Descoperirea care ar putea duce la reducerea efectelor secundare ale unui tratament antidiabetic

Descoperirea care ar putea duce la reducerea efectelor secundare ale unui tratament antidiabetic

©

Autor:

Descoperirea care ar putea duce la reducerea efectelor secundare ale unui tratament antidiabetic
Un nou studiu publicat în Genes & Development analizează implicarea proteinei PPARgamma (PPARγ) în apariÈ›ia efectelor secundare ale tratamentului cu o anumită categorie de antidiabetice. Astfel, cercetătorii de la Școala de Medicină Perelman din cadrul Universității din Pennsylvania ar fi descoperit cum să elimine riscul de creÈ™tere în greutate al pacienÈ›ilor care urmează tratament cu tiazolidindione, categorie de antidiabetic destul de evitată în general din acest considerent.
Tiazolidindionele, cunoscute popular È™i ca glitazone, reprezintă o clasă de medicamente cu acÈ›iune pe proteina PPARγ din celulele adipoase, aceste substanÈ›e activând-o, È™i ducând implicit la scăderea glicemiei È™i micÈ™orarea rezistenÈ›ei la insulină la nivelul È›esutului adipos, musculaturii scheletice È™i ficatului. Proteina apare sub două forme, PPARγ1 È™i PPARγ2, însă până recent nu se cunoÈ™tea existenÈ›a vreunei diferenÈ›e funcÈ›ionale între ele. Tiazolidindionele au început să fie utilizate în anii ‘90, însă popularitatea lor a scăzut din cauza efectelor secundare metabolice, precum creÈ™terea în greutate.

Diabetul zaharat de tip 2
, caracterizat prin disfuncÈ›ia progresivă a sistemului de semnalizare a insulinei în organism, a ajuns să fie îngrijorător de prezent în populaÈ›ia generală. Nivelurile cronice ridicate ale glucozei în sânge duc la o multitudine de afecÈ›iuni, variind de la hipertensiune arterială până inclusiv la accidente vasculare cerebrale È™i disfuncÈ›ie permanentă de organe. Din acest motiv, în lumea academică dezvoltarea unui tratament cât mai eficient È™i adecvat, care să aibă în acelaÈ™i timp un număr cât mai redus de efecte secundare metabolice, este un obiectiv important.

Acesta a fost È™i obiectivul studiului cercetătorului Mitchell Lazar, în care s-au utilizat două linii de È™oareci, una cu deficit de PPARγ1, iar cealaltă cu deficit de PPARγ2. Ambelor categorii li s-a administrat o tiazolidindionă, iar în ambele cazuri medicamentul a funcÈ›ionat la fel de eficient ca antidiabetic. Cu toate acestea, cercetătorii au observat că grupul de È™oareci deficienÈ›i în PPARγ1 nu a mai prezentat creÈ™tere în greutate, comparativ cu al doilea grup, fapt ce ar putea sugera potenÈ›ialul activării selective al PPARγ2 în tratamentul cu glitazone.

Lazar a declarat că în prezent echipa sa studiază în detaliu care sunt diferenÈ›ele în modul în care acÈ›ionează PPARγ1 È™i PPARγ2, cu scopul de a găsi modalități prin care să activeze selectiv doar cea de-a doua variantă a proteinei.

sursa: Science Daily

Data actualizare: 16-03-2022 | creare: 16-03-2022 | Vizite: 605
Bibliografie
Discovery could lead to fewer side effects from a diabetes treatment, link: https://www.sciencedaily.com/releases/2022/03/220311115313.htm
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • STUDIU: Unele antidiabetice ar putea creÈ™te riscul de boli inflamatorii intestinale
  • Tratamentul diabetului
  • Un plasture poate fi folosit pentru gestionarea tratamentului la pacienÈ›ii cu diabet
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum