Mișcările oculare ar putea sta la baza unor noi metode de diagnostic al autismului

Punerea diagnosticului pentru tulburările din spectrul autist se face pe baza observațiilor clinice, relatărilor părinților și interviurilor cu copiii afectați.

Două echipe separate de cercetători (una din cadrul Cleveland Clinic din Ohio, cealaltă de la Universitatea din Vermont) au ajuns la concluzia că monitorizarea mișcărilor oculare cu ajutorul unei camere web poate ajuta ca diagnosticul tulburării să fie mult mai rapid, mai ieftin și mai precis decât calea tradițională. Un alt beneficiu al tehnicilor publicate de cele două echipe ar fi că, pe lângă identificarea afecțiunii, acestea ar putea măsura și gradul ei.

 

Cercetătorii din Ohio au lucrat cu două grupuri de copii cu vârste cuprinse între 3 și 8 ani. Cu ajutorul unui sistem de urmărire a mișcărilor oculare, au înregistrat timpul petrecut de copii focalizându-și privirea pe stimulii sociali și non-sociali din imaginile și înregistrările video care li s-au prezentat. Fiecare copil a primit un punctaj între 1 și 5 pe Indexul Riscului de Autism, iar cercetătorii au identificat corect 80% dintre cazurile de tulburări din spectrul autist, care fuseseră deja diagnosticate.

Cercetătorii de la Universitatea din Vermont au observat, în urma înregistrării mișcărilor ochilor copiilor în timpul conversațiilor pe subiecte emoționale, că cei cu autism aveau tendința de a se uita mai mult la gura interlocutorului decât cei care nu au această afecțiune. O explicație ar putea fi faptul că, în cazul copiilor cu autism, subiectele emoționale solicită mult mai intens funcțiile de execuție ale creierului, de aceea acești copii încearcă să caute informații mult mai accesibile uitându-se direct la gură.

Ambele studii s-au realizat pe eșantioane mici de copii (sub 50 în fiecare caz), de aceea este necesară replicarea testelor pe grupuri mai mari, pentru validarea rezultatelor.

Sursa: Science Alert