Eficiența unei intervenții bazate pe teatru în boala Parkinson

În ultimii ani, intervențiile artistice au fost propuse ca opțiuni non-farmacologice pentru susținerea bunăstării persoanelor cu afecțiuni cronice. Deși utilizarea artelor în sănătate câștigă teren, dovezile solide privind eficiența lor sunt încă limitate. În boala Parkinson, o patologie neurodegenerativă complexă cu manifestări motorii și non-motorii, intervențiile bazate pe artă pot oferi suport emoțional și pot completa terapiile clasice. Studiul realiat de cercetători de la Universitat Oberta de Catalunya (UOC) și Hospital Sant Pau din Barcelona a investigat impactul unei intervenții teatrale active și pasive asupra cogniției, dispoziției și calității vieții pacienților cu Parkinson.

Metodologie

Participanți

Studiul a inclus 40 de pacienți cu boala Parkinson, cu vârste între 50 și 75 de ani, în stadii ușor-moderate ale bolii. 20 au urmat intervenția teatrală, iar 20 un program de stimulare cognitivă la domiciliu. Criteriile de includere au presupus diagnostic confirmat, scor MoCA minim 24 și capacitatea de a participa la toate sesiunile. Trei pacienți din fiecare grup au fost excluși pentru nefinalizarea programului.

Intervenții

• Teatru: tur ghidat al teatrului, vizionarea a cinci spectacole, cinci ateliere practice cu exerciții de expresie corporală, improvizație, lucrul cu emoțiile și reflecție în grup.
• Stimulare cognitivă: activități săptămânale individuale de antrenament cognitiv realizate acasă, focalizate pe memorie și atenție.

Evaluare

Au fost aplicate teste validate pentru:

• Funcții cognitive: MoCA, test de memorie TAVEC, fluenta fonemică, testul Stroop și chestionarul Dysexecutive.
• Dispoziție: Scala Apathy, Scala HADS (anxietate și depresie), Scala Snaith-Hamilton pentru anhedonie.
• Calitatea vieții: PDQ-39, cu evaluarea dimensiunilor cognitivă și emoțională.

În grupul teatru, înainte și după fiecare atelier, a fost completată Scala Profile of Mood States (POMS) pentru evaluarea stării emoționale imediate.

Rezultate

Cogniție

Nu au fost observate modificări semnificative în testele neuropsihologice obiective la niciun grup. Totuși, scorurile auto-raportate de funcționare cognitivă din PDQ-39 s-au îmbunătățit în ambele grupuri, indicând percepția unui beneficiu asupra cogniției zilnice.

Dispoziție și stare emoțională

Ambele grupuri au prezentat reducerea simptomelor de anxietate și depresie după intervenție. În grupul teatru, scorurile POMS au arătat o diminuare consistentă a încărcăturii emoționale după fiecare atelier. Această schimbare sugerează efecte benefice imediate ale activităților teatrale asupra dispoziției.

Calitatea vieții

Dimensiunea Cognition din PDQ-39 s-a îmbunătățit la ambele grupuri. În ceea ce privește bunăstarea emoțională, doar grupul teatru a raportat o scădere semnificativă a scorurilor, semnalând un efect pozitiv al intervenției teatrale asupra stării emoționale generale.

Satisfacția participanților

Activitățile teatrale au fost apreciate ca fiind foarte interesante, cu scoruri medii de peste 4,4/5. Participanții au perceput îmbunătățiri în cogniție, sprijin social și calitatea vieții.

Interpretări

Rezultatele sugerează că, deși intervenția teatrală nu a produs modificări detectabile în testele cognitive obiective, aceasta a avut un impact pozitiv clar asupra dispoziției și bunăstării emoționale. Posibile explicații includ caracterul activ și colaborativ al atelierelor, care au încurajat exprimarea emoțională și relaționarea în grup. De asemenea, sprijinul social și sentimentul de apartenență au contribuit la aceste beneficii emoționale.

Lipsa efectelor cognitive ar putea fi atribuită duratei reduse a intervenției (3 luni) și intensității moderate a activităților. Studiile anterioare sugerează că schimbările cognitive pot necesita perioade mai lungi de expunere și practică. Totodată, dimensiunea mică a eșantionului și lipsa randomizării complete pot reprezenta limitări metodologice relevante.

Concluzii

Intervenția bazată pe teatru s-a dovedit eficientă în îmbunătățirea dispoziției și a percepției calității vieții la pacienții cu Parkinson, susținând utilizarea artelor ca instrument complementar în îngrijirea integrativă. Pentru confirmarea acestor rezultate și explorarea potențialului impact asupra cogniției, sunt necesare studii suplimentare cu durată mai mare, eșantioane extinse și evaluări mai detaliate.