Aparatele auditive scad riscul de demență la vârstnici

Un studiu realizat la Monash University și publicat în revista Neurology la data de 10 februarie 2026 a analizat relația dintre utilizarea aparatelor auditive și declinul cognitiv, demența și afectarea cognitivă la adulți vârstnici cu hipoacuzie moderată. Cercetarea arată că, deși scorurile cognitive globale nu s-au modificat semnificativ, utilizarea aparatelor auditive a fost asociată cu un risc mai redus de demență.

Rezumat

• Utilizarea aparatelor auditive nu a îmbunătățit scorurile cognitive globale pe parcursul a 7 ani.

• Riscul de demență a fost 5,0% la persoanele cu aparat auditiv vs. 7,5% fără aparat auditiv.

• Riscul relativ de demență a fost 0,67 (IC 95%: 0,37–0,97).

• Riscul de afectare cognitivă a fost 36,1% cu aparat auditiv vs. 42,4% fără aparat auditiv (RR 0,85, IC 95%: 0,70–1,00).

• Utilizarea mai frecventă a aparatelor auditive s-a asociat cu scăderea progresivă a riscului de demență.

Context

Hipoacuzia reprezintă un factor de risc recunoscut pentru declin cognitiv și demență, fiind frecventă la vârste înaintate. Studiile anterioare au sugerat o posibilă legătură între corectarea deficitului auditiv și menținerea funcției cognitive, însă dovezile privind impactul direct al aparatelor auditive asupra demenței au fost limitate și neconcludente.

Despre studiul actual

Design și populație

Cercetătorii au realizat o emulare de trial țintă folosind datele participanților australieni din studiul ASPREE (ASPirin in Reducing Events in the Elderly).

Criterii de includere:

• Fără demență la momentul inițial.

• Hipoacuzie moderată (raportată subiectiv).

• Fără utilizare anterioară de aparat auditiv.

Au fost incluși 2.777 participanți eligibili (mediană), dintre care 664 au primit o nouă prescripție pentru aparat auditiv.

• Vârsta medie: 75 ani.

• Proporția de femei: 48%.

Intervenție și comparație

Strategiile analizate:

• Utilizarea aparatelor auditive.

• Neutilizarea aparatelor auditive.

A fost evaluată și frecvența utilizării:

• Niciodată

• Rar/uneori

• Frecvent/întotdeauna

Evaluarea rezultatelor

Participanții au fost monitorizați timp de 7 ani, cu evaluări cognitive semestriale.

Rezultate urmărite:

• Cogniția globală.

• Demența conform criteriilor DSM-IV.

• Afectarea cognitivă (declin cognitiv sau demență).

Analiza statistică a utilizat formula g parametrică pentru estimarea efectului analog intenție-de-tratament, cu imputare multiplă pentru datele lipsă.

Rezultate

Cogniția globală

Scorurile cognitive medii la 7 ani au fost similare între grupuri:

• Diferență medie: 0,03 deviații standard

• IC 95%: −0,14 până la 0,21

Acest rezultat indică absența unui efect detectabil asupra performanței cognitive globale.

Demența

• Risc la 7 ani cu aparat auditiv: 5,0%

• Risc fără aparat auditiv: 7,5%

• RR = 0,67 (IC 95%: 0,37–0,97)

Aceasta corespunde unei reduceri relative de aproximativ 33% a riscului de demență.

Afectarea cognitivă

• Risc cu aparat auditiv: 36,1%

• Risc fără aparat auditiv: 42,4%

• RR = 0,85 (IC 95%: 0,70–1,00)

Rezultatul sugerează o reducere modestă, la limita semnificației statistice.

Relația cu frecvența utilizării

S-a observat o asociere inversă doză-răspuns: utilizarea mai frecventă a aparatelor auditive s-a corelat cu riscuri mai mici de demență și afectare cognitivă.

Discuție și interpretare

Deși aparatele auditive nu au modificat declinul cognitiv măsurat prin teste standard, acestea au fost asociate cu scăderea riscului de demență.

Posibile explicații:

• Majoritatea participanților aveau funcție cognitivă bună inițial, limitând potențialul de îmbunătățire detectabilă.

• Testele cognitive standard pot subestima beneficiile neuroprotectoare subtile.

• Nu poate fi exclus confoundingul rezidual, dat fiind caracterul observațional al analizei.

Clasificarea dovezilor:

• Clasa III – utilizarea aparatelor auditive nu modifică scorurile cognitive globale la persoane ≥70 ani cu hipoacuzie moderată.

Concluzii

Utilizarea aparatelor auditive la vârstnici cu hipoacuzie moderată este asociată cu reducerea riscului de demență și afectare cognitivă, chiar în absența unei îmbunătățiri detectabile a scorurilor cognitive. Rezultatele susțin necesitatea unor trialuri randomizate pe termen lung pentru confirmarea relației cauzale.