Diagnosticul precoce și terapiile moderne îmbunătățesc prognosticul bolii Crohn

Studiul IBSEN III, desfășurat în Norvegia între 2017 și 2019, oferă o perspectivă actualizată asupra evoluției clinice, utilizării tratamentelor și intervențiilor chirurgicale în boala Crohn, în contextul accesului larg la terapii biologice. Acest studiu urmărește în mod prospectiv o cohortă nealeasă de pacienți nou diagnosticați, oferind date relevante privind eficiența strategiilor terapeutice moderne.
Boala Crohn este o afecțiune inflamatorie cronică intestinală cu debut frecvent la vârste tinere și evoluție impredictibilă. Deși majoritatea pacienților prezintă inițial un fenotip inflamator, până la 50% dezvoltă complicații precum stricturi sau fistule. În ultimii ani, utilizarea precoce a terapiilor biologice a câștigat teren, dar impactul acestora asupra reducerii leziunilor intestinale și a necesarului chirurgical pe termen lung rămâne incert.

Despre studiu

Design și populație studiată

Studiul IBSEN III este un studiu observațional populațional multicentric, desfășurat în regiunea Sud-Est a Norvegiei, acoperind 56% din populația națională. Din 506 pacienți diagnosticați inițial, 424 au fost incluși în analiza la 1 an. Diagnosticul de boală Crohn a fost confirmat conform criteriilor Lennard-Jones.

Evaluări și metode

• Evaluări endoscopice și imagistice (CT/MRI) realizate la diagnostic și după 1 an.
• Remisiunea clinică definită prin scor Harvey–Bradshaw ≤ 4.
• Remisiune biochimică: calprotectină fecală ≤ 250 µg/g și CRP ≤ 5 mg/L.
• Remisiune endoscopică: scor SES-CD = 0.

Tratament

Pacienții au fost tratați conform ghidurilor locale, iar nivelul maxim de tratament administrat în primul an a fost ierarhizat după potență terapeutică.

Rezultate

Caracteristici inițiale

• 50,5% au avut localizare ileală (L1), 80,7% comportament inflamator (B1).
• Durata mediană a simptomelor pre-diagnostic: 9 luni.

Progresia bolii

• 8,9% au prezentat progresie a localizării bolii în decurs de 1 an.
• 6,4% au dezvoltat forme complicate (stricturi sau fistule).

Utilizarea terapiilor

• 39,6% dintre pacienți au primit terapie biologică în primul an (majoritatea anti-TNF: infliximab sau adalimumab).
• Factorii asociați semnificativ cu inițierea terapiei biologice: CRP ≥ 5 mg/L, scor HBI > 4, localizare ileocolonică (L3), comportament penetrant (B3), vârsta < 40 ani, utilizarea de corticosteroizi sistemici.
• Doar 16,3% au primit 5-ASA, în concordanță cu recomandările actuale care descurajează utilizarea sa în boala Crohn.

Remisiune

• 80,2% dintre pacienți au atins remisiune clinică steroid-free la 1 an.
• 64,4% au evaluat cursul bolii ca fiind cu activitate inițială urmată de remisie.

Intervenții chirurgicale

• Doar 5,2% au necesitat chirurgie intra-abdominală în primul an, față de 15,9% în studiul IBSEN original (1990).
• Reducerea intervențiilor chirurgicale poate reflecta efectul pozitiv al terapiei biologice precoce („fereastră de oportunitate”).

Concluzii

Studiul IBSEN III indică o tendință clară spre diagnosticarea mai timpurie și tratarea mai agresivă a bolii Crohn. Accesul larg la terapii biologice și aplicarea precoce a acestora par corelate cu scăderea necesarului chirurgical. Caracteristicile inițiale ale pacienților – cum ar fi inflamația marcată și boala ileocolonică penetrantă – rămân determinanți importanți ai necesarului terapeutic. Continuarea urmăririi acestei cohorte este esențială pentru a evalua impactul pe termen lung al acestor strategii terapeutice asupra complicațiilor și calității vieții.