Aromaterapia în saună – beneficii sau riscuri?

Aromaterapia în saună este o practică larg răspândită în centrele wellness, constând în adăugarea de substanțe aromatice în apa turnată pe pietrele încinse, cu scopul de a amplifica efectele percepute de relaxare și confort. În practică, sunt utilizate atât uleiuri esențiale volatile, cât și cristale aromatice dizolvate în apă, iar uneori sunt adoptate practici improprii, precum utilizarea lichidelor sau a gheții provenite din surse necontrolate. Deși beneficiile utilizării regulate a saunei asupra sănătății cardiovasculare sunt susținute de date epidemiologice solide, aromaterapia în acest context ridică întrebări importante legate de eficacitate, siguranță și mecanisme biologice, care necesită o analiză critică din perspectiva medicinei bazate pe dovezi.

Rezumat – ideile principale

• Utilizarea saunei este asociată observațional cu reducerea mortalității cardiovasculare și totale, însă beneficiile demonstrate prin studii randomizate sunt mai modeste.

• Aromaterapia prin inhalare are dovezi moderate pentru reducerea anxietății și îmbunătățirea somnului, dar cu heterogenitate metodologică semnificativă.

• În saună sunt utilizate uleiuri esențiale volatile și cristale aromatice, cu profile chimice și fiziologice diferite.

• Cristalele aromatice sunt mai predictibile chimic, dar pot genera expuneri inhalatorii acute mai intense.

• Vaporii din saună pot fi contaminați chimic și microbiologic, iar aerosolizarea joacă un rol central în expunere.

• Practici precum utilizarea lichidelor contaminate, a gheții manipulate neigienic, vânturarea prosoapelor ude sau utilizarea saunei în timpul unei infecții respiratorii cresc riscurile iritative, inflamatorii, toxicologice și infecțioase.

Sauna și aromaterapia, analizate separat

Sauna și sănătatea cardiovasculară

Studiile observaționale din Finlanda au arătat o asociere consistentă între frecvența utilizării saunei și scăderea riscului de mortalitate cardiovasculară și deces de orice cauză. Aceste date sugerează o relație doză–răspuns și sunt susținute de mecanisme fiziologice plauzibile, precum vasodilatația, reducerea rigidității arteriale și activarea sistemului nervos parasimpatic [5,6].

Cu toate acestea, meta-analizele studiilor randomizate privind încălzirea pasivă (saună, băi fierbinți) arată beneficii mai limitate și mai heterogene, cu efecte mai consistente asupra tensiunii arteriale sistolice doar în anumite subgrupuri de populație [7]. Aceste diferențe subliniază importanța interpretării prudente a datelor observaționale.

Aromaterapia prin inhalare

Meta-analize recente sugerează că aromaterapia prin inhalare poate reduce anxietatea și poate îmbunătăți somnul în anumite contexte clinice, dar studiile sunt eterogene (tip ulei, doză, durată, populație). [17]

Pentru Lavandula angustifolia (lavandă), o meta-analiză din 2025 axată pe tulburări de somn a concluzionat că lavanda (folosită preponderent prin inhalare) a fost asociată cu îmbunătățiri ale somnului în majoritatea studiilor incluse, dar a subliniat nevoia de cercetări mai robuste și standardizate. [16]

Sursele instituționale (de exemplu, NCI) prezintă aromaterapia ca intervenție complementară, cu potențial util în managementul simptomelor (inclusiv anxietate, greață), dar cu accent pe utilizare „ca adjuvant” și pe siguranță. [2]

Aromaterapia în saună nu este echivalentă cu aromaterapia prin inhalare „la rece”

Aromaterapia în saună schimbă ecuația prin:

• temperaturi mari, care pot crește rapid concentrația de vapori (și iritanți);

• hiperventilație relativă indusă de căldură la unele persoane;

• contact cutanat în condiții de transpirație (barieră cutanată modificată);

• uneori amestecuri necontrolate (dozaj „după ochi”, ulei oxidat/vechi). [4], [12]

Din acest motiv, chiar dacă aromaterapia prin inhalare are unele dovezi de eficacitate, nu putem presupune automat că aceleași efecte (și aceeași siguranță) se transferă în saună.

Tipuri de aromaterapie utilizate în saună

Uleiurile esențiale volatile

Uleiurile esențiale sunt amestecuri complexe de compuși organici volatili, incluzând terpene, alcooli, esteri și aldehide. În saună, ele sunt utilizate de obicei prin diluare în apă, care este apoi turnată pe pietrele încinse.

Caracteristici relevante:

• volatilizare rapidă la temperaturi ridicate;

• posibilă degradare termică a unor componente;

• variabilitate chimică între loturi;

• risc documentat de dermatită de contact alergică, în special pentru compușii oxidați (linalool, limonen) [12,13].

Cristalele aromatice dizolvate în apă

Cristalele aromatice sunt, în majoritatea cazurilor, compuși chimici puri cristalizați, cel mai frecvent mentol, dar și eucaliptol sau camfor. Ele sunt dizolvate în apă și utilizate similar uleiurilor esențiale.

Caracteristici distincte:

• compoziție chimică simplă și predictibilă;

• volatilizare foarte eficientă;

• creștere rapidă și intensă a concentrației inhalate;

• risc alergic cutanat mai mic, dar risc respirator acut mai mare.

Diferențe fiziologice între uleiuri esențiale și cristale aromatice

Impact asupra aparatului respirator

Mentolul, cel mai utilizat compus cristalin, activează receptorii TRPM8, inducând o senzație de „aer rece” și de permeabilitate crescută a căilor respiratorii. Această senzație este perceptivă, nu reflectă o bronhodilatație reală și poate masca o bronhoconstricție existentă [3]. La persoane cu astm bronșic sau hiperreactivitate bronșică, acest mecanism poate fi problematic.

Uleiurile esențiale, în special cele cu efecte anxiolitice (lavandă), acționează mai degrabă prin mecanisme centrale și sunt, de regulă, mai puțin „agresive” senzorial, dar mai imprevizibile din cauza compoziției complexe.

Risc dermatologic

Dermatita de contact alergică este bine documentată pentru uleiurile esențiale, mai ales în contextul expunerii repetate sau profesionale [12,14]. Cristalele aromatice au un risc mai mic de sensibilizare cutanată, însă pot produce iritație locală dacă sunt manipulate necorespunzător.

Contaminarea chimică și microbiologică a vaporilor din saună

Vaporii generați în saună nu sunt compuși exclusiv din vapori de apă. Aceștia pot conține particule chimice și biologice provenite din lichidele utilizate, din mediul saunei și din activitatea utilizatorilor.

Surse microbiologice

Contaminarea microbiologică poate proveni din:

• apă stagnantă sau depozitată impropriu;

• gheață contaminată prin manipulare sau biofilmul aparatelor;

• suprafețe și prosoape reutilizate;

• utilizatori cu infecții respiratorii sau cutanate.

Înghețarea sau expunerea scurtă la temperaturi ridicate nu sterilizează complet conținutul microbiologic. Fragmente bacteriene, endotoxine și structuri fungice pot rămâne biologic active și pot fi aerosolizate.

Surse chimice

Contaminarea chimică poate apărea prin:

• produși de oxidare sau degradare ai uleiurilor esențiale;

• reziduuri de detergenți sau dezinfectanți;

• impurități din apă;

• compuși volatili eliberați din materiale (lemn tratat, adezivi).

Temperaturile ridicate favorizează volatilizarea și inhalarea rapidă a acestor substanțe.

Aerosolizarea ca mecanism central

Turnarea lichidelor sau a gheții pe pietrele încinse produce vaporizare rapidă și formarea de aerosoli fini, care pot transporta compuși chimici și fragmente biologice adânc în căile respiratorii.

Riscuri: ce este bine documentat și de ce apare mai des în medii „calde”

1) Iritație respiratorie și bronhospasm (în special în astm)

Organizații orientate pe sănătatea respiratorie atrag atenția că inhalarea uleiurilor esențiale poate declanșa simptome la persoane sensibile, inclusiv astm bronșic (AB) – prin iritație și posibil bronhoconstricție. [3]

În saună, acest risc poate crește prin încărcarea aerului cu vapori aromatici și prin efectul căldurii asupra confortului respirator.

Semnale de alarmă în saună: tuse, wheezing, senzație de constricție toracică, dispnee, amețeală – situații în care ieșirea imediată și accesul la medicația de urgență (dacă există) sunt prioritare. [3–4]

2) Dermatită de contact alergică și iritație cutanată

Uleiurile esențiale sunt amestecuri complexe; unele componente (și mai ales produșii de oxidare) pot fi alergeni de contact. DermNet descrie explicit dermatita alergică de contact la uleiuri esențiale și enumeră exemple cunoscute. [12]

În plus, linalool și limonene (frecvente în parfumuri și unele uleiuri) apar în seriile standard de alergeni folosite în patch testing (testare epicutanată), ceea ce subliniază relevanța lor clinică. [13]

Există și dovezi ocupaționale: utilizarea produselor de aromaterapie a fost asociată cu risc crescut de dermatită de mâini la maseuri (expunere repetată). [14]

De ce în saună poate fi mai rău? Căldura și transpirația pot accentua iritația, iar aplicarea accidentală pe piele (sau contactul cu suprafețe impregnate) poate precipita o reacție la cei sensibilizați. [12], [14]

3) Toxicitate și efecte sistemice: „natural” nu înseamnă „inofensiv”

Sursele instituționale subliniază că, în general, uleiurile esențiale au puține efecte adverse când sunt folosite corect, dar ingestia sau utilizarea neadecvată poate fi periculoasă. [2]

Pentru eucalipt, evaluări de siguranță (inclusiv rapoarte de caz) descriu evenimente adverse în special în expuneri necorespunzătoare (mai ales ingestie accidentală la copii), dar menționează și reacții adverse raportate la expuneri dermice/inhalatorii. [19–20]

4) Riscuri de mediu în saună: chimice, fizice, microbiologice

Un review dedicat riscurilor de sănătate în saune menționează că, pe lângă stresul termic, pot exista și riscuri chimice în mediul de saună, aspect relevant când adăugăm compuși volatili suplimentari (parfumuri/uleiuri). [4]

Riscul turnării lichidelor contaminate pe pietrele încinse

Lichidele utilizate în saună pot deveni contaminate microbiologic sau chimic prin:

• apă stagnantă păstrată în recipiente deschise;

• recipiente reutilizate fără igienizare adecvată;

• manipulare repetată de către mai multe persoane.

Turnarea acestor lichide pe pietrele încinse duce la aerosolizare rapidă, cu inhalarea de vapori și particule într-un context de aer cald și hiperventilație relativă. Temperaturile ridicate nu garantează neutralizarea completă a riscurilor, deoarece endotoxinele bacteriene și produșii de degradare chimică pot rămâne biologic activi. Riscul este predominant iritativ și inflamator, fiind mai relevant în saunele publice sau comerciale.

Utilizarea gheții pe pietrele încinse: un risc suplimentar ignorat

În multe centre de spa, sunt disponibile aparate de producere a gheții, destinate răcirii corporale externe. O practică observată este aruncarea acestei gheți direct pe pietrele încinse, de cele mai multe ori după manipulare directă cu mâna.

Această practică implică mai multe riscuri:

• contaminare microbiologică: înghețarea nu sterilizează apa, iar gheața este frecvent manipulată de mai multe persoane;

• aerosolizare explozivă: contactul gheții cu pietrele încinse produce vaporizare instantanee, cu dispersia rapidă a contaminanților;

• risc chimic: eventuale reziduuri sau biofilm din aparatul de gheață pot fi inhalate;

• risc fizic: șocul termic poate deteriora pietrele și poate genera stropi fierbinți sau fragmente.

Gheața din spa nu este destinată utilizării în saună și nu este supusă controlului microbiologic necesar pentru aerosolizare. Din acest motiv, utilizarea ei pe pietrele încinse reprezintă un risc evitabil, fără beneficii demonstrate.

Vânturarea prosoapelor ude în saună

Vânturarea prosoapelor ude pentru a crea curenți de aer sau pentru a accelera uscarea perturbă microclimatul saunei și poate aerosoliza contaminanți biologici (bacterii cutanate, fungi, reziduuri). Această practică:

• creează curenți de aer neuniformi;

• crește umiditatea locală;

• poate induce disconfort respirator și amețeală;

• nu are beneficii demonstrate medical.

Din perspectiva fiziologiei și igienei, este o practică nerecomandată, mai ales în saunele publice.

Transmiterea infecțiilor respiratorii în saună

Sauna nu este un mediu lipsit de risc pentru transmiterea infecțiilor respiratorii. Tusea, vorbirea și respirația într-un spațiu cald, umed și relativ închis favorizează dispersia și inhalarea aerosolilor respiratori. Temperatura ridicată nu inactivează instantaneu virusurile eliminate recent, iar aerosolii pot fi inhalați înainte de a fi neutralizați.

Deși lipsesc studii clinice directe, mecanismele cunoscute de transmitere susțin recomandarea ca persoanele cu infecții respiratorii acute să evite utilizarea saunei, atât pentru protecția celorlalți, cât și pentru propria siguranță.

Recomandări practice bazate pe dovezi și siguranță: cum reduci riscurile

Reguli generale (utile pentru populația generală)

• Evitați uleiul esențial nediluat pe piele sau în contact direct cu suprafețe foarte fierbinți. (În practică, diluția în apă pentru infuzie reduce riscul de expunere extremă locală.)

• Porniți cu doze mici: o încărcare olfactivă discretă este, de obicei, suficientă; în aromaterapie, „mai mult” nu înseamnă „mai eficient”. [1–2]

• Alegeți produse conforme (amestecuri parfumante sau ingrediente cu documentație de siguranță pentru utilizarea intenționată). Standardele IFRA sunt un reper utilizat în industria parfumurilor pentru limitarea riscurilor, în funcție de scenariul de expunere. [10–11]

• Ventilație și durată: limitați expunerea, mai ales la început; dacă apare iritație oculară/respiratorie sau cefalee, opriți expunerea. [3–4]

Cine ar trebui să fie prudent sau să evite

• Persoane cu astm bronșic (AB) sau boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), rinită severă, hiperreactivitate la mirosuri/iritanți. [3]

• Persoane cu antecedente de dermatită de contact alergică (DCA), eczemă (dermatită atopică), reacții la parfumuri. [12–14]

• Persoane cu contraindicații cardiovasculare pentru saună: angină instabilă, infarct miocardic recent, stenoză aortică severă (și alte situații instabile). [8–9]

• Copii mici și persoane care nu pot comunica prompt simptomele (risc de expunere excesivă). (Aici prudența derivă din principiile generale de siguranță și din profilul de risc al expunerilor accidentale, inclusiv la uleiuri precum eucaliptul.) [2], [19–20]

Concluzii

Aromaterapia în saună, fie prin uleiuri esențiale volatile, fie prin cristale aromatice dizolvate în apă, este o practică de wellness cu beneficii predominant subiective. Vaporii din saună reprezintă un mediu chimic și biologic complex, iar expunerea poate avea efecte iritative, inflamatorii, toxicologice și, în anumite condiții, infecțioase.

Riscurile asociate practicilor improprii – utilizarea lichidelor contaminate, a gheții manipulate neigienic, vânturarea prosoapelor ude sau utilizarea saunei în timpul unei infecții respiratorii – sunt frecvent subestimate. Din perspectiva medicinei bazate pe dovezi, aromaterapia în saună trebuie abordată cu prudență, cu respectarea strictă a regulilor de igienă și siguranță, în special în saunele publice sau comerciale.