Semne de hipoglicemie (cădere a glicemiei)

Hipoglicemia reprezintă scăderea nivelului de glucoză în sânge sub valorile limită. Ea apare mai frecvent la persoanele diabetice. La diabetici, hipoglicemia se definește ca și scăderea glicemiei sub 70 mg/dl sau sub 3,9 mmol/l. La majoritatea persoanelor fără diabet, hipoglicemia apare când nivelulul glucozei în sânge scade sub 55 mg/dl sau sub 3,1 mmol/l. Hipoglicemia severă poate fi o patologie amenințătoare de viață, necesitând intervenția de urgență a unui medic. (1)

Aportul cel mai mare de glucoză (sau zahăr) provine de la carbohidrații din alimentele și băuturile pe care le consumăm. Apoi, glucoza este transportată prin sânge până la celulele organismului, pentru a ne conferi energia necesară activităților zilnice. Ea este sursa principală de energie pentru creier. (1)

La indivizii fără diabet, există doi hormoni care reglează nivelul glicemiei în sânge: insulina și glucagonul, ambii sintetizați în celulele pancreatice. În timp ce insulina scade glicemia, mutând glucoza din sânge în celule, glucagonul o crește. Persoanele diabetice nu pot produce suficientă insulină sau nu o pot utiliza corespunzător. Din acest acest motiv, ele necesită administarea unor injecții cu insulină sau de antidiabetice orale. (1, 2, 3)

Potrivit unui studiu, 4 din 5 persoanele cu diabet de tip 1 și aproape jumătate dintre cele cu diabet de tip 2 care își administrează insulină au trecut prin cel puțin un episod de hipoglicemie într-o lună. (1)

De ce scade glicemia?

Printre cauzele de hipoglicemie se numară:

• Administrarea unor doze prea mari de insulină
• Lipsa unui consum optim de carbohidrați raportat la doza administrată de insulină
• Cantitatea de grăsimi, proteine si fibre din alimentație
• Consumul de alcool
• Temperaturile crescute și umiditatea
• Cantitatea si un program necorespunzător de exerciții fizice
• Menstruația
• Perioada adolescenței
• Mersul în zone de mare altitudine (4)

Semne de hipoglicemie (cădere a glicemiei)

Simptomele hipoglicemiei se împart in:

• Neurogenice (adrenergice): transpirații, tahicardie, senzație de foame, anxietate, tremor
• Neuroglicopenice: fatigabilitate (oboseală), slabiciune, amețeli, tulburări de concentrare, vedere încețoșată, comportamente inadecvate, comă, deces (5)

De regulă, persoanele vârstnice cu hipoglicemie experimentează mai puține simptome. La acestea, hipoglicemia apare la nivele mai scăzute ale glucozei decât la indivizii tineri. (6)

Debutul simptomatologiei raportat la momentul meselor este foarte important pentru evaluarea unui pacient cu hipoglicemie. Astfel, hipoglicemia poate apărea dimineața la trezire (hipoglicemie a jeun), după o perioadă de post sau poate fi postprandială. Cea postprandială survine în mod tipic la 2-4 ore după o masă, mai ales dacă aceasta a fost bogată în carbohidrați simpli. Simptomatologia apărută postprandial se datorează unor cauze reactive. Hipoglicemia reactivă pare a fi mai comună la persoanele supraponderale și obeze, cu rezistență la insulină. (6)

Un tip particular de hipoglicemie este hipoglicemia gestațională (de sarcină), care este mai frecvent întâlnită la femeile cu vârsta sub 25 de ani și la cele cu boli preexistente. Hipoglicemia gestațională este mai rară la persoanele cu indice de masă corporală peste 30 kg/m2. De asemenea, aceasta poate crește riscul de preeclampsie și eclampsie. (5)

Printre diagnosticele diferențiale se numără boala Addison, etilismul, insulinomul, hipopituitarismul, șocul cardiogen, insuficiența corticosuprarenaliană acută, tulburările anxioase și pseudohipoglicemia. (7)

Abordarea hipoglicemiei

Pentru diagnosticul hipoglicemiei trebuie evaluat nivelul glicemiei în sânge cu ajutorul glucotestului sau prin analize de laborator. De asemenea, este indicată și determinarea nivelului de insulină. Dacă se bănuiește existența unei hipoglicemii reactive, atunci trebuie efectuat testul de toleranță la glucoză. (8)

La persoanele cu hipoglicemie a jeun se recomandă adoptarea unor măsuri dietetice, adică consumul frecvent de mese sau gustări, mai ales noaptea, cu conținut bogat în carbohidrați complecși. Dacă aceste măsuri nu funcționează, atunci se pot administra perfuzii cu glucoză intravenoasă. Având în vedere că exercițiile fizice determină arderea carbohidraților și cresc sensibilitatea la insulină, la indivizii cu hipoglicemie a jeun se indică evitarea efortului în exces. (9)

Persoanele cu hipoglicemie reactivă trebuie să limiteze cantitatea de carbohidrați procesați din dietă, să evite zaharurile simple și să reducă dimensiunea porțiilor, crescându-le frecvența. Ca și număr de mese, aceștia pot ajunge la 6 mese mai mici și 2-3 gustări pe zi. Majoritatea pacienților ar putea beneficia de creșterea cantității de proteine și fibre din alimentație, precum și de administrarea inhibitorilor de alfa-glucozidază (acarboză sau miglitol). (9)

Printre complicațiile hipoglicemiei se numără hemipareza, tulburările de memorie, scăderea abilităților lingvistice, ataxia, coma, aritmiile cardiace și decesul. (10)