Calitatea somnului înainte de COVID-19 poate determina apariția simptomelor de lungă durată a bolii

Un studiu recent publicat pe serverul medRxiv și-a propus să evalueze relația dintre calitatea slabă a somnului, durata scurtă a somnului și insomnie cu apariția simptomelor pe termen lung după infecția cu COVID-19. Studiul a emis ipoteza că tulburările de somn pre-infectie ar putea predispune indivizii să experimenteze efecte pe termen lung în urma infecției cu SARS-CoV-2.
Studiul a colectat date de la 13.989 de participanți care au completat chestionare pe internet în timpul primei perioade de izolare în aprilie 2020. În decembrie 2020, aproape 2.013 respondenți au fost examinați longitudinal, iar în aprilie 2022, eșantionul sondajului din aprilie 2020 a fost re-invitat să participe la o altă evaluare longitudinală. Studiul a evaluat durata/calitatea somnului și severitatea insomniei folosind Insomnia Severity Index (ISI) și Pittsburgh Sleep Quality Index (PSQI).

Studiul a constatat că somnul de calitate proastă, severitatea mai mare a simptomelor de insomnie și durata mai scurtă a somnului au prezis în mod semnificativ un număr mai mare de simptome de lungă durată la una și trei luni după infecția cu SARS-CoV-2. O creștere cu o singură unitate a scorurilor ISI și PSQI și o scădere cu o oră a duratei somnului au prezis creșteri de 4,9%, 7,0% și 11,1% ale numărului de simptome observate la o lună după infectarea cu SARS-CoV-2 și 5,4%, Creștere cu 9,1% și, respectiv, cu 14,7% a numărului de simptome la trei luni după infectarea cu SARS-CoV-2.

Studiul a mai constatat că scorurile PSQI mai mari au crescut considerabil probabilitatea apariției simptomelor termen lung investigate la o lună și la trei luni după infecția cu COVID-19, cu excepția disfuncțiilor la nivelul gustului și mirosului și a dificultăților cardiovasculare la o lună după infecție. Mai mult decât atât, simptomele de insomnie mai severe au fost în mod remarcabil legate de probabilități crescute de apariție a simptomelor pe termen lung evaluate, cu excepția disfuncțiilor mirosului și gustului.

O scădere de o oră a duratei somnului a fost legată de un risc crescut pentru toate simptomele pe termen lung, cu excepția asteniei, problemelor de memorie, disfuncțiilor de miros/gust, reducerea apetitului și anomalii cardiovasculare. În plus, durata mai scurtă a somnului a fost legată de un risc crescut pentru toate simptomele raportate la trei luni după infecție, cu excepția oboselii excesive, problemelor de concentrare/atenției, depresiei, anxietății și disfuncțiilor mirosului și gustului.

Studiul a concluzionat că tulburările de somn preexistente și durata insuficientă a somnului sunt asociate cu un risc ulterior de apariție a simptomelor COVID-19 pe termen lung după infecție. Sunt necesare cercetări viitoare pentru a evalua dacă intervențiile care vizează îmbunătățirea calității și cantității somnului ar putea ameliora efectele pe termen lung ale COVID-19, având în vedere epidemia de tulburări de somn în cultura mondială actuală.

sursa: News Medical
foto: Motortion Films/Shutterstock