Dieta, nu microbiomul intestinal, explică variabilitatea comportamentală la copiii cu tulburare de spectru autist

Tulburarea de spectru autist (TSA) este o condiție neurodezvoltată complexă, caracterizată prin dificultăți de comunicare socială și comportamente repetitive. În ultimele două decenii, prevalența sa a crescut semnificativ, afectând aproximativ 1 din 31 de copii în Statele Unite. Pe lângă manifestările neurocomportamentale, TSA este adesea asociată cu tulburări gastrointestinale, anxietate, anomalii imunitare și selectivitate alimentară, care afectează calitatea vieții copiilor și familiilor lor.
Cercetările recente au adus în atenție axa microbiom–intestin–creier, o rețea de comunicare bidirecțională între microbiomul intestinal și sistemul nervos central. Studii experimentale au arătat că microbiomul poate influența dezvoltarea neurocognitivă și răspunsurile imune prin metaboliți microbieni și căi neuronale. Deși unele studii clinice au identificat diferențe între microbiomul persoanelor cu TSA și cea a indivizilor neurotipici, rezultatele au fost adesea contradictorii, fiind influențate de dietă, vârstă, metodologie și mediu.

În acest context, un nou studiu a fost conceput pentru a evalua contribuția relativă a dietei și a microbiomului intestinal asupra comportamentului copiilor cu TSA. Autorii au emis ipoteza că obiceiurile alimentare explică mai bine variabilitatea comportamentală observată decât structura microbiomului.

Despre studiu

Studiul publicat în jurnalul Nutrients a inclus 26 de copii cu vârste între 5 și 17 ani, dintre care 17 diagnosticați cu TSA și 9 frați fără diagnostic, precum și 27 de părinți fără tulburări neurodezvoltative. Toți participanții au fost recrutați de la Il Cireneo SRL (Vasto, Italia). Scopul a fost investigarea relației dintre dietă, microbiom și fenotipul comportamental.

Probe fecale au fost colectate și analizate prin secvențiere 16S rRNA pentru componenta bacteriană și ITS pentru cea fungică, folosind o platformă standardizată (CosmosID, SUA). În paralel, participanții au completat jurnale alimentare detaliate de 7 zile, care au permis evaluarea consumului pentru opt grupe majore de alimente: lactate, fast-food și alimente ultraprocesate, fructe, cereale, proteine, băuturi îndulcite, dulciuri și legume.

Datele au fost analizate utilizând metode statistice neparametrice (Kruskal–Wallis, PERMANOVA, teste Wilcoxon), iar diversitatea microbiană a fost evaluată prin indicii Shannon și Simpson. Studiul a fost conceput ca un proiect pilot exploratoriu, cu design intra-familial pentru a controla variabilitatea genetică și mediul comun.

Rezultate

Compoziția bacteriană nu a fost asociată cu diagnosticul de TSA

Analiza bacteriană prin secvențiere 16S nu a identificat diferențe semnificative între copiii cu TSA, frații lor și părinți. Nici diversitatea alfa (Shannon) și nici diversitatea beta (Bray–Curtis, UniFrac) nu au arătat variații relevante statistic (p > 0,05). Comunitățile bacteriene au fost similare între toate grupurile, iar analiza PERMANOVA a confirmat lipsa diferențelor în structura microbiomului.

Profilul fungic a fost similar între grupuri

Caracterizarea micobiomului (prin ITS) a evidențiat, de asemenea, absența diferențelor majore între grupurile analizate. Singurele variații statistice au implicat speciile Aspergillus candidus și Aspergillus tritici, dar acestea nu au fost asociate specific cu copiii cu TSA. În general, diversitatea fungică a fost comparabilă între copii și părinți, sugerând o stabilitate a comunității fungice în cadrul aceleiași familii.

Dieta, nu microbiomul, diferențiază copiii cu TSA

În contrast cu rezultatele microbiene, analiza dietelor a evidențiat diferențe semnificative între grupuri. Copiii cu TSA:

• au consumat mai multe dulciuri și alimente zaharoase comparativ cu frații și părinții lor (p < 0,05);
• au avut un aport semnificativ mai scăzut de legume (p < 0,05);
• au prezentat o diversitate alimentară redusă și un model alimentar mai selectiv.

Aceste tendințe au fost specifice copiilor cu TSA și nu s-au regăsit la frații sau părinții neurotipici. În schimb, diferențele între copii și părinți în ceea ce privește consumul de fast-food și fructe reflectau variații generaționale, nu diferențe asociate cu TSA.

Interpretare

Microbiomul și variațiile minime observate

Deși literatura anterioară a sugerat posibile legături între microbiomul intestinal și TSA, rezultatele acestui studiu indică o contribuție minoră a microbiomului asupra simptomelor. Atât bacteriile, cât și ciupercile identificate nu au prezentat tipare distincte care să coreleze cu diagnosticul de TSA.

Diferențele rare observate pentru speciile Aspergillus pot avea origini alimentare sau de mediu, având în vedere că aceste fungi produc metaboliți (de exemplu, gliotoxine) cu potențial neurotoxic și imunomodulator. Totuși, datele actuale nu susțin un rol direct al acestor fungi în etiologia TSA.

Rolul determinant al obiceiurilor alimentare

Rezultatele indică faptul că selectivitatea alimentară și preferințele dietetice restrictive sunt trăsături predominante în rândul copiilor cu TSA. Acestea pot duce la carențe nutriționale, dezechilibre metabolice și pot contribui la variabilitatea comportamentală. Consumul redus de legume și creșterea aportului de zaharuri au fost markerii dietetici cei mai asociați cu fenotipul autist.

Această constatare este aliniată cu literatura care descrie comportamente alimentare selective și tulburări de tip ARFID (Avoidant/Restrictive Food Intake Disorder) la copiii cu TSA, cu posibile consecințe asupra statusului nutrițional și dezvoltării cognitive.

Limitări metodologice

Autorii subliniază mai multe limitări:

• Eșantion redus – doar 17 copii cu TSA și 9 frați, insuficienți pentru detectarea diferențelor subtile de microbiom.
• Design transversal – imposibil de stabilit relații cauzale între dietă, microbiom și comportament.
• Lipsa datelor metabolomice – absența informațiilor privind metaboliții (acizi grași cu lanț scurt, derivați ai triptofanului) limitează interpretarea funcțională.
• Analiza dietei la nivel de grup alimentar, fără detaliere nutrițională (fibre, micronutrienți).

Cu toate acestea, designul intra-familial oferă un cadru solid pentru controlul variabilelor genetice și de mediu și pentru înțelegerea diferențelor de comportament alimentar în cadrul aceleiași gospodării.

Concluzii

Studiul demonstrează că, în această cohortă, dieta a fost un predictor mai puternic al diferențelor dintre copiii cu TSA și membrii familiei lor decât microbiomul intestinal. În timp ce structura bacteriană și fungică a fost similară între grupuri, consumul crescut de alimente zaharoase și aportul scăzut de legume au caracterizat în mod distinct copiii cu TSA.

Aceste rezultate sugerează că intervențiile nutriționale personalizate pot reprezenta o cale eficientă de sprijin pentru îmbunătățirea sănătății generale și potențial a comportamentului în TSA. Totodată, ele subliniază necesitatea unor studii integrate, de tip multi-omic, care să coreleze dieta, microbiomul, metaboliții și parametrii inflamatori pentru a clarifica mecanismele care leagă nutriția de neurodezvoltare.