Diferențele de speranță de viață între sexe

Un studiu publicat în octombrie 2025 în revista Science Advances a investigat, la scară largă, diferențele de speranță de viață între sexe la 528 de specii de mamifere și 648 de specii de păsări aflate în grădini zoologice, completat de analize pentru un subset de specii din mediul natural. Echipa internațională de cercetători a încercat să explice de ce, în medie, femelele mamiferelor trăiesc mai mult decât masculii, în timp ce la păsări tendința este inversă.

Context

De-a lungul timpului și în aproape toate culturile umane, femeile au o speranță de viață mai mare decât bărbații, cu o medie globală actuală de aproximativ 5,4 ani diferență. Acest tipar s-a regăsit și la alte mamifere, dar nu este universal în regnul animal: la multe păsări, amfibieni sau insecte, masculii trăiesc mai mult.

Explicațiile propuse de-a lungul anilor pentru aceste diferențe includ:

• Ipoteza heterogametică, conform căreia sexul cu doi cromozomi diferiți (XY la mamifere, ZW la păsări) ar fi mai vulnerabil genetic și ar avea o durată de viață mai scurtă.

• Ipoteza selecției sexuale, care susține că sexul supus unei presiuni mai mari pentru competiția reproductivă investește mai multă energie în împerechere și mai puțin în supraviețuire.

• Ipoteza costului reproducerii, potrivit căreia alocarea resurselor către gestație, creșterea puilor sau comportamente de îngrijire reduce longevitatea.

Totuși, aceste teorii nu au fost comparate sistematic pe un eșantion extins de specii. Autorii studiului actual au folosit populații din grădini zoologice – unde factorii ecologici precum prădarea, foametea sau bolile sunt controlați – pentru a izola factorii genetici și fiziologici care influențează speranța de viață.

Despre studiul actual

Cercetătorii au analizat date demografice detaliate pentru 1176 de specii (528 mamifere și 648 păsări), utilizând registre longitudinale din grădini zoologice, completate cu informații din populații sălbatice acolo unde a fost posibil.

S-a calculat speranța de viață la vârsta adultă (ALE) – vârsta medie la deces după atingerea maturității – și s-au examinat corelațiile dintre diferențele între sexe și următorii factori:

• Sistemul de împerechere (monogamie versus forme de poliandrie, poliginie sau promiscuitate);

• Dimorfismul de dimensiune corporală (SSD), adică diferența medie între talia masculilor și a femelelor;

• Colorația penajului la păsări, ca indicator al investiției masculine în trăsături sexuale vizuale;

• Tipul de îngrijire parentală (femelă, mascul sau ambii părinți).

Analizele au fost efectuate separat pentru mamifere și păsări, și comparativ între populațiile din grădini zoologice și cele din mediul natural, folosind modele filogenetice care țin cont de gradul de înrudire între specii.

Rezultate

Rezultatele au arătat că:

• 72% dintre speciile de mamifere au prezentat o speranță de viață mai mare la femele,

• în timp ce 68% dintre speciile de păsări au prezentat o speranță de viață mai mare la masculi, confirmând parțial ipoteza heterogametică.

Totuși, variația între specii a fost considerabilă. Autorii au descoperit că sistemul de împerechere este cel mai puternic factor asociat cu aceste diferențe:

• În speciile monogame, diferențele între sexe sunt reduse,

• În speciile poligame, unde competiția între masculi este mai intensă, se observă o scădere a longevității masculine la mamifere și o creștere a longevității masculine la păsări.

Acest tipar sugerează că selecția sexuală pre-copulatorie – competiția pentru parteneri și investiția în trăsături sexuale – joacă un rol central în determinarea duratei de viață.

De asemenea:

• Dimorfismul de dimensiune corporală (SSD) s-a corelat pozitiv cu diferențele de longevitate între sexe, în special la mamifere: cu cât masculii sunt mai mari decât femelele, cu atât diferența în favoarea femelelor este mai pronunțată.

• Colorația penajului nu s-a corelat semnificativ cu speranța de viață la păsări din grădini zoologice, dar în populațiile sălbatice s-a observat un efect invers – păsările cu penaj masculin mai intens colorat aveau adesea masculi mai longevivi, un rezultat neobișnuit explicat prin influența speciilor de rațe și gâște (Anseriformes), puternic afectate de selecția antropică prin vânătoare.

• Îngrijirea parentală a avut un efect complex: femelele care asigură singure creșterea puilor aveau o speranță de viață mai mare, posibil datorită adaptării evolutive pentru supraviețuirea sexului care investește mai mult în urmași.

În ansamblu, rezultatele arată că, deși mediul controlat al grădinilor zoologice reduce riscurile ecologice (prădători, foamete, boli), modelele evolutive ale selecției sexuale continuă să modeleze diferențele între sexe în speranța de viață.

Discuție

Autorii subliniază că ipoteza heterogametică explică doar o parte din variația observată. Diferențele de durată de viață între sexe par a fi în principal rezultatul interacțiunii dintre selecția sexuală și sistemul de împerechere.

Exemplele din primate susțin această concluzie: la gorile și cimpanzei, care au dimorfism sexual accentuat și sisteme de împerechere non-monogame, femelele trăiesc semnificativ mai mult. La oameni, diferența dintre sexe este mai mică, ceea ce corespunde unei selecții sexuale mai slabe și unei tendințe mai mari spre monogamie.

Interesant, studiul arată că femelele umane trăiesc mai mult decât bărbații din motive care reflectă tiparul general al mamiferelor, nu un fenomen unic speciei noastre. Diferența dintre sexe a fost totuși influențată de factori culturali și medicali: în Suedia, de exemplu, avantajul de supraviețuire al femeilor a crescut de la secolul al XVIII-lea până în prezent, odată cu scăderea mortalității materne la naștere.

Autorii concluzionează că mecanismele genetice și evolutive care determină longevitatea diferențiată între sexe sunt adânc înrădăcinate în istoria evolutivă a mamiferelor și păsărilor. Chiar și în condiții controlate, precum cele din grădini zoologice, selecția sexuală rămâne o forță evolutivă majoră care modelează speranța de viață a masculilor și femelelor.

Concluzie:

Acest studiu, cel mai amplu de până acum în privința longevității diferențiate între sexe la vertebrate, demonstrează că selecția sexuală și sistemul de împerechere sunt principalii determinanți ai speranței de viață la mamifere și păsări. Rezultatele oferă o perspectivă evolutivă robustă asupra diferențelor persistente de longevitate între femei și bărbați și sugerează că aceste tendințe reflectă un moștenire biologică veche, comună cu alte mamifere superioare.