Toleranță scăzută la efort

©

Autor:

Toleranță scăzută la efort
Toleranța scăzută la efort este definită prin senzația de oboseală apărută la efort, însoțită de tulburări respiratorii tranzitorii, precum dispnee, scurtarea respirației, îngreunarea respirației, etc. În practica medicală sunt descrise câteva aspecte clinice care anunță instalarea toleranței scăzute la efort; dintre acestea amintim ritmul cardiac insuficient, crampele musculare, modificarea presiunii sangvine și lipsa oxigenării sangvine normale.

Toleranța de efort, obiectivată din punct de vedere clinic prin scăderea consumului de oxigen de vârf, este considerată un factor de prognostic important în cadrul evoluției diferitelor afecțiuni cardiace.

De cele mai multe ori, toleranța scăzută la efort este considerată a fi un semn clinic specific unei afecțiuni cardiace. Există însă numeroase condiții patologice care duc la scăderea toleranței la efort și nu sunt legate de o afecțiune structurală sau funcțională cardiacă. [1], [2]

Cauzele toleranței scăzute la efort

Scăderea toleranței la efort poate fi rezultatul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

  • Sedentarismul
  • Obezitatea
  • Fumatul excesiv
  • Alcoolismul
  • Bronșita cronică
  • Bronhopnaumopatia cronică obstructivă
  • Astmul bronșic
  • Fiboza pulmonară
  • Fibroza chistică
  • Stresul prelungit
  • Sindrom depresiv
  • Enterocolitele
  • Perioada de convalescență după virozele respiratorii
  • Anemia
  • Deficitul anumitor vitamine sau minerale, apărut în organism
  • Disfuncția glandei endocrine (hipotiroidismul sau hipertiroidismul)
  • Boala Basedow-Graves
  • Hepatitele
  • Ciroza hepatică
  • Majoritatea afecțiunilor cardiace (precum cardiomiopatia hipertrofică, cardiomiopatia dilatativă, insuficiența cardiacă, tulburările de ritm cardiac, stenozele și regurgitațiile valvulare)
  • Sarcina (în mod special în ultimul trimestru de sarcină). [3], [4], [5]


Semne și simptome clinice asociate toleranței scăzute la efort

Scăderea toleranței la efort poate fi însoțită de o multitudine de manifestări clinice, în funcție de afecțiunea cauzatoare sau de factorul declanșator.

Alcoolism

Persoanele consumatoare de alcool pot prezenta, pe lângă manifestările clinice specifice alcoolismului (nevoia intensă de a consuma alcool, incapacitatea de a limita consumul de alcool, consumarea de alcool „în secret”, depozitarea alcoolului în locuri neobișnuite pentru a nu fi văzut de către membrii familiei):

  • iritabilitate,
  • nervozitate,
  • scăderea toleranței la efort,
  • amnezie,
  • transpirație,
  • stări de greață,
  • tremor al extremităților,
  • distrugerea tuturor relațiilor cu persoanele din jur, pierderea interesului pentru activitățile cândva îndrăgite (precum pescuitul, mersul pe bicicletă).

Bronșită cronică

  • tusea productivă,
  • dispneea expiratorie,
  • tahipneea,
  • scăderea toleranței la efort,
  • expirul prelungit,
  • wheezingul,
  • cefalee,
  • febra,
  • vărsăturile
  • apariția cianozei la nivelul extremităților și perioral,
  • instalarea edemelor periferice și
  • apariția hipocratismului digital (degete hipocratice).

Boala Basedow-Graves

  • scădere ponderală în ciuda apetitului alimentar păstrat,
  • tahicardie,
  • palpitații,
  • tremor,
  • toleranță scăzută la efort,
  • fatigabilitate,
  • transpirații excesive,
  • tranzit intestinal accelerat,
  • intoleranță la căldură,
  • nervozitate.

Hipotiroidism

  • oboseală,
  • frilozitate,
  • tulburări de concentrare și de memorie,
  • scăderea toleranței la efort,
  • tulburări menstruale,
  • creștere în greutate în ciuda inapetenței prezente,
  • constipație,
  • parestezii,
  • disfonie,
  • rigiditate,
  • dureri musculare,
  • hipoacuzie,
  • bradicardie,
  • bradilalie,
  • bradipsihie, alopecie,
  • edeme palpebrale, edeme gambiere.

Bronhopnaumopatie cronică obstructivă (BPOC)

Bolnavii cu BPOC pot prezenta scăderea toleranței la efort (care apare din ce în ce mai des), însoțită de:

  • scurtarea respirației,
  • tuse persistentă, seacă sau productivă,
  • wheezing respirator persistent,
  • infecții repetate de căi respiratorii superioare sau inferioare,
  • dispnee,
  • astenie,
  • fatigabilitate,
  • constricție toracică,
  • scădere ponderală.

Astm bronșic

  • toleranță scăzută la efort,
  • durere precordială,
  • tuse, inițial seacă, iar mai apoi productivă,
  • wheezing respirator, tulburări de somn.

În formele severe pot apărea:

  • cianoză periorală,
  • respirație aritmică, extrem de dificilă,
  • confuzie,
  • somnolență,
  • transpirație,
  • tahicardie,
  • stare de anxietate,
  • întreruperea respirației și chiar deces în lipsa administrării de urgență a tratamentului corespunzător.

Fiboză pulmonară

Scăderea toleranței de efort poate fi însoțită de:

  • tuse cronică,
  • dispnee,
  • durere precordială,
  • oboseală,
  • anxietate,
  • scădere în greutate,
  • tulburări de somn,
  • dureri musculare și articulare,
  • apariția hipocratismului digital (datorat scăderii aportului de oxigen de către organism) și a edemelor.

Depresie

Bolnavii diagnosticați cu sindrom depresiv pot prezenta scăderea toleranței la efort și:

  • astenie,
  • oboseală,
  • schimbarea obiceiurilor alimentare,
  • pierderea încrederii în propria pesoană,
  • suferință interioară,
  • tulburări de concentrare,
  • incapacitatea de a lua decizii,
  • letargie, apatie,
  • sentiment de vinovăție,
  • pierderea stimei de sine,
  • nevoia de singurătate (de izolare),
  • incapacitatea de a se bucura,
  • pesimism,
  • gânduri suicidare.

Enterocolită

  • pierderea apetitului alimentar,
  • grețuri, vărsături,
  • scăderea toleranței la efort,
  • meteorism abdominal,
  • febră,
  • stare generală alterată,
  • dureri musculare,
  • diaree, uneori scaune amestecate cu sânge.

Anemie

  • astenie,
  • fatigabilitate,
  • scăderea toleranței la efort,
  • amețeli,
  • cefalee,
  • tahicardie,
  • palpitații,
  • dureri precordiale,
  • tulburări de concentrare și de atenție,
  • tulburări de vedere,
  • constipație,
  • frisoane,
  • scădere în greutate,
  • paloare tegumentară,
  • splenomegalie,
  • hepatomegalie,
  • apariția icterului sclero-tegmentar,
  • amețeli.

Hepatită

  • inapetență,
  • vărsături,
  • grețuri,
  • scăderea toleranței la efort,
  • disconfort la nivelul hipocondrului drept (zona de proiecție a ficatului),
  • icter sclero-tegumentar,
  • scădere ponderală,
  • apariția ascitei,
  • slăbiciune musculară,
  • confuzie,
  • comă.

Ciroză hepatică

  • oboseala,
  • paloare tegumentară,
  • inapetența,
  • scăderea toleranței la efort,
  • scăderea ponderală,
  • tulburările respiratorii,
  • vărsăturile,
  • febra,
  • icterul sclero-tegumentar,
  • diareea,
  • eritemul palmar,
  • apariția xantelasmelor,
  • apariția tulburărilor menstruale,
  • sângerările frecvente,
  • pruritul tegumentar,
  • apariția unor semne cutanate specifice (precum steluțele vasculare, telangiectaziile).

Insuficiență cardiacă

  • dispnee,
  • oboseală,
  • toleranță scăzută la efort,
  • tuse nocturnă,
  • hemoptizii,
  • nicturie,
  • balonare,
  • disconfort abdominal, localizat cu predominanță în hipocondrul drept și în epigastru,
  • >grețuri,
  • turgescență jugulară,
  • hepatomegalie,
  • edeme,
  • tahicardie,
  • tahipnee,
  • cardiomegalie.

Cardiomiopatie

Printre manifestările clinice specifice cardiomiopatiilor (dilatativă, hipertrofică și restrictivă) se numără:

  • dispneea,
  • oboseala,
  • toleranța scăzută la efort,
  • slăbiciunea generalizată,
  • durerea toracică,
  • hepatomegalia dureroasă,
  • sincopa,
  • apariția edemelor periferice și a ascitei.

Tulburări de ritm cardiac

Scăderea toleranței la efort, însoțită de:

  • palpitații,
  • tahicardie,
  • dispnee,
  • anxietate,
  • sincopă,
  • stări lipotimice și
  • angină pectorală. [1], [2], [3], [4], [5]


Tratamentul de corectare a toleranței scăzute la efort

Toleranța scăzută la efort poate fi combătută prin prin adoptarea unor măsuri legate de stilul de viață și prin corectarea bolii de fond sau a factorului etiologic care a dus la scăderea rezistenței la efort.

Îmbunătățirea toleranței la efort prin modificarea stilului de viață constă în combaterea sedentarismului prin adoptarea unui program regulat de exerciții fizice, prin alocarea zilnică a unui timp destinat mișcării fizice și prin combaterea supraponderalității sau obezității prin eliminarea kilogramelor în plus (prin respectarea unor diete alimentare sărace în grăsimi și în calorii).

De multe ori, prin aceste mijloace toleranța la efort poate fi îmbunătățită temporar. Este necesară însă combaterea bolii de fond care a dus la scăderea rezistenței la efort astfel încât, la efortul fizic intens menținut timp îndelungat, simptomatologia să fie cât mai redusă.

  • Tratamentul bronșitei cronice presupune administrarea de antibiotice în cazul bolii de etiologie bacteriană, vaccinarea antigripală, antipneumococică și împotriva Haemophilus influenzae, administrarea de beta2-agoniști, bronhodilatatoare și corticoizi inhalatori pentru ameliorarea simptomatologiei respiratorii și inflamatorii, instituirea oxigenoterapiei în cazul formelor severe cu semne clinice specifice hipoxiei.
  • Tratamentul BPOC presupune administrarea de bronhodilatatoare, corticosteroizi, antioxidante și fluidificante. În formele severe de boală, poate fi instituită oxigenoterapia.
  • Tratamentul astmului bronșic poate fi împărțit în două categorii: medicația cu acțiune de scurtă durată, care presupune administrarea beta2-agoniștilor cu durată scurtă de acțiune și a anticolinergicelor (Tiotropium, Bromura de Ipratropium) și medicația cu acțiune de lungă durată, care presupune utilizarea beta2-agoniștilor cu durată lungă de acțiune, a glucocorticoizilor (Budesonid, Fluticazonă), a metilxantinelor, a anticorpilor monoclonali (Omalizumab) și a inhibitorilor de leucotriene (Montelukast).
  • Tratamentul fibrozei pulmonare poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de corticosteroizi (Prednison) și a medicamentelor imunoterapice (Ciclosporină, Metotrexat). Tratamentul chirurgical presupune efectuarea transplantului pulmonar. În formele severe de boală se poate institui oxigenoterapia.
  • Tratamentul sindromului depresiv constă în administrarea medicamentelor antidepresive.
  • Tratamentul enteocolitelor presupune administrarea de antibiotice pentru combaterea agentului infecțios implicat, administrarea de antiinflaamtoare pentru reducerea febrei, administrarea medicamentelor antispastice (precum Scobutil, NoSpa) pentru ameliorarea crampelor intestinale și prevenirea deshidratării, prin hidratare corespunzătoare sau prin administrarea sărurilor de rehidratare orale sau a soluțiilor perfuzabile cu electroliți.
  • În cazul scăderii toleranței la efort apărută pe fond anemic, se recomandă corectarea anemiei prin administrarea de fier, de vitamină B12 sau de acid folic, în funcție de deficitul existent.
  • În cazul scăderii toleranței la efort apărută pe fond unui deficit de minerale sau vitamine în organism, se recomandă corectarea deficitului respectiv prin administrarea suplimentelor alimentare sau a soluțiilor perfuzabile care conțin elementul deficitar.
  • Tratamentul hipertiroidismului și a bolii Basedow poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea antitiroidienelor de sinteză (Propiltiouracil, metimazol), a iodului și a altor agenți care dețin iod în componență, a inhibitorilor transportului de iod, a Dexametazonei și a Colestiraminei. Tratamentul chirrugical constă în efectuarea tiroidectomiei totale.
  • Tratamentul hipotiroidismului este medicamentpos și presupune administrarea terapiei de substituție cu Levotiroxină.
  • Tratamentul hepatitelor acute este simptomatic. În cazul hepatitelor cronice se administrează interferon pegylat, analogi nucleozidici/nucleotidici (precum Entecavir, Tenofovir) și medicamente antivirale (Ribavirină).
  • Tratamentul patogenic administrat în cadrul cirozei hepatice vizează întreruperea extinderii fibrozei la nivelul parenchimului hepatic prin administrarea medicamentelor antifibrotice (precum Pentoxifilină, acid ursodeoxicolic). Singurul tratament curativ al cirozei hepatice este transplantul hepatic.
  • Tratamentul diferitelor afecțiuni structurale (a cardiomiopatiilor) sau funcționale (insuficiența cardiacă) cardiace poate fi medicamentos sau chirurgical (intervențional). Tratamentul medicamentos presupune administrarea de diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, anticoagulante. Tratamentul chirurgical (intervențional) poate fi reprezentat de implantarea defibrilatoarelor cardiace, tehnici de revascularizare miocardică, înlocuirea unor valve afectate de procese aterosclerotice, terapia de resincronizare cardiacă și transplantul cardiac.
  • Tratamentul de combatere al tulburărilor de ritm cardiac constă în administrarea de antiaritmice (beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, Flecainidă, Propafenonă) sau intervențional, prin efectuarea ablației cu radiofrecvență sau implantarea unui pacemaker. [1], [2], [3], [4], [5]

Data actualizare: 27-02-2020 | creare: 27-02-2020 | Vizite: 529
Bibliografie
1. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
2. Victor Stoica, Viorel Scripcariu, COMPENDIU DE SPECIALITĂȚI MEDICO-CHIRURGICALE vol.I, Editura Medicală, București, 2018
3. Exercise Intolerance, link: https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/exercise-intolerance
4. EXERCISE INTOLERANCE, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2700357/
5. 6 Signs of Exercise Intolerance , link: https://www.livestrong.com/article/532095-six-signs-of-exercise-intolerance/
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.