Conjunctivite virale

Deoarece globul ocular realizeaza un contact direct cu mediul extern, este de la sine inteles ca va fi in permanenta expus agresiunilor bacteriene, dar si agresiunilor virale. Oricare agent vulnerant care actioneaza asupra partiunii anterioare a globului ocular, poate determina aparitia unei solutii de continuitate, practic o adevarata poarta de intrare pentru infectiile virale. Deaorece structurile conjunctivale nu prezinta o rezistenta mecanica considerabila, aceasta regiune poate fi considerata ca fiind una de rezistenta minima, in ceea ce priveste apararea antiinfectioasa.

Prin intermediul membranei conjunctivale pot patrunde in interiorul organismului o serie de virusuri, dar mai ales cele care se transmit pe cale aeriana. Exista situatii in care o infectie virala sistemica va avea ca singura manifestare – conjunctivita. Frigul si pH-ul local conjunctival, joaca un rol foarte important in aparitia si promovarea infectiilor virale; aceasta deoarece, temperaturile scazute deprima mecanismele de aparare locala. Ph-ul acid local, reprezinta un factor de protectie impotriva infectiilor virale – ph-ul acid stimuleaza sinteza de interferon, stopand astfel replicarea virala. Dupa cum se cunoaste, in organisme exista mijloace de aparare antiinfectioasa nespecifice si specifice. Factorii de aparare nespecifici sunt preformati si nu prezinta specificitate functie de categoria patogenului infectant: pielea, mucoasele, secretiile; factorii de aparare specifici – sunt elaborati in urma contactului organismului cu un anumit patogen infectant – acestia actioneaza tintit asupra factorului agresor, actioneaza mai rapid, dar si specific.

Un prim contact dintre un patogen si organismul gazda va conduce la generarea unui raspuns imun primar si implicit la sinsteza de anticorpi specifici care vor contribui la combaterea infectiei; raspunsul imun primar este desosebit de important deoarece va fi urmat de aparitia memoriei imunologice si implicit de imunizarea, in anumite situatii (pe termen mai lung sau mai scurt) a gazdei. Anticorpii circulati restanti (nivelul plasmatic al acestora) sunt raspunzatori de protectia ulterioara a gazdei impotriva acelui antigen; aceasta deoarece, anticorpii sintetizati prezinta specificitate pentru specia microbiana care a generat infectia. Mecanismele imunitare de aparare celulara joaca un rol foarte important in apararea antivirala – interferonul este un factor de protectie deosebit de important impotriva invaziei si replicarii virale (este o substanta cu structura proteica) . Interferonul are capacitatea de a modifica mecanismele metabolice ale celulelor gazda, inducandu-le astfel, rezistenta impotriva invaziei virale. Febra care apare in infectiile virale, stimuleaza productia intensa de interferon. Alti factori care actionaza in sensul stoparii infectiilor virale: enzimele – nucleaza si hialuronidaza; aceste enzime inhiba, , invazina’’ - o enzima ce ajuta la invazia virala.

Conjunctiva poate fi infectata viral in mod direct – atunci cand patogenul provine din mediul exterior contaminat, sau mai poate fi infectata in mod indirect, atunci cand in organismul gazdei exista un proces infectios agresiv (situatie mai rar intalnita) – septicemii, reactii alergice exagerate.

In ultimele doua decenii a fost semnalata o crestere a incidentei conjunctivitelor virale; gravitatea acestor boli consta in faptul ca de cele mai multe ori este afectata si corneea; mai mult decat atat, existenta unui proces inflamator de vecinatate (infectii virale la nivelul pleoapelor) poate avea repercursiuni inclusiv asupra membranei conjunctivale. De asemenea, utilizarea pe scara larga si in exces a chimioterapicelor (antibiotice) reprezinta un factor favorizant pentru aparitia conjunctivitelor virale, aceasta deoarece antibioticele distrug flora microbiana locala.

Agentii virali implicati in infectiile oculare pot fi identificati cu ajutorul metodelor de laborator care permit izolarea tulpinilor respective; indirect, antigenele virale pot fi decelate cu ajutorul tehnicilor de imunofluorescenta sau cu ajutorul tehnicilor imunoenzimatice. Pozitivarea testelor serologice reprezinta cea mai buna dovada a prezentei unei infectii virale oculare sau generale.

Patogeneza

In foarte multe situatii conjunctivitele virale se datoreaza infectiei cu adenovirusuri. Exista mai multe seroripuri de adenovirusuri umane, iar dintre acestea unele s-au dovedit a fi cancerigene. Adenovirusurile se cantoneaza si pot rezista in stare latenta la nivelul structurilor limfatice; ele pot produce deteriorari ale mucoaselor digestive, respiratorii sau ale mebranelor oculare (keratoconjunctivita epidemica) . Adenovirusurile se pot replica doar in interiorul celulelor gazda; infectarea virala a celulelor gazda, este facilitata de prezenta la suprafata membranei celulare a unor receptori specifici; dupa ce patrunde in interiorul celulei, prin intermediul unei vezicule de pinocitoza, adenovirusul ajunge la nivel nuclear; ajuns la nivel nuclear, virusul va utiliza echipamentul enzimatic de replicare al celulei gazda, generand astfel o serie de elemente componente necesare asamblarii unor noi unitati infectante.

Studiile de microscopie electronica au relevat prezenta adenovirusurilor la nivelul membranei conjunctivale, la pacientii care sufereau de keratoconjunctivita. De asemenea, a fost demonstrat faptul ca infectia cu adenovirus determina o acumulare locala de lizozim si fagolizozomi – elemente cu rol in distrugerea particulelor virale infectante. Antigenele virale au ca rol principal distructiv, scaderea sintezelor proteice ale celulei gazda – efect citotoxic. Ca si efect citopatic pot fi semnalate urmatoarele modificari: marirea de volum a celulelor gazda, accentuarea refringentei, precum si tendinta celulelor de a se agrega in grupuri; aparitia de incluziuni intranucleare multiple (aceste tipuri de incluziuni intranucleare reprezinta o particularitate a infectiilor cu adenovirusuri) .

Adenovirusurile manifesta afinitate pentru infectarea structurilor dermice – keratita superficiala (la nivelul corneei) – care se poate complica cu perforarea membranei bazale a corneei.

In ceea ce priveste virusul herpetic, exista doua tipuri de virusuri care pot produce imbolnaviri gazdei umane; tipul 1 – cu tropism oral, si tipul 2 – cu tropism genital; dintre aceste doua tipuri de virus, tipul 1 este cel care poate initia infectii conjunctivale. Ca si in cazul altor entitati virale, multiplicarea virusurilor herpetice se face in interiorul celulelor infectate. Odata ajunse in organism, aceste virusuri pot genera o gama larga de tablouri clinice – de la simple eruptii tegumentare sau mucoase, pana la forme insotite de encefalita sau herpes generalizat (posibil letar pentru organismul gazda) .

Dupa un prim contact al gadei cu patogenul viral herpetic, virusul se cantoneaza la nivelul ganglionilor rahidieni; atunci cand boala recidiveaza, eruptiile veziculare se vor dispune in lungul pachetelor nervoase intercostale; leziunile veziculare sunt inconjurate de mici zone eritematoase – leziuni caracteristice acestui tip de infectie. Anumiti factori externi sau interni, pot contribui la recidivarea infectiilor cu virusul herpetic – frigul, caldura excesiva, radiatiile ultraviolete, anumiti factori hormonali sau bolile insotite de febra.
In ceea ce priveste conjunctivita produsa de herpes virusuri, aceasta se poate manifesta sub doua forme distincte – conjunctivita herpetica de primoinfectie, sau sub forma de conjunctivita herpetica recurenta.

Tipuri, semne si simptome

Keratoconjunctivita cu adenovirus

Keratoconjunctivita cu adenovirus afecteaza mai ales pacientii adulti; foarte rar aceste boli se pot manifesta sub forma de epidemii; virusul afecteaza mai ales conjunctiva bulbara. La copii infectia conjunctivala cu adenovirus determina – febra si faringita (faringo-conjunctivita) . Infectarea gazdei umane este produsa cel mai frecvent de serotipurile 8, 3 sau 7.

Serotipul 8 determina imbolnaviri mai ales in sezonul cald; serotipul 7 produce imbolnaviri mai ales pe timpul primaverii, in timp ce serotipul 3 a putut fi izolat de la persoanele bolnave, pe tot parcursul anului. Imbolnavirile generate de catre alte serotipuri nu au putut fi repartizate functie de sezon.

Transmiterea infectiilor cu adenovirus se poate face in mod direct, prin contactul cu o persoana deja infectata (conjunctivita virala) ; de asemenea, infectia poate fi transmisa de la o persoana care prezinta infectii ale cailor aeriene; au mai fost semnalate urmatoarele cai de transmitere a infectiei – prin intermediul apelor contaminate din bazine, prin intermediul instrumentarului medical contaminat, sau prin intermediul mainilor contaminate. Cele mai expuse infectiilor conjunctivale cu adenovirusuri sunt persoanele care poarta lentile de contact sau persoanele care lucreaza in mediul spitalicesc.

Adenovirusurile pot patrunde in organism prin intermediul mainilor murdare, prin intermediul picaturilor de saliva aerosolizate, prin intermediul picaturilor oculare contaminate sau chiar prin intermediul contractului cu instrumentar medical oftalmologic contaminat; de asemenea, exista supozitia ca infectia oculara se poate realiza si pe cale endogena, virusul ajung in aceasta regiune prin intermediul umorii apoase.

Deosebita atentie trebuie acordata masurilor de profilaxie a infectiei, aceasta deoarece contagiozitatea este maxima in prima saptamana de boala. O persoana care a dezvoltat o boala cu un anumit serotip, va fi imuna ulterior, in fata unei noi infectii cu acelasi serotip; existand atat de numeroase serotipuri de adenovirusuri, probabilitatea unor infectii repetate este destul de mare. Frecvent infectarea conjunctivala poate fi insotita de o simptomatologie respiratorie sau digestiva, mai mult sau mai putin zgomotoasa. Nou-nascutii sunt foarte susceptibili in fata acestor infectii, mai ales dupa primele sase luni de viata, cand titrul anticorpilor transmisi de la mama, scade considerabil.

Nu putem aprecia in mod riguros, cat va dura starea de imunizare instalata in urma unei astfel de infectii; organismul uman este capabil de a elabora atat un raspuns imun umoral, cat si un raspuns imun celular; toate reactiile si fenomenele imunologice provocate de infectia cu adenovirusuri, au capacitatea de a genera leziuni locale oculare. Medicatia imunosupresiva dar si antibioticele utilizate in exces (produc un dezechilibru al florei microbiene locale), favorizeaza aparitia infectiilor oculare.

Manifestarile clinice produse de infectiile cu adenovirusuri pot fi grupate sub forma mai multor entitati patologice, care vor fi detaliate in paragrafele urmatoare.

Conjunctivita acuta foliculara (tip Beal)

Conjunctivita acuta foliculara debuteaza brusc, afecteaza initial un singur glob ocular, insa la scurt timp se extinde si la celalalt; pacientul prezinta intensa senzatie de "corp strain", lacrimare abundenta si fotofobie; pleoapele (si mai ales pleoapa inferioara) poate fi edematiata; membrana conjunctivala are o coloratie rosiatica; conjunctiva tarsala si cea a fundurilor de sac poate capata o coloratie maronie, prezentand la suprafata mici formatiuni foliculare. De asemenea, pacientul poate prezenta adenopatie (marirea de volum a ganglionilor limfatici invecinati) preauriculara. Secretia conjunctivala este in cantitate minima, avand un caracter mucos sau mucopurulent. Alte posibile manifestari de acompaniament – faringita si sindrom febril. Conjunctivita acuta foliculara pote fi provocata de serotipurile 3 sau 6 de adenovirus. Vindecarea se poate face in maxim trei saptamani de la debutul simptomatologie (in absenta unui tratament) ; din fericire acet tip de infectie nu produce sechele corneene.

Febra adeno-faringo-conjunctivala

Febra adeno-faringo-conjunctivala este generata de infectia cu serotipurile 3, 4, 7 sau 14. Infectia poate fi transmisa prin intermediul apei contaminate din bazine, sau prin contactul direct, cu o persoana bolnava. Simptomatologia capata un pronuntat caracter acut. Perioada de incubatie este de maxim 10 zile; pacientul prezinta febra ridicata (39 grade), stare generala alterata, dureri musculare, dureri ale extremitatii cefalice, semne de faringita si adenopatie submandibulara. Semnele de conjunctivita se instaleaza in majoritatea cazurilor unilateral, iar secretia conjunctivala are un caracter seros. Adenopatia preauriculara poate fi prezenta, in unele cazuri. In mai mult de 50% dintre cazuri, corneea poate fi afectata – keratita superficiala.

Keratoconjunctivita epidemica

Keratoconjunctivita epidemica apare mai ales la copii si adolescenti; microtraumatismele oculare, favorizeaza aparitia acestui tip de infectie; perioada de incubatie a bolii este de maxim 12 zile; initial boala se prezinta ca o conjunctivita catarala acuta, care dupa doua zile devine foliculara. Pacientul prezinta edem al pleoapelor, roseata conjunctivala, formatiuni foliculare, posibil pseudomembrane si secretie cu caracter seromucos. De asemenea, se constata marirea de volum a ganglionilor din grupul preauricular si submandibular. Desi initial keratoconjunctivita epidemica afecteaza un singur ochi, ea poate deveni in foarte scurt timp bilaterala. Leziunile pot aparea dupa maxim doua saptamani de la debutul bolii – keratita epiteliala (punctata), keratita subepiteliala, reactii endoteliale sau reactii uveale (datorita infiltratiilor inflamatorii din profunzime) . Starea generala a pacientului nu este alterata – in cele mai multe cazuri; infiltratia conjunctivala se remite dupa maxim trei saptamani de la debutul bolii. Keratoconjunctivita epidemica poate fi determinata de infectia cu serotipurile 8, 2, 3, 6, 7 sau 14.

Conjunctivita acuta hemoragica (tip Apollo)

Conjunctivita acuta hemoragica produce edem al pleoapelor, roseata a membranei conjunctivale, chmeozis, hemoragii subconjunctivale, secretie conjunctivala cu caracter seros sau purulent, keratita epiteliala si adenopatie satelita preauriculara; de asemenea, pacientul este febril, prezinta cefalee (dureri de cap) si stare de rau accentuata.

Conjunctivita foliculara cronica

Conjunctivita foliculara cronica apare mai ales in randul copiilor si debuteaza insidios. Copilul prezinta urmatoarele simptome: lacrimare in cantitate redusa si semne de uscaciune a pleoapelor; formatiunile foliculare pot fi sesizate cel mai adesea la nivelul fundurilor de sac inferioare. De asemenea, se constata prezenta unei secretii conjunctivale in cantitate moderata. Ganglionii preauriculari pot fi mariti de volum, mobili si nedurerosi. Aceasta forma de boala este cat se poate de contagioasa; perioada de incubatie a bolii este de maxim 10 zile; infectia se poate vindeca fara tratament, pe o perioada de timp extinsa, si din fericire nu lasa sechele oculare.

Conjunctivita herpetica de prima infectie

Conjunctivita herpetica de prima infectie este semnalata destul de rar in practica medicala; ea poate aparea la nou-nacut in primele doua saptamani de viata, mai ales daca mama este infectata cu acest virus. Acest tip de conjuctivita virala poate fi acompaniata de keratita si septicemie.

Conjunctivita herpetica recurenta

Conjunctivita herpetica recurenta afecteaza mai ales persoanele tinere; de obicei manifestarile clinice sunt unilaterale, pacientul prezentand adenopatie preauriculara si altererea starii generale; la nivel palpebral pot fi observate veziculele herpetice; alte tipuri de leziuni care pot aparea – ulcer dendritic, keratita marginala, keratita geografica sau keratita filamentoasa. Daca nu apar alte complicatii, aceasta boala se poate vindeca in cel mult 21 de zile. O posibila complicatie a conjunctivitei herpetice recurente – blocajul canalelor lacrimale.

Conjunctivita de Newcastle

Conjunctivita de Newcastle este tot un tip de boala oculara de etiologie virala; Boala Newcastle poate induce aparitia unei conjunctivite cu caracter benign, in care simptomatologia nu este foarte zgomotoasa; acelasi virus care produce conjunctivita Newcastle, poate produce gazdei umane pneumonie cu, sau fara semne de afectare neurologica. Boala Newcastle apare mai ales la persoanele care au contact direct cu pasarile din crescatorii, la medicii veterinari sau la cei care lucreaza in industria conservelor de carne.

Conjunstivuta Newcastle se manifesta ca un tip de conjunctivita foliculara; perioada de incubatie a infectiei este de maxim 48 de ore, are un debut brusc si determina o afectare unilaterala a globilor oculari; pacientul acuza fotofobie, senzatie de corp strain si dureri acute; la examenul obeictiv se constata prezenta secretiei lacrimale in cantitate moderata. Mucoasa conjuctivala poate fi rosiatica, iar secretia conjunctivala este in cantitate moderata; edemul pleoapelor este foarte accentuat; formatiunile foliculare vizibile sunt mai abundente la nivelul fundului de sac inferior. Ganglionii preauriculari sunt inca de la debutul bolii, mariti de volum si durerosi la palpare. Simptomatologia clinica incepe sa se remita dupa aproximativ o saptamana de la debutul bolii, iar in maxim o luna mucoasa va fi refacuta complet. Virusul care determina boala Newcastle a putut fi izolat din lacrimile si secretiile conjunctivale ale persoanelor bolnave; de asemenea, in ser au fost decelati anticorpi sintetizati specific pentru aceste specii virale.

Conjunctivita Molluscum

Conjunctivita Molluscum este produsa de un virus apartinand familiei poxvirus; poxvirusurile sunt entitati infectioase capabile de a se replica intracitoplasmatic; virus patrunde in organism pe calea arborelui respirator si se multiplica la nivelul structurilor limfoide locale; ulterior acesta genereaza o viremie tranzitorie, urmand ca mai apoi sa se camtoneze la nivelul organelor tinta, de unde va genera o serie de manifestari caracteristice. Aceste virusuri pot determina conjunctivite cu aspecte clinice diferite:

- conjunctivita de tip folicular este o forma de infectie in care pacientul acuza fotofobie, dureri oculare si prurit; secretia lacrimala si secretia conjunctivala este in cantitate moderata iar cilii sunt aglutinati; formatiunile foliculare vizibile, sunt dispuse in paralel cu margina libera a pleoapelor; foliculii sunt dispusi mai ales la nivelul conjunctivitei palpebrale si a fundului de sac inferior; aceasta conjunctivita foliculara poate evolua pe o perioada de maxim doua saptamani; dupa acest interval de timp, foliculii vor regresa fara a lasa leziuni oculare.

- conjunctivita cronica simpla – incidenta acestei boli este mai ampla, comparativ cu incidenta formelor de conjunctivita foliculara; conjunctivita cronica simpla imbraca si ea aspectele unei conjunctivite de tip folicular – se constata hiperplazia mucoasei conjunctivale la nivel palpebral si la nivelul fundurilor de sac.

- conjunctivita flictenulara – este foarte rar semnalata in populatia generala; flictenele sunt dispuse la nivelul conjunctivei bulbare si la nivelul limbului sclerocorneean.

- keratoconjunctivita se poate manifesta sub forma de infiltratie a corneei, sub forma de keratita marginala sau sub forma de ulcer corneean.
Virusul raspunzator de aparitia acestor manifestari patologice poate fi identificat prin metode serologice; din pacate infectia nu confera imunitate gazdei; iar cultivarea acestui virus in laborator este aproape imposibila.

Formatiunile verucoase de la nivelul pleoapelor, pot genera in mod exceptional infectii conjunctivale sau keratoconjunctivite; aceste veruci sunt de forma unor papiloame fiind cauzate de prezenta unui virus care foarte dificil poate fi cultivat pe mediile de laborator; daca verucile sunt indepartate pe cale chirurgicala, cel mai probabil leziunile oculare vor disparea si ele.

Conjunctivita din rubeola, rujeola, varicela

Anumite boli infectocontagioase (rubeola, rujeola, varicela) pot conduce la aparitia de leziuni ale membranei conjunctivale – este vorba de leziuni eruptive sau forme catarale de conjunctivita, care nu lasa dupa vindecare sechele; un astfel de virus care ajunge la nivel ocular prin intermediul mainilor contaminate, determina – edematierea pleoapelor, chemozis, ulceratii conjunctivale si adenopatie preauriculara. De asemenea, virusul rujeolei poate patrunde in organism prin intermediul membranei conjunctivale – debutul rujeolei fiind marcat de aparitia conjunctivitei virale; conjunctiva palpebrala si tarsala este hiperemiata; cu toate acestea, boala are un caracter benign; simptomatologia diminua in intensitate pe masura aparitiei leziunilor eruptive; la nivelul conjunctivei pot aparea pete rozii sau albicioase ce echivaleaza cu eruptiile veziculare de la nivel tegumentar; fotofobia se datoreaza prezentei unui anumit grad de keratita superficiala; in lipsa unor complicatii – o suprainfectie ce poate agrava keratita deja instalata – vindecarea survine in maxim patru zile.
De asemenea, rubeola poate fi insotita de o forma de conjunctivita catarala a carei evolutie este rapida si de scurta durata.

Conjunctivita Stevens-Johnson

Conjunctivita Stevens-Johnson (element care face parte dintr-o afectiune mai larga, denumita ectodermatoza), apare mai inainte de instalarea semnelor de afectare genrala a organismului bolnav – febra ridicata, frison, dureri ale extremitatilor – si a eruptiilor cutanate; acest tip de conjunctivita poate imbraca un caracter cataral (edem palpebral si edem conjunctival), un caracter purulent (edem palpebral foarte accentuat, secretie conjunctivala mucopurulenta, mucoasa conjunctivala edematiata si hiperplaziata, dar si adenopatie preauriculara), si nu in ultimul rand, aceasta conjunctivita poata imbraca un caracter pseudomembranos (edem palpebral si false membrane conjunctivale) .

Aftoza este o boala care in rare situatii afecteaza gazda umana (produce imbolnaviri mai ales in randul animalelor) ; perioada de incubatie a bolii este de maxim trei saptamani; pacientul prezinta febra, cefalee, stare de rau accentuata si o intensa senzatie de arsura aparuta la nivelul mucoaselor; ulterior debutului, apar leziuni veziculare care vor ulcera; important este faptul ca, aceste afte erozive pot aparea inclusiv la nivelul membranei conjunctivale si a corneei – ale pot genera complicatii uveale, retiniene si complicatii ale nervului optic.

Conjunctivitele cu arbovirusuri pot imbraca mai multe forme clinice:

- febra Phlebotomus; se caracterizeaza prin – conjunctivita, fotofobie, dureri intense retroorbitare si dureri oculare, dureri musculare, dureri intercostale, dureri abdominale, varsaturi, dureri articulare, ameteli si eruptii cutanate maculare; aceasta forma de boala se manifesta cu predilectie in regiunea balcanica.

- boala de padure Mayaro-Somliki, se caracterizeaza prin – febra ridicata, dureri ale extremitatii cefalice cu localizare frontala, dureri in regiunea epigastrica, dureri lomabre si vertij (ameteli) ; ca si manifestare oculara, pacientul prezinta fotofobie.

- alte infectii cu arbovirusuri care pot genera atingere oculara – febra Nilului, febra galbena, encefalitele si denga.

Conjunctivitele cu reovirusuri pot imbraca doua forme clinice:

- febra de capuse de Colorado – cand pacientul prezinta conjunctive rosiatice, dureri musculare severe, dureri lombare, febra ridicata, tahicardie, dureri oculare si fotofobie.
- febra din Valea Rift – afectiune ce debuteaza brusc dupa o perioada maxima de incubatie ce nu depaseste o saptamana; pacientul prezinta – frisoane, cefalee accentuata cu caracter de migrena, dureri musculare, febra si dureri oculare, anorexie, dureri epigastrice si fotofobie.
Afectiunile "febra hemoragica" si "febra de Marburg" fac parte din grupul conjunctivitelor produse de infectia cu arenovirusuri – din punct de vedere clinic, pacientul prezinta numeroase semne de afectare conjunctivala.

Diagnostic

Inainte de toate, pentru stabilirea diagnosticului pozitiv de conjunctivota virala, pacientul trebuie supus unui riguros examen clinic – care sa conduca la aprecierea tuturor semnelor si simptomelor sugestive; pentru stabilirea diagnosticului de certitudine este nevoie de realizarea examenelor virusologice; cu toate aceasta, posibile rezultate negative ale examenelor virusologice de laborator, nu exclud prezenta unei etiologii virale. Alegerea metodelor de laborator pentru identificarea agentului viral, se va face functie de indicatiile medicului clinician – care este orientat asupra unei posibile etiologii.

Exista mai multe metode care pot fi utilizate pentru identificarea agentilor virali:
- inoculari ale produselor patologice la animalele de laborator.
- realizarea si examinarea frotiurilor din secretia conjunctivala.
- cultivarea virusului pe celulele embrionului de gaina si identificarea efectului citopatic.
- identificarea particulelor virale cu ajutorul microscopiei electronice, precum si urmarirea microscopica a elementelor virale – pentru confirmarea vindecarii.
- punerea in evidenta a anticorpilor specifici, sintetizati de catre organism ca raspuns la invazia virala – metode imunologice, imunelectroforeza, imunofluorescenta.
In ceea ce priveste imunfluorescenta, aceaste permite evidentierea agentilor virali, utilizand anticorpi monoclonali.

Testele serologice – permit evidentierea anticorpilor specifici, care apar local sau in circulatia sanguina, ca urmare a invaziei virale. In mod obisnuit, cantitatea de anticorpi din mediul intern creste de cateva ori in primele 21 de zile de la debutul infectiei – element sugestiv pentru stabilirea etiologiei virale a conjunctivitei. Prelevarea de sange necesar dozajului anticorpilor, trebuie facuta inaintea initierii unui tratament cu antivirale. Anticorpii eliberati la nivel ocular, pot fi evidentiati utilizand metodele de fixare a complementului, reactia de neutralizare sau reactia de hemaglutinare. Daca este vorba despre o prima infectie (un raspuns imun primar – primul contanct cu un anumit tip de agent viral), anticorpii vor aparea in circulatie dupa cel mult 21 de zile.

Examenele hematologice de laborator pot pune in evidenta prezenta unui anumit grad de anemie (scadeara numarului de eritrocite si scaderea cantitatii de hemoglobina din sange – reactiile anemice pot fi acompaniate de cresterea marcanta a numarului de leucocite din sangele periferic; functie de etiologia infectiei virale, reactia eritrocitara si reactia leucocitara variaza ca si gravitate; in unele boli infectocontagioase (rubeola, rujeola, varicele, herpes), in plasma sanguina, pot fi semnalate anumite formatiuni virale.

In conjunctivitele virale, compozitia proteica a plasmei sanguine este influentata. Cresterea cantitatii totale de proteine din plasma, se datoreaza cresterii cantitatii de gamaglobuline plasmatice; in infectiile foarte grave, cresterea gamaglobulinelor depaseste procentul de 30%. Exista si infectii virale care pot determina scaderea gamaglobulinelor palsmatice.

Intradermoreactia de sensibilizare reprezinta un test foarte utili pentru stabilirea diagnosticului pozitiv de infectie conjuctivala virala. Alte teste care pot fi utilizate in practica medicala – testarea factorilor care ihiba migrarea celulelor macrofage, evidentierea transformarii blastice a celulelor, precum si teste pentru imunitatea mediata celular.

Tratament

Tratamentul bolilor conjunctivale de etiologie virala, are drept scop impiedicarea multiplicarii si formarii de noi elemente virale infectante, diminuarea reactiilor imune (elaborate de catre organidmul gazdei), pastrarea sau restabilirea acuitatii vizuale, prevenirea recidivelor, precum si prevenirea suprainfectiilor cu alti agenti patogeni microbieni – bacterii sau fungi.

Pe langa terapia medicamentoasa care poate fi utilizata pentru tratarea infectiilor virale conjunctivale, mai exista si urmatoarele mijloace terapeutice – cauterizarea chimica, fototerapia, crioterapia, inactivarea fotodinamica sau fotocoagularea cu laser – aceste mijloace urmaresc eliminarea celulelor lezate care au o incarcatura virala semnificativa, eliminarea celulelor inflamatorii dar si supresia reactiilor imunologice locale.
Terapia medicamentoasa poate fi utilizata atat local, cat si cu administrare sistemica.

Cea mai veche metoda (metoda fizico-chimica) de tratament a keratoconjunctivitelor superficiale este cauterizarea chimica. Practic, utilizand mijloace fizice, agentul viral este indepartat, prevenind astfel invazia virala a structurilor din profunzime; cel mai frecvent, pentru cauterizarea chimica este utilizata tinctura de iod; alte substante care pot fi utilizate pentru acest procedeu – iodura de potasiu, sulfatul de zinc, nitratul de argint sau eterul etilic. Interventia se face sub anestezie locala; reepitelizarea membranei conjunctivale se face in maxim doua zile de la cauterizare.

Fototerapia poate fi utilizata cu succes in infectiile virale conjunctivale pentru care celelalte metode terapeutice sunt fara rezultat; pentru aceasta este utilizat un dispozitiv, care genereaza lumina dar nu si caldura (fotocoagulator) . Crioterapia este o metoda prin care de actioneaza direct asupra ulceratiilor conjunctivale – temperatura scazuta are rolul de a distruge si elimina elementele celulare infectate de catre virus; de asemenea, temperatura scazuta diminua cantitatea de particule virale infectante eliminate local, si stimuleaza in acelasi timp eliberarea unei cantitati mai mari de interferon (proteina ce stopeaza infectarea virala a celulelor sanatoase) .

Exista si metode fizice care utilizeaza anumiti coloranti ce se vor lega de moleculele AND-ului replicat viral; ulterior, utilizarea unei surse de lumina, va conduce la denaturarea acestor molecule de AND replicat, si implicit la stoparea replicarii virale; aceste metode sunt insa periculoase, deoarece presupun utilizarea unei surse de lumina cu radiatii ultraviolete – o posibila complicatie o reprezinta fotokeratita.

De cele mai multe ori, utilizarea medicatiei antivirale locale prezinta avantajul de a impiedica replicarea virala, dar si inconvenientul de a leza celulele din regiunea respectiva. Medicatia antivirala are ca tinta o serie de enzime sintetizate utilizand informatia virala, dar care din fericite sunt usor diferite fata de enzimele celulei in care virusul se replica – AND-polimeraze, endonucleaze sau exonucleaze. Exista substante antipirimdinice, care prin administrare si incorporare in structura AND-ului viral, vor stopa multiplicarea patogenului respectiv. Aceste antivirale, fie pot perturba procesul de absorbtie al virusului, fie pot denatura procesul de maturare al virusului.

Dintre medicamentele folosite ca terapie antivirala putem enumera urmatoarele:

- dezoxiuridina (IDU), eficienta asupra virusului herpetic – inhiba factorii enzimatici care intervin in replicarea acestui virus – din nefericire acest chimioterapic nu este eficient impotriva virusurilor ARN, ci doar impotriva virusurilor AND (herpetic, adenovirus) ; instilatiile cu colir ce contine acest antiviral se recomanda a fi utilizate doar in cazul leziunilor superficiale; se recomanda precautie in utilizarea acestui medicament, deoarece poate conduce la aparitia reactiilor adverse – reactii de hipersenzibilizare sau reactii toxice.

- dexoxicidina (IDC) – se administreaza local, sub forma de colir; este utilizat mai ales pentru infectiile virale oculare care determina o forma de keratita profunda, si are efecte toxice mai slabe fata de medicamentul prezentat mai sus.

- adenozin-arabinozida (ARA-A) – se administraza sub forma de pomada (topic extern –preparat de consistenta semisolida), util mai ales in terapia keratoconjunctivitelor produse de infectia cu virusul herpetic.

- trifluortimidina (TFT) – se prezinta sub forma de colir, utilizata in terapia infectiilor conjunctivale herpetice; are o eficienta foarte crescuta, vindecarea obtinandu-se in maxim 14 zile de tratament; de asemenea permite obtinerea de bune rezultate terapeutice in cazurile insotite de ulceratii.

- aciclovirul – administrat sub forma de pomada, este foarte eficient impotriva infectiilor herpetice.

- quinacrina – se administreaza sub forma de solutie apoasa, eficienta in cazurile de keratita virala sau keratoconjunctivita; permite o buna epitelizare in maxim 14 zile de tratament.

- interferonul (substanta care este sintetizata in mod natural de catre organism, ca reactie in fata unei invazii virale – are functie antivirala dar si imunomodulatoare) ; interferonul este o substanta proteica ce poate stopa multiplicarea particulelor virale; cea mai intensa productie de interferon se desfasoara la nivelul leucocitelor, insa practic toate celule organismului pot sintetiza acest peptid;, , inductorii de interferon’’ reprezinta medicamente care pot stimula productia interna de interferon; interferonul poate fi administrat si direct, la nivel ocular.

Midriaticele (medicamente care provoaca dilatarea pupilei), pot fi utilizate in terapia infectiilor virale conjunctivale – atropina, hematropina, scopolamina sau adrenalina; aparitia midriazei indusa medicamentos este un semn de evolutie favorabila a infectiei respective; midriaticele au rol important in prevenirea complicatiilor ciliare.

Utilizarea locala a corticoterapiei poate conduce la stimularea multiplicarii particulelor virale, favorizand in acelasi tip aparitia unor suprainfectii cu bacterii sau fungi; corticosteroizii pot activa virusul herpetic latent, care ramane cantonat la nivelul nervilor corneeni; terapia cu corticosteroizi este folosita de obicei, dupa ce pacientul a depasit faza acuta a bolii – cand deja a aparut un infiltrat inflamator subepitelial. Corticoizii pot fi administrati si sub forma de injectii subconjunctivale. Corticoizii nu se folosesc in prima saptamana de boala, deoarece ar putea inhiba functia limfocitelor T si B – raspunzatoare de aparitia raspunsului imun.

Antiinflamatoriile nesteroidiene pot fi utilizate in – keratite, keratoconjunctivite sau uveite anterioare; ele reprezinta o alternativa locala a terapiei cu corticosteroizi. Colirele ce contin medicatie antiinflamatorie nesteroidiana, pot fi asociate cu anumite antibiotice. Local, mai pot fi administrate comprese calde.

Antibioticele pot fi utilizate sub forma de colir sau sub forma de unguent – rolul rol este acela de a preveni suprainfectiile; dintre antibioticele utilizate in infectiile oculare virale – tetraciclina, cloramfenicol, oxacilina sau ampicilina; de asemenea, antisepticele pot fi adaugate in solutiile apoase, care se instileaza la nivelul globului ocular.

In tratamentul herpesului conjunctival poate fi utilizata si imunoglobulina anti-herpetica; aceasta globulina stimuleaza procesele de epitelizare locala si moduleaza fenomenele inflamatorii locale; imunoglubilina se administraza la nivelul sacului conjunctival. De asemenea, in infectiile gripale, paragripale sau in infectiile cu adenovirusuri, pot fi utilizate vaccinuri cu administrare in sacul conjunctival.

Tot pentru terapia infectiilor conjunctivale de etiologie virala pot fi utilizate colirurile cu miere de albine, laptisor de matca sau propolis; aceste coliruri au caracteristica de a contine o serie de elemente cu rol nutritiv si energizant; dupa aplicare, ele reduc congestia locala si efectel simptomelor suparatoare; de asemenea, au un important efect antialergic. Produsele apicole – mierea de albine, laptisorul de matca si propolisul, au inclusiv efect antiviral – aceasta deoarece au in compozitie o serie de globuline care amplifica efectele sistemului imunitar al gazdei.

Herpesul ocular, conjunctivitele virale si keratoconjunctivitele pot beneficia inclusiv de pe urma terapiei antivirale administrata pe cale orala; pe cale sistemica pot fi administrate imunomodulatoare sau imunoglobuline anti-herpetice, corticosteroizi (acestia reduc din intensitate reactiile inflamatorii) . Antibioticele sunt utilizate mai ales pentru prevenirea complicatiilor infectioase – sunt utilizate mai ales antibioticele cu spectru larg de actiune. Vitamina A si vitaminele din complexul B sunt utile pentru cresterea rezistentei locale in fata infectiilor virale.