Aspirina în doză mică reduce riscul cardiovascular la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 și risc crescut de boală cardiacă

Utilizarea zilnică a aspirinei în doză mică la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 (DZ2) și risc crescut de boală cardiovasculară (BCV) a fost asociată cu o reducere semnificativă a evenimentelor majore cardiovasculare - infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces - comparativ cu persoanele cu DZ2 și risc similar, dar care nu au utilizat aspirină. Rezultatele provin dintr-o analiză retrospectivă amplă prezentată la American Heart Association Scientific Sessions 2025, desfășurată între 7–10 noiembrie la New Orleans.
Studiul, coordonat de dr. Aleesha Kainat de la University of Pittsburgh Medical Center, a urmărit să clarifice rolul aspirinei în doză mică la o categorie de pacienți puțin studiată anterior - adulți cu DZ2, fără evenimente cardiovasculare anterioare, dar cu risc moderat sau înalt de boală cardiovasculară.

Diabetul zaharat de tip 2 este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru boala cardiovasculară aterosclerotică. Conform statisticilor American Heart Association (AHA) din 2025, peste 57% dintre adulții americani au diabet de tip 2 sau prediabet, iar bolile cardiovasculare rămân principala cauză de deces în această populație.

Deși aspirina este recomandată pentru prevenția secundară - la pacienții care au avut deja un infarct sau un accident vascular cerebral -, beneficiile sale pentru prevenția primară rămân controversate. Ghidurile AHA din 2019 și 2024 sugerează că aspirina zilnică poate fi luată în considerare doar la adulți între 40 și 70 de ani cu risc cardiovascular crescut, dar fără risc major de sângerare.

Despre studiu

Analiza a inclus 11.681 de adulți diagnosticați cu DZ2 și cu risc moderat sau înalt de BCV, determinat prin scorul standardizat Atherosclerotic Cardiovascular Disease (ASCVD) pe 10 ani. Datele au provenit din registrele de prevenție primară ale University of Pittsburgh Medical Center, care reunește peste 35 de spitale și 400 de clinici ambulatorii din Pennsylvania, Maryland și Virginia de Vest.

Vârsta medie a participanților a fost de 61,6 ani, 46,2% fiind femei și 53,8% bărbați. Persoanele cu risc înalt de sângerare au fost excluse. Cercetătorii au analizat datele dintr-o perioadă de aproximativ 10 ani, evaluând incidența infarctului, a accidentului vascular cerebral și a mortalității generale.

Clasificarea utilizării aspirinei

Participanții au fost împărțiți în patru grupuri în funcție de frecvența cu care aspirina în doză mică apărea în fișele medicale pe durata monitorizării de opt ani:

• Fără aspirină;
• Utilizare rară - sub 30% din timp;
• Utilizare ocazională - între 30–70% din timp;
• Utilizare frecventă - peste 70% din timp.

În total, 88,6% dintre participanți au raportat cel puțin o perioadă de utilizare a aspirinei în doză mică, iar 53,1% luau statine concomitent.

Rezultate

După 10 ani de urmărire, analiza a evidențiat o diferență consistentă între utilizatorii și neutilizatorii de aspirină:

• Incidența infarctului miocardic a fost de 42,4% la utilizatorii de aspirină, comparativ cu 61,2% la cei care nu o foloseau.
• Rata de accident vascular cerebral a fost de 14,5% față de 24,8% la neutilizatori.
• Mortalitatea generală pe parcursul a 10 ani a fost de 33% în grupul cu aspirină, comparativ cu 50,7% la cei fără tratament.

Beneficiul cel mai mare a fost observat în rândul pacienților care au utilizat aspirina constant de-a lungul perioadei de urmărire. În plus, efectele protectoare s-au menținut indiferent de nivelurile de HbA1c (glicemie medie pe termen lung), însă au fost mai pronunțate la cei cu diabet bine controlat.

Interpretare

Rezultatele sugerează că aspirina în doză mică poate conferi o protecție cardiovasculară semnificativă la persoanele cu diabet de tip 2 și risc moderat sau crescut de BCV, chiar și în absența unui istoric de evenimente cardiovasculare. Această concluzie contrazice parțial rezultatele studiilor recente care nu au arătat beneficii pentru populația generală fără BCV, indicând că subgrupurile cu diabet pot reprezenta o excepție.

Totuși, autorii subliniază că analiza este observațională, bazată pe fișe medicale electronice, ceea ce nu permite stabilirea unei relații cauzale directe între aspirină și reducerea evenimentelor cardiovasculare. Datele despre aderența reală la tratament și posibilele reacții adverse hemoragice nu au fost disponibile, deși riscul de sângerare este o limitare esențială în prescrierea aspirinei.

Comentarii și implicații clinice

Dr. Amit Khera, președintele Comitetului de Advocacy al AHA și profesor de cardiologie la UT Southwestern Medical Center, a remarcat că aceste rezultate „ridică întrebări importante privind utilizarea aspirinei în doză mică pentru prevenția primară la pacienții cu diabet zaharat de tip 2”, dar a subliniat că decizia trebuie luată individualizat, împreună cu echipa medicală, ținând cont de balanța risc-beneficiu.

În viitor, cercetătorii intenționează să analizeze modul în care aspirina interacționează cu terapiile moderne pentru DZ2 și BCV, cum ar fi agonistii GLP-1 sau medicamentele hipolipemiante non-statinice, pentru a evalua dacă beneficiile observate se mențin sau se amplifică.

Limitări

Studiul prezintă mai multe limitări metodologice:

• Este un studiu observațional, nu un trial randomizat controlat.
• Utilizarea aspirinei a fost dedusă din fișele medicale, nu din raportări directe ale pacienților.
• Riscul de sângerare nu a fost monitorizat.
• Există posibilitatea unor factori confuzivi neidentificați între grupuri (de exemplu, diferențe în stilul de viață, alimentație sau tratamente concomitente).

În ciuda acestor limitări, rezultatele oferă o perspectivă importantă pentru cercetările viitoare și pentru posibila redefinire a strategiilor de prevenție cardiovasculară la pacienții cu diabet zaharat de tip 2.

Concluzii

Studiul indică faptul că utilizarea aspirinei în doză mică pe termen lung ar putea reduce semnificativ riscul de infarct, accident vascular cerebral și mortalitate la pacienții cu DZ2 și risc cardiovascular crescut. Cu toate acestea, în absența unui risc hemoragic crescut, decizia de prescriere trebuie făcută cu precauție, după o evaluare individuală a riscurilor și beneficiilor.

Cercetarea deschide drumul către studii clinice prospective care să confirme aceste rezultate și să stabilească ghiduri actualizate privind utilizarea aspirinei în prevenția primară a bolilor cardiovasculare la pacienții cu diabet zaharat de tip 2.