Compușii bioactivi din uleiul de măsline reglează genele asociate cu rezistența la insulină

Un studiu recent publicat în jurnalul Nutrients analizează modul în care compușii bioactivi din uleiul de măsline influențează expresia genelor implicate în Diabetul de tip 2 (T2DM), punând accent pe potențialul acestora de a îmbunătăți sensibilitatea la insulină, de a reduce inflamația și de a păstra funcția celulelor beta. Studiul evidențiază căile genetice specifice prin care bioactivii din uleiul de măsline reglează semnalizarea insulinei, metabolismul lipidelor și stresul oxidativ, oferind noi perspective asupra efectelor lor moleculare.

Context

Triterpenoizii din uleiul de măsline, precum acidul oleanolic, nu doar că îmbunătățesc absorbția glucozei, dar acționează și ca inhibitori naturali ai fosfatazei proteinei tirozine 1B (PTP1B), un regulator negativ al semnalizării insulinei, ceea ce ar putea îmbunătăți funcția receptorului de insulină.

În contextul creșterii alarmante a numărului de persoane afectate de Diabet, care în prezent sunt peste 537 de milioane la nivel global, găsirea unor soluții dietetice eficiente devine din ce în ce mai crucială. Dietele joacă un rol semnificativ în prevenirea și gestionarea bolilor non-comunicabile, cum ar fi diabetul de tip 2 și afecțiunile cardiovasculare.

Bioactivii din uleiul de măsline și sensibilitatea la insulină

Uleiul de măsline, un aliment de bază în dieta mediteraneană, este cunoscut pentru beneficiile sale asupra sănătății, în special în îmbunătățirea sensibilității la insulină și reducerea inflamației. Compușii bioactivi din uleiul de măsline, inclusiv acizii grași mononesaturați (MUFA) și polifenolii, au fost dovediți că exercită efecte antioxidante și antiinflamatorii. Totuși, mecanismele moleculare care stau la baza acestor beneficii rămân neclare.

Studiile recente sugerează că acești compuși moderează căi importante legate de metabolismul glucozei, inflamație și reglarea lipidelor. În mod specific, bioactivii din uleiul de măsline influențează fosforilarea substratului receptorului de insulină (IRS), activarea peroxisome proliferator-activated receptor-alpha (PPAR-α) și inhibarea factorului nuclear kappa-light-chain-enhancer of activated B cells (NF-κB), toți aceștia având un rol în sensibilitatea la insulină și inflamație. Cu toate acestea, există inconsistențe în metodologiile de cercetare, ceea ce subliniază necesitatea de a investiga modul în care diferite compoziții ale uleiului de măsline influențează expresia genică în modelele umane și animale.

MUFAs și sensibilitatea la insulină

Acidul oleic, principalul MUFA din uleiul de măsline, influențează modificările epigenetice prin reglarea metilării ADN-ului și acetilării histonelor, ceea ce poate contribui la efectele sale antiinflamatorii și sensibilizante pentru insulină.

Studiile arată că dietele bogate în MUFAs îmbunătățesc controlul glicemic prin modularea semnalizării receptorului de insulină și absorbția glucozei în mușchii scheletici. Oleic acid activează PPAR-α, care reglează metabolismul lipidelor și reduce lipotoxicitatea, un factor cheie în rezistența la insulină. De asemenea, acest acid graș îmbunătățește translocarea GLUT4 către membrana celulară, îmbunătățind eficiența absorbției glucozei. Mai mult, reduce stresul oxidativ prin inhibarea producției de specii reactive de oxigen (ROS), protejând astfel celulele beta pancreatice de apoptoză.

Polifenolii: efecte antioxidante și antiinflamatorii

Polifenolii din uleiul de măsline, inclusiv hidroxitirozolul, oleuropeina și tirozolul, sunt antioxidanți puternici care ajută la prevenirea progresiei T2DM prin modularea căilor inflamatorii, cum ar fi NF-κB, reducând expresia citokinelor proinflamatorii, precum factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α) și interleukina-6 (IL-6). Acești polifenoli influențează și calea de semnalizare a protein kinazelor activate de mitogen (MAPK), reducând inflamația celulară și îmbunătățind funcția receptorului de insulină. De asemenea, polifenolii activează factorul nuclear eritroid 2-relatived factor 2 (Nrf2), un regulator cheie al apărării antioxidante, sporind reziliența celulară la daunele oxidative.

Mecanismele de protecție a celulelor beta

Disfuncția celulelor beta este un semn distinctiv al T2DM. Compușii din uleiul de măsline îmbunătățesc supraviețuirea celulelor beta prin modularea răspunsurilor la stresul reticulului endoplasmatic și funcția mitocondrială. Hidroxitirozolul a demonstrat reducerea markerilor de stres ai reticulului endoplasmatic, în timp ce oleic acid îmbunătățește eficiența mitocondrială, prevenind generarea excesivă de ROS. Mai mult, acești bioactivi influențează răspunsul proteinelor nepliate (UPR), reducând expresia proteinei CCAAT-enhancer-binding protein homologous protein (CHOP), care joacă un rol cheie în apoptoza celulelor beta. Aceste mecanisme susțin secreția de insulină și homeostazia glucozei, păstrând funcția pancreatică.

Metabolismul lipidelor și reglarea glucozei

Pe lângă efectele directe asupra sensibilității la insulină, uleiul de măsline influențează metabolismul lipidelor. Conținutul ridicat de MUFA reduce acizii grași liberi circulanți (FFA), care contribuie la rezistența la insulină. Oleic acid îmbunătățește și oxidarea acizilor grași prin activarea PPAR-α, reducând acumularea de lipide în țesuturile non-adipoase. Mai mult, acizii grași polinesaturați (PUFA) din uleiul de măsline, precum acidul linoleic și acidul alfa-linolenic, moderează profilul lipidic prin reducerea colesterolului LDL și promovarea colesterolului HDL.

Triterpenoizii și fitosterolii: beneficii suplimentare pentru metabolism

Studiul evidențiază și rolul unor compuși bioactivi mai puțin cunoscuți din uleiul de măsline, cum ar fi triterpenoizii și fitosterolii, în reglarea metabolică. Triterpenoizii, precum acidul oleanolic, au demonstrat proprietăți antidiabetice prin îmbunătățirea absorbției glucozei și reducerea inflamației. Fitosterolii, care sunt asemănători colesteroluui, concurează cu absorbția colesteroului alimentar, conducând la îmbunătățirea profilului lipidic. Acești compuși moderează semnalizarea receptorului de insulină și contribuie la sănătatea metabolică generală.

Implicatii clinice și direcții viitoare

Dieta mediteraneană, cu uleiul de măsline ca component cheie, a arătat rezultate promițătoare în prevenirea și gestionarea T2DM. Studiile umane sugerează că înlocuirea grăsimilor saturate cu MUFA din uleiul de măsline îmbunătățește sensibilitatea la insulină și reduce nivelurile de glucoză pe termen scurt. Totuși, variabilitatea compoziției uleiului de măsline din cauza diferențelor de soiuri de măsline, metode de producție și condiții de depozitare poate influența beneficiile sale pentru sănătate, ceea ce necesită o standardizare mai mare în studiile clinice.

Concluzii

Studiul confirmă că uleiul de măsline joacă un rol crucial în susținerea sănătății metabolice, având potențialul de a reduce povara globală a diabetului și a bolilor cardiovasculare prin reglarea expresiei genelor legate de sensibilitatea la insulină, inflamație și metabolismul lipidelor. Prezența MUFA și polifenolilor în uleiul de măsline contribuie la proprietățile sale antiinflamatorii și antioxidante, făcându-l un component valoros al dietei pentru prevenirea și gestionarea tulburărilor metabolice.