Consumul a 60g de migdale pe zi - efect antioxidant și anti-ageing

Stresul oxidativ este un dezechilibru între producția de specii reactive de oxigen și capacitatea organismului de a le neutraliza prin mecanisme antioxidante. În timp, acest dezechilibru contribuie la deteriorarea lipidelor, proteinelor și ADN-ului, favorizând apariția bolilor cronice precum bolile cardiovasculare, diabetul, cancerele și afecțiunile neurodegenerative.
Migdalele (Prunus amygdalus / Prunus dulcis) sunt bogate în vitamina E, polifenoli și grăsimi mononesaturate, elemente recunoscute pentru proprietățile lor antioxidante. Deși studii anterioare au sugerat un efect benefic al migdalelor asupra stresului oxidativ, numărul redus de participanți și variația designului acestor cercetări au limitat posibilitatea formulării unor concluzii generale.
Un studiu publicat în august 2025 în Scientific Reports a realizat o revizuire sistematică și meta-analiză a datelor din opt studii clinice randomizate pentru a clarifica aceste efecte.

Context

Procesele de preparare influențează semnificativ potențialul antioxidant al migdalelor:

• Prăjirea poate degrada polifenolii termolabili cu aproximativ 26%.

• Opărirea/blanșarea îndepărtează coaja, unde se concentrează majoritatea polifenolilor benefici.

Pe lângă aportul direct de antioxidanți, fibrele din migdale pot favoriza creșterea bacteriilor intestinale benefice (Bifidobacterium), care produc metaboliți cu efecte antioxidante sistemice.

Despre analiză

Criterii de includere

• Participanți: adulți ≥ 18 ani (sănătoși, fumători sau cu boli cronice)

• Intervenție: suplimentare cu migdale în orice formă

• Durată: 4–24 săptămâni

• Doza: între 5 g și 168 g/zi

• Rezultate: biomarkeri ai stresului oxidativ (MDA, 8-OHdG, enzime antioxidante SOD și GPx, acid uric)

Au fost identificate 8 studii (5 RCT-uri paralele, 3 studii crossover), totalizând 424 participanți. Analizele au fost realizate conform ghidului PRISMA, folosind model cu efecte aleatoare și calculul diferenței medii ponderate.

Rezultate

Efecte generale

• MDA (marker al peroxidării lipidice): reducere semnificativă în grupurile cu doze >60 g/zi (WMD = -0,46; p = 0,002)

• 8-OHdG (marker al leziunilor oxidative ADN): scădere importantă la doze >60 g/zi (WMD = -5,83; p < 0,001)

• SOD (superoxid dismutază): creștere semnificativă în analiza globală (+2,02; p = 0,008), dar nesemnificativă în subgrupul cu doze >60 g/zi

• Acid uric: reducere modestă dar semnificativă (-0,64; p = 0,009)

• GPx (glutation peroxidază): fără efect semnificativ

Observații importante

• Efectele antioxidante par dependente de doză, fiind mai evidente peste pragul de 60 g/zi (~doi pumni mari de migdale).

• Variabilitatea ridicată a rezultatelor (I² > 90%) este explicată prin:

  • Diferențe în metoda de preparare (crud, prăjit, cu/ fără coajă)

  • Caracteristicile participanților (nivel inițial de stres oxidativ, stil de viață, posibile variații genetice în activitatea enzimelor antioxidante)

  • Durata intervenției

Implicații clinice

Rezultatele susțin clasificarea migdalelor ca aliment funcțional cu potențial de reducere a stresului oxidativ, în special prin scăderea biomarkerilor de leziune lipidică și ADN. Cu toate acestea, nu toate efectele sunt uniform dependente de doză, iar variabilitatea ridicată între studii arată că sunt necesare cercetări suplimentare cu:

• Protocol standardizat de preparare și dozare

• Durate de intervenție comparabile

• Stratificare după nivelul inițial de stres oxidativ

Concluzii

Suplimentarea zilnică cu ≥60 g de migdale poate contribui la reducerea anumitor markeri ai stresului oxidativ (MDA, 8-OHdG) și la îmbunătățirea unor mecanisme antioxidante, dar efectele variază în funcție de doză, formă de consum și profilul participantului. Până la recomandări de sănătate publică, sunt necesare studii clinice mai riguroase și mai bine standardizate.