TSA a fost mediat prin:

• modificări ale expresiei CD45 pe limfocitele T HLA-DR pozitive;
• statusul de seropozitivitate IgG pentru virusul Epstein–Barr.

Aceste rezultate sugerează că imunitatea celulară și umorală joacă un rol important în relația dintre dietă și dezvoltarea TSA.

Date clinice privind dieta fără gluten și cazeină

În cohorta clinică, copiii care au urmat o dietă GFCF au prezentat o reducere marcată a nivelurilor de IgG specifice laptelui și grâului, comparativ cu copiii care au continuat dieta obișnuită. Reducerile au fost semnificative statistic și s-au accentuat în timp.

În ceea ce privește simptomele clinice ale TSA, scorurile ADOS-2 și CARS s-au îmbunătățit în ambele grupuri pe parcursul urmăririi. Deși diferențele dintre grupuri nu au atins semnificație statistică, tendința de ameliorare a fost mai pronunțată în grupul GFCF, sugerând un posibil beneficiu clinic modest.

Imunitatea față de agenți infecțioși și TSA

Analizele genetice au evidențiat o asociere inversă între nivelurile de anticorpi IgG împotriva unor agenți infecțioși și riscul de TSA. Anticorpii specifici pentru virusul varicelo-zosterian, virusul Epstein–Barr și Toxoplasma gondii au fost corelați cu un risc redus de TSA.

Aceste rezultate sugerează că un răspuns imun eficient și controlul infecțiilor latente ar putea avea un rol protector în neurodezvoltare, deși mecanismele exacte rămân insuficient elucidate.

Interpretare

Studiul oferă o perspectivă integrată asupra modului în care dieta, imunitatea și neurodezvoltarea pot interacționa în contextul TSA. Asocierile genetice identificate susțin ipoteza conform căreia expunerea cronică la gluten și cazeină poate contribui la risc, probabil prin mecanisme imune și inflamatorii.

Reducerea anticorpilor IgG alimentari sub dieta GFCF indică o modulare clară a răspunsului imun, chiar dacă beneficiile clinice asupra simptomelor de bază ale TSA sunt încă limitate. Rezultatele subliniază faptul că intervențiile dietetice nu reprezintă un tratament curativ, ci pot avea un rol adjuvant, în special la subgrupuri de pacienți cu intoleranțe alimentare sau tulburări gastrointestinale.

Concluzii

Cercetarea sugerează că anumite tipare alimentare, în special consumul de alimente bogate în gluten și cazeină, sunt asociate cu un risc crescut de tulburare de spectru autist, prin mecanisme ce implică imunitatea celulară și umorală. Dieta fără gluten și cazeină reduce semnificativ răspunsul imun față de lapte și grâu și poate contribui la ameliorarea unor manifestări asociate TSA.

Deși rezultatele sunt promițătoare, sunt necesare studii clinice randomizate, de mari dimensiuni, pentru a clarifica eficacitatea și indicațiile precise ale intervențiilor dietetice. Până atunci, modificările alimentare trebuie integrate într-o abordare multidisciplinară și individualizată, sub supraveghere medicală.