Efecte secundare la inițierea unei diete ketogenice și cum pot fi prevenite

În ultimii ani, dieta ketogenică a atras un interes semnificativ în rândul comunității medicale și al publicului larg, datorită potențialului său benefic în diverse afecțiuni (obezitate, diabet de tip 2, tulburări neurologice, sindroame metabolice). Pentru a menține starea nutrițională de cetoză, dieta ketogenică presupune un aport foarte scăzut de carbohidrați, un consum moderat de proteine și un consum mai ridicat de grăsimi, cu obiectivul de a reduce secreția de insulină și de a crește producția de corpuri cetonice (β-hidroxibutirat, acetoacetat, acetonă). Aceste molecule pot servi drept combustibil alternativ pentru creier și alte țesuturi, imitând un context de post (privare de carbohidrați).
Totuși, tranziția bruscă la o dietă ketogenică poate veni cu un set de simptome incomode, cunoscute sub denumirea populară de „ceto-gripă”. Studiul de la Universitatea din Bergen, Norvegia (o trecere în revistă a literaturii) își propune să:

• Evalueze simptomele comune care apar în primele săptămâni de dietă ketogenică
• Explice posibilele mecanisme fiziologice
• Analizeze strategiile de atenuare propuse în literatură

Context

Cetoza nutrițională (circulație crescută de β-hidroxibutirat peste aproximativ 0,5 mmol/L) apare atunci când aprovizionarea cu carbohidrați este limitată, forțând organismul să consume acizi grași și să producă corpi cetonici la nivel hepatic. Deși această stare se deosebește net de cetoacidoza diabetică (o condiție patologică asociată diabetului de tip 1 sau alcoolismului), multe persoane pot resimți disconfort în timpul primelor zile (2-4 săptămâni) de adaptare la dietă.

Studiile evidențiază faptul că dieta ketogenică are potențial aplicativ în diferite arii:

• Neurologie – controlul crizelor epileptice, posibil neuroprotecție în afecțiuni precum boala Alzheimer, Parkinson, scleroza multiplă
• Metabolic – îmbunătățirea sensibilității la insulină, reducerea greutății și echilibrarea profilului lipidic
• Oncologie – restricționarea glucozei și efecte asupra metabolismului tumoral

Totuși, la inițierea dietei, simptomele de tranziție pot fi un factor descurajant, motiv pentru care evaluarea și gestionarea acestora sunt esențiale pentru adherența pe termen lung.

Despre studiu

Pentru a surprinde amploarea efectelor și a mecanismelor implicate, autorii au realizat o trecere în revistă de tip „revizuirea scopului”. Au fost căutate articole din baze de date medicale (Embase, Medline, Web of Science), conform unor strategii complexe de cuvinte-cheie (precum keto-adaptare, dietă ketogenă, dietă săracă în carbohidrați, ceto-gripă, efecte adverse etc.).

Criterii de selecție a articolelor:

• Să examineze o dietă ketogenică la om (excluzând studiile pe animale)
• Să includă descrieri ale efectelor adverse în perioada inițială (primele săptămâni) sau discuții despre mecanisme și strategii de atenuare
• Articole publicate în limba engleză

Ulterior, autorii au exclus studiile centrate exclusiv pe rezultate pe termen lung ori cele care investigau diete „bogate în grăsimi” fără restricție clară de carbohidrați. În final, au fost incluse 89 de studii, dintre care o parte semnificativă provenea din domeniul tratamentului epilepsiei la copii (unde dieta ketogenică este utilizată de peste un secol).

Rezultate: simptomele și fiziologia lor

În sinteză, cele mai frecvente manifestări raportate în timpul primelor 2-4 săptămâni de dietă ketogenică includ:

1. Simptome gastrointestinale

• Constipația – frecventă atât la copii (15-63%), cât și la adulți (1-27%). Se leagă de modificările tranzitului și de aportul scăzut de fibre.
• Greață și vărsăturile – mai comune la copii (până la 42% pentru greață și 36% pentru vărsături), însă unele studii le raportează și la adulți (procente mai reduse: 8-16%).
• Diareea – apare mai rar (2-20%), însă poate fi accentuată de utilizarea uleiului MCT (trigliceride cu lanț mediu), care provoacă frecvent disconfort gastrointestinal.

2. Oboseală, scăderea energiei și „ceață mentală”

Mulți adulți experimentează fatigabilitate, slăbiciune musculară, senzație de „ceață mentală” și scădere a capacității de efort fizic în primele săptămâni. În primele 2-3 zile, scăderea bruscă a glucozei disponibile și timpul necesar pentru creșterea producției de cetone pot explica această senzație de „lipsă de combustibil”. După aproximativ 2-4 săptămâni („keto-adaptare”), performanțele se pot reveni la normal sau chiar pot crește la eforturile de anduranță.

3. Dureri de cap, amețeală și dezechilibre hidro-electrolitice

Reducerea secreției de insulină duce la natriureză și kaliureză (pierderea de sodiu și potasiu prin urină), însoțite de diureză și de un posibil ușor hipovolemism. Aceasta poate produce:

• Hipotensiune ortostatică
• Amețeală, cefalee
• Senzație de slăbiciune generală

Deficitul de sodiu și potasiu poate genera crampe musculare sau constipație, ambele frecvent raportate. În special la adulți, crampele musculare sunt prezente până la 3-37% din cazuri.

4. Halitoza („respirația cetonică”)

Cauzată în parte de eliminarea acetonăi prin respirație, halitoza se observă mai ales la adulți (până la 38% în unele studii). Nivelul mai ridicat de corpi cetonici (în special acetona) pare corelat cu intensitatea mirosului.

5. Hipoglicemia și acidoza

La copiii spitalizați și monitorizați strict, hipoglicemia poate apărea în 6-28% din cazuri, fiind însă rezolvată rapid cu suplimente de suc/glucoză. La adulți, episoadele de hipoglicemie sunt rar documentate, posibil din cauza rezervei mai mari de glicogen. Acidoza apare, de regulă, doar la copii cu epilepsie, în stadii incipiente, la o rată de 2-4%.

6. Calculi renali și alte manifestări mai rare

Piuria, pH-ul urinar scăzut, hiperuricemia și hiperoxaluria pot crește ușor riscul de calculi renali (în special la copii). Alte simptome mai rar raportate includ erupțiile cutanate de tip prurigo pigmentosa (mai ales la adulți) și starile accentuate de iritabilitate/depresie la unii pacienți.

Mecanisme propuse

De ce apar aceste simptome? În literatură sunt discutate câteva mecanisme posibile:

• Scăderea bruscă a glucozei și întârzierea în producerea suficientă de corpi cetonici – poate accentua oboseala, cefaleea și „ceață mentală”.
• Natriureza și diureza crescută – pierderea de sodiu, potasiu și lichide, care se manifestă prin crampe musculare, amețeală, constipație.
• Încărcarea cu grăsimi și încetinirea golirii gastrice – poate crea disconfort gastrointestinal (greață, vărsături, Diaree) în primele zile.
• Posibila hiperketoză – unele persoane pot ajunge la niveluri crescute de β-hidroxibutirat, ceea ce nu neapărat agravează simptomele, dar poate contribui la halitoză sau la ușoare ajustări metabolice (ex. scădere bruscă a apetitului, disconfort minor).

Strategii de atenuare

Pentru a facilita adaptarea și a reduce simptomatologia, studiile au analizat mai multe intervenții:

1. Formulări variate ale dietei ketogenice

Dietele tip Atkins modificat sau MCT-suplimentate permit un aport puțin mai mare de carbohidrați comparativ cu schema clasică (4:1 grăsimi : proteine+carbohidrați). Deși restricția glucidică rămâne semnificativă, acest compromis poate diminua severitatea unor simptome precum slăbiciunea musculară, halitoza și crampele, menținând totuși cetoză nutrițională acceptabilă.

2. Metode de inițiere graduală

În practica pediatrică, un post inițial de 24-48 h a fost folosit istoric pentru a induce rapid cetoza. Totuși, mai multe studii arată că inițierea fără post (dar cu aport caloric și proporții corecte încă de la început) reduce incidența hipoglicemiei, a letargiei și a iritabilității la copii. Și pentru adulți, o abordare treptată (de ex. scăderea progresivă a glucidelor) poate ameliora toleranța.

3. Suplimentarea cu electroliți și lichide

Pierderea de sodiu și potasiu prin urină (natriureză, kaliureză) este un factor cheie în apariția durerilor de cap, amețelii, crampelor. Astfel, consumul adecvate de sodiu, potasiu (de ex. supă de oase, bouillon, vegetale bogate în potasiu) și o hidratare liberală (peste 2 litri/zi) pot atenua simptomele legate de volumul plasmatic redus.

4. Aport crescut de fibre

Pentru constipație, autorii subliniază utilitatea fibrelor alimentare, fie din legume fără amidon, semințe, nuci, fie din surse suplimentare (psyllium husk). Deși nu există studii clinice care să cuantifice exact scăderea constipației prin fibre, mecanismul e logic și validat în multe alte contexte terapeutice.

5. Ulei MCT și cetone exogene

Uleiul de trigliceride cu lanț mediu (MCT) accelerează producția de corpi cetonici (prin metabolizare hepatică rapidă). Studiile evidențiază că doze de 10-20 g de MCT (C8/C10) de câteva ori pe zi pot crește nivelul β-hidroxibutiratului și pot scurta perioada de „ceto-gripă”. Cu toate acestea, dozele mari pot genera disconfort GI (diaree, balonare, dureri abdominale), necesitând o titrare treptată.

Cetonele exogene (săruri cetonice, esteri cetonici) pot crește instant nivelul de βHB în sânge, fără a stimula neapărat producția endogenă. Sărurile cetonice aduc și un aport suplimentar de electroliți (sodiu, potasiu, calciu), ceea ce ar putea ajuta în corectarea hipovolemiei. Studiile inițiale sugerează o ameliorare a stării de spirit la unii participanți, însă nu este clar dacă efectul ține de βHB în sine ori de electroliți.

6. Profilaxie pentru calculi renali

Pentru copiii cu risc crescut de litiază renală și, eventual, pentru adulții predispuși, administrarea de citrați de potasiu și un aport suficient de lichide (>2 L/zi) previn formarea pietrelor la rinichi prin creșterea pH-ului urinar și scăderea riscului de precipitare a acidului uric sau a oxalatului de calciu.

Concluzii

Adoptarea unei diete ketogenice poate antrena, în primele săptămâni, o serie de simptome neplăcute grupate sub termenul de „ceto-gripă”. Aceste efecte, deși frecvente, sunt în general tranzitorii (2-4 săptămâni), rar impun întreruperea completă a dietei și pot fi ameliorate prin:

• Managementul electroliților (sodiu, potasiu) și hidratarea adecvată
• Creșterea treptată a raportului grăsimi/carbohidrați pentru a minimiza șocul metabolic
• Consumul de fibre pentru evitarea constipației
• Suplimentarea cu MCT sau, ocazional, cetone exogene pentru a asigura un aport energetic mai echilibrat

Ca direcție viitoare, se impun studii clinice mai riguroase care să evalueze corelațiile directe dintre parametrii fiziologici (electroliți, nivele de βHB, glucoză) și simptome. De asemenea, variante optimizate ale dietei, cu surse alimentare de calitate, pot reduce disconfortul și pot îmbunătăți adherența la această strategie nutrițională promițătoare. În ansamblu, dieta ketogenică rămâne o opțiune cu potențial terapeutic vast, iar înțelegerea și gestionarea etapelor inițiale pot contribui decisiv la succesul aplicării ei pe termen lung.