Efectul terapiei prin muzică asupra calității somnului la vârstnici [meta-analiză]

Un studiu publicat în PLOS ONE pe 4 noiembrie 2025 de colaboratori de la instituții din India și China a investigat efectele terapiei prin muzică asupra calității somnului la vârstnici. Cercetarea a inclus o revizuire sistematică și o meta-analiză a studiilor publicate între 2010 și 2023, vizând adulți de peste 50 de ani.
Autorii au pornit de la premisa că tulburările de somn afectează până la jumătate dintre persoanele vârstnice, având consecințe semnificative asupra sănătății fizice și psihice. În contextul în care tratamentele farmacologice sunt adesea limitate de efecte adverse și riscuri cumulative, terapiile non-farmacologice, precum muzicoterapia, capătă tot mai mult interes clinic.

Context

Somnul deficitar la vârstnici se asociază frecvent cu fragilitate, tulburări cognitive, depresie, anxietate, hipertensiune, diabet și risc crescut de căderi. În timp ce medicamentele hipnotice pot ameliora simptomele pe termen scurt, utilizarea prelungită determină dependență, alterarea cogniției și creșterea mortalității.

Muzicoterapia, folosită din Antichitate pentru efectele sale calmante, reprezintă o abordare non-invazivă ce poate activa sistemul nervos parasimpatic, reduce nivelurile de cortizol și catecolamine, și promova relaxarea fiziologică. Muzica lentă (60–80 bătăi pe minut), cu tonalitate joasă și armonie constantă, are un potențial sedativ recunoscut.

Mecanismele posibile includ:

• Stimularea nervului vag și creșterea secreției de melatonină;

• Reducerea activității corticale beta și inducerea undelor alfa și theta asociate relaxării;

• Creșterea nivelurilor de serotonină și GABA, neurotransmițători implicați în inducerea somnului;

• Distragerea atenției de la gândurile anxiogene, favorizând tranziția spre starea de somn.

Deși mai multe studii individuale au sugerat beneficii, rezultatele au fost neconcludente, probabil din cauza diferențelor metodologice, culturale și a dimensiunii eșantioanelor.

Despre studiul actual

Cercetarea a urmat ghidurile PRISMA pentru realizarea meta-analizei și a inclus:

• 10 studii (6 randomizate controlate și 4 non-randomizate);

• 602 participanți vârstnici (>50 ani);

• Perioada de publicare: 2010–2023.

Pentru evaluarea calității studiilor, autorii au folosit:

• Instrumentul Cochrane RoB 2 pentru RCT-uri;

• Instrumentul ROBINS-I pentru studii non-randomizate.

Analiza statistică a utilizat diferența medie standardizată (SMD) cu intervale de încredere de 95%, aplicând atât modele cu efecte comune, cât și cu efecte aleatorii.

Certitudinea dovezilor a fost evaluată cu sistemul GRADE, care clasifică tăria dovezilor în funcție de bias, consistență și precizie.

Rezultate

După analiza celor 473 articole inițial identificate, 10 au îndeplinit criteriile de includere.

Principalele rezultate au fost:

• Efect general semnificativ al terapiei prin muzică asupra calității somnului:

  • SMD = −0.79 (IC 95%: −1.25 până la −0.33; P < 0.001)

  • Efect de intensitate moderată spre mare.

• Heterogenitate ridicată între studii: I² = 79%; Q = 42.54; P < 0.001.

• Analize de subgrup:

  • În RCT-uri (n=6): SMD = −0.59; IC 95%: −1.11 până la −0.07; I² = 67% – efect semnificativ;

  • În studii non-randomizate (n=4): SMD = −1.08; IC 95%: −2.36 până la 0.19; I² = 87% – efect nesemnificativ statistic.

Evaluarea GRADE a indicat certitudine foarte scăzută a dovezilor, din cauza riscului de bias și a variabilității ridicate între studii.

Analizele de sensibilitate au arătat robustețea rezultatelor, fără ca excluderea vreunui studiu individual să modifice semnificativ efectul global (SMD între −0.62 și −0.82).

Testele pentru bias de publicare (Begg’s test și Egger’s test) nu au identificat asimetrie semnificativă (P > 0.7).

Discuție

Rezultatele sugerează că muzicoterapia are potențialul de a îmbunătăți calitatea somnului la vârstnici, însă efectele sunt variabile în funcție de designul studiului, tipul de muzică și durata intervenției.

Efectele mai consistente observate în RCT-uri susțin ideea că muzica lentă, utilizată constant mai mult de patru săptămâni, poate aduce beneficii clinice. Totuși, majoritatea studiilor au folosit instrumente subiective, precum Pittsburgh Sleep Quality Index (PSQI), fără confirmare prin metode obiective (actigrafie sau polisomnografie).

Heterogenitatea ridicată se explică prin:

• Diferențe în durata și frecvența ședințelor;

• Varietatea tipurilor de muzică (clasică, tradițională, ambientală);

• Preferințele individuale ale participanților;

• Lipsa unui control uniform asupra condițiilor de ascultare.

Autorii au subliniat că muzica poate reduce activarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenaliene, induce relaxare fiziologică și favorizează formarea unor asocieri mentale pozitive cu momentul somnului.

Direcții pentru cercetări viitoare

Pentru validarea eficienței clinice a muzicoterapiei în tulburările de somn la vârstnici, autorii recomandă:

• Standardizarea protocoalelor privind durata, frecvența și tipul muzicii;

• Utilizarea metodelor obiective de evaluare (polisomnografie, actigrafie);

• Analiza moderatorilor de efect, precum comorbiditățile, nivelul de anxietate, preferințele muzicale și severitatea inițială a insomniei;

• Studii randomizate de mari dimensiuni, cu perioade de urmărire extinse și raportare detaliată a intervențiilor.

Concluzii

Terapia prin muzică reprezintă o opțiune sigură, non-farmacologică și accesibilă pentru îmbunătățirea calității somnului la vârstnici.

Deși meta-analiza evidențiază un efect benefic semnificativ statistic, certitudinea foarte scăzută a dovezilor impune prudență în recomandările clinice.

În concluzie, muzicoterapia poate fi integrată ca strategie complementară în managementul tulburărilor de somn la persoanele vârstnice, dar este necesară confirmarea eficacității prin studii riguroase, standardizate și cu măsurători obiective ale somnului.