Terapia antiplachetară dublă după bypass-ul coronarian nu aduce beneficii suplimentare față de aspirină și crește riscul de hemoragii

Un studiu publicat în septembrie 2025 în New England Journal of Medicine și prezentat simultan la Congresul Societății Europene de Cardiologie (ESC) de la Madrid demonstrează că utilizarea terapiei antiplachetare duble (aspirină și ticagrelor) după chirurgia de bypass coronarian nu oferă beneficii suplimentare față de aspirina administrată singură, ci crește riscul de sângerare excesivă. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 2.201 pacienți în 22 de centre cardiovasculare din țările nordice și a fost coordonat de profesorul Anders Jeppsson, chirurg cardiotoracic la Universitatea din Göteborg.

Context

Boala coronariană acută reprezintă o indicație clară pentru intervenția chirurgicală de bypass a arterelor coronare, iar terapia antiplachetară este esențială pentru prevenirea ocluziei grefelor vasculare și a evenimentelor ischemice postoperatorii. Ghidurile internaționale recomandă în prezent terapia antiplachetară dublă cu aspirină și ticagrelor pentru pacienții cu sindroame coronariene acute, inclusiv după intervenții chirurgicale.

Totuși, eficacitatea terapiei duble în contextul bypass-ului chirurgical nu a fost clar demonstrată până acum, iar riscul crescut de hemoragie ridică semne de întrebare privind raportul risc-beneficiu.

Despre studiul TACSI

Studiul TACSI (Ticagrelor and Aspirin in Coronary Surgery for Ischemic heart disease) este un studiu multicentric, randomizat, controlat care a comparat două regimuri terapeutice:

• Aspirină singură (1.097 pacienți);

• Aspirină + ticagrelor (1.104 pacienți).

Caracteristicile participanților:

• Vârsta medie: 66 ani;

• Procent femei: 14,4%;

• Toți pacienții au suferit intervenție chirurgicală de bypass coronarian în contextul unui sindrom coronarian acut;

• Perioada de urmărire: 12 luni după intervenție.

Obiectivul primar al studiului a fost un criteriu compozit ce a inclus:

• Moarte de cauză cardiovasculară;

• Infarct miocardic;

• Accident vascular cerebral;

• Necesitatea unei noi intervenții de revascularizare coronariană.

Rezultate

Nu au existat diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea ce privește obiectivul primar:

• Incidența evenimentelor cardiovasculare majore la 12 luni a fost de aproximativ 5% în ambele grupuri.

Însă diferențele au devenit semnificative atunci când a fost inclus riscul de hemoragie excesivă:

• Incidența globală a evenimentelor (inclusiv hemoragii):

  • 9,1% în grupul cu terapie dublă (ticagrelor + aspirină);

  • 6,4% în grupul cu aspirină singură.

• Incidența hemoragiilor excesive:

  • 4,9% la pacienții cu terapie dublă;

  • 2,0% la pacienții cu aspirină singură.

Aceste diferențe indică o creștere semnificativă a riscului hemoragic asociată adăugării ticagrelorului la tratamentul standard cu aspirină.

Concluziile autorilor

Profesorul Anders Jeppsson, investigator principal al studiului, a subliniat că:

„Datele noastre la 12 luni nu susțin utilizarea terapiei duble în detrimentul aspirinei singure la pacienții cu sindrom coronarian acut supuși chirurgiei de bypass coronarian. Nu am observat niciun beneficiu privind reducerea evenimentelor cardiovasculare majore, dar am constatat un risc crescut de sângerare excesivă în grupul cu terapie antiplachetară dublă.”

Implicații clinice

Aceste rezultate pot avea implicații importante pentru actualizarea ghidurilor de tratament, mai ales în ceea ce privește recomandările privind utilizarea ticagrelorului după bypass chirurgical în contextul unui sindrom coronarian acut:

• Nu există beneficii clare în reducerea riscului de infarct, accident vascular cerebral sau deces la 12 luni prin adăugarea ticagrelorului.

• Riscul crescut de hemoragie severă ar putea justifica reevaluarea indicației de terapie dublă postoperatorie.

Concluzii și perspective viitoare

Studiul TACSI oferă dovezi solide că, după bypass coronarian pentru sindrom coronarian acut, aspirina singură este la fel de eficientă ca terapia antiplachetară dublă, dar mai sigură. Următoarele etape de cercetare ar putea include:

• Evaluări pe termen mai lung (peste 12 luni);

• Analize în subgrupuri cu risc crescut (de exemplu, diabetici, pacienți cu boală vasculară extinsă);

• Investigarea biomarkerilor de risc hemoragic pentru a ghida mai bine selecția pacienților.