Electroliţii

Electroliții sunt reprezentați de substanțele chimice prezente în componența fluxului sanguin, cu rol în reglarea diferitelor procese care se desfășoară în organism.

Electroliții dețin în componența lor ioni liberi mobili și se pot prezenta sub formă fluidă, lichidă sau solidă. În urma dizolvării în apă, are loc separarea electroliților în ioni pozitivi sau negativi.

Electroliții sunt implicați în numeroase procese metabolice din organism. Pentru menținerea organismului uman în bune condiții de funcționare, este necesar un aport zilnic adecvat de electroliți.

Din punct de vedere nutrițional, electroliții sunt reprezentați de mineralele esențiale prezente în circulația sanguină și în unele lichide ale corpului, precum urina sau transpirația.

Electroliții prezenți în componența organismului uman sunt reprezentați de: natriu (sodiu, Na), potasiu (K), clor (Cl), calciu (Ca), magneziu (Mg), fier seric (Fe), fosfat și bicarbonat. [1], [2]

Recomandări testare electroliţi

Determinarea electroliților în organism are drept scop diagnosticarea diferitelor tipuri de afecțiuni, urmărirea în evoluție a acestora, monitorizarea tratamentului și evaluarea statusului biologic al persoanei în cauză.

Determinarea sodiului seric

Este recomandată pentru diagnosticarea și monitorizarea evoluției sub tratament a următoarelor afecțiuni:

  • Deshidratare
  • Sindroame diareice severe
  • Intoxicație cu apă
  • Diabet insipid
  • Hipertensiune arterială
  • În rândul persoanelor cu edeme
  • Insuficiență renală
  • Ciroză hepatică
  • Insuficiență cardiacă
  • Deficit de mineralocorticoizi
  • Aport excesiv de mineralocorticoizi
  • Hipotiroidism
  • Leziuni cerebrale însoțite de sindrom de hiperventilație
  • Febră însoțită de sindrom de hiperventilație.
  • De asemenea, determinarea sodiului seric este utilă pentru examinarea echilibrului acido-bazic și hidro-electrolitic.

Determinarea potasiului seric se recomandă în următoarele situații

  • Pentru examinarea echilibrului acido-bazic
  • Pentru examinarea echilibrului hidro-electrolitic
  • Pentru monitorizarea tratamentului acidozei
  • Pentru monitorizarea bolnavilor care necesită internarea pe secția clinică de anestezie terapie intensivă
  • În cazul următoarelor afecțiuni: obstrucție intestinală, boală Addison, comă uremică, insuficiență renală acută sau cronică, hipertensiune arterială, cetoacidoză diabetică, aritmii, pierderi gastrointestinale, delirium tremens, alcoolism.
  • În caz de administrare a preparatelor cortizonice, a diureticelor sau a digitalicelor.

Determinarea clorului seric se recomandă în următoarele cazuri:

  • Pentru corectarea alcalozei hipopotasemice
  • În condiții de urgență
  • Pentru examinarea echilibrului acido-bazic și hidro-electrolitic
  • În cazul bolnavilor cu următoarele afecțiuni sau condiții patologice: mucoviscidoză, vărsături, insuficiență suprarenaliană, sindrom diareic, diabet zaharat, hiperparatiroidism, în cazul abuzului de medicamente.

Determinarea calciului seric se recomandă în următoarele circumstanțe:

  • În cadrul programelor de screening a osteoporozei, în rândul persoanelor aflate peste vârsta de 50 de ani, la fiecare doi ani
  • În caz de apariție a unor dureri osoase, a unor fracturi osoase spontane, a unor tulburări de creștere, a unor modificări osoase radiologice sau în caz de apariție a alterărilor dentare
  • În cazul persoanelor care prezintă frecvent episoade de tetanie
  • În caz de nefrocalcinoză, nefrolitiază, urolitiază, polidipsie, poliurie sau alte boli renale cronice
  • Posttiroidectomie, postparatiroidectomie
  • În cazul bolnavilor cu litiază biliară, pancreatită acută, sindrom de malabsorbție sau sindrom diareic recurent
  • În bolile tumorale
  • În bolile granulomatoase
  • În cazul persoanelor cu hiperparatiroidism, afecțiuni adrenaliene, tiroidiene, ovariene sau testiculare (pentru monitorizarea evoluției sub tratament a bolii)
  • În cazul bolnavilor care au prezentat reacții adverse în urma administrării anumitor medicamente, precum vitamina A, Vitamina D, digitalice, tiazide, anticonvulsivante sau corticosteroizi.

Determinarea magneziului serică se recomandă în următoarele circumstanțe:

  • În caz de apariție a unei hipocalcemii inexplicabile
  • Pentru evaluarea funcției renale
  • În cazul bolnavilor aflați sub tratament cu digitalice
  • În caz de iritabilitate neuromusuclară
  • În caz de nutriție parenterală
  • În sindromul de malabsorbție
  • În cazul apariției unei hipopotasemii refractare la administrarea de potasiu
  • În cazul diferitelor afecțiuni cardiace (precum hipertrofie ventriculară stângă, insuficiență cardiacă, aritmii ventriculare)
  • În cazul abstinenței de la alcool
  • Pentru monitorizarea bolnavilor aflați sub tratament cu diuretice de ansă, diuretice tiazidice, ciclosporină, aminoglicozide sau alte medicamente nefrotoxice.

Determinarea fierului seric este recomandată în următoarele circumstanțe:

  • Pentru diagnosticarea anemiilor, talasemiei, a supraîncărcării cu fier a organismului, a intoxicației cu fier și a hemocromatozei
  • Pentru efectuarea diagnosticului diferențial al anemiilor (în special al anemiilor microcitare hipocrome)
  • Petru monitorizarea bolnavilor cu anemie feriprivă, anemie sideroblastică sau talasemie. [1], [2], [3], [4], [5]

 

Valori normale electroliţi

Valorile normale ale electroliților variază în funcție de vârsta și genul individului în cauză:

Pentru sodiu seric, valorile normale sunt următoarele:

  • La prematuri, valorile sodiului seric sunt cuprinse între 128 și 147 mmol/L.
  • La nou-născuți, valorile normale ale sodiului seric sunt cuprinse între 132 și 147 mmol/L.
  • La sugari, valorile normale ale sodiului seric sunt cuprinse între 129 și 143 mmol/L.
  • La copiii începând de la vârsta de un an în sus, valorile normale ale sodiului seric sunt cuprinse între 132 și 145 mmol/L.
  • La tineri și la persoanele adulte (până în jurul vârstei de 65 de ani inclusiv), valorile normale ale sodiului seric sunt cuprinse între 136 și 145 mmol/L.
  • La vârstnici (vârste de peste 65 de ani), valorile normale ale sodiului seric sunt cprinse între 132 și 146 mmol/L.

Valorile normale ale potasiului seric variază în funcție de vârsta individului în cauză:

  • La prematuri, valorile normale ale potasiului seric sunt cuprinse între 3,2 și 4,6 mmol/L.
  • La nou-născuți, valorile normale ale potasiului seric sunt cuprinse între 3,6 și 6,1 mmol/L.
  • La sugari, valorile normale ale potasiului seric sunt cuprinse între 3,6 și 5,8 mmol/L.
  • La copiii începând cu vârsta de un an în sus, valorile normale ale potasiului seric sunt cuprinse între 3,1 și 5,1 mmol/L
  • La tineri și la adulții aflați până în jurul vârstei de 60 de ani inclusiv, valorile normale ale potasiului seric sunt cuprinse între 3,3 și 5,1 mmol/L.
  • L persoanele vârstnice, aflate peste 60 de ani, valorile normale ale potasiului seric sunt cuprinse între 3,7 și 5,4 mmol/L.

Valorile normale ale clorului seric variază în funcție de vârsta persoanei în cauză:

  • La prematuri, valorile normale ale clorului seric sunt cuprinse între 97 și 122 mmol/L.
  • La nou-născuți, valorile normale ale clorului seric sunt cuprinse între 95 și 116 mmol/L.
  • La sugari, valorile normale ale clorului seric sunt cuprinse între 93 și 112 mmol/L.
  • La copiii aflați peste vârsta de 1 an, valorile normale ale clorului seric sunt cuprinse între 96 și 111 mmol/L.
  • La tineri și la adulții cu vârstă până în 65 de ani inclusiv, valorile normale ale clorului seric sunt cuprinse între 98 și 106 mmol/L.
  • La persoanele vârstnice aflate peste vârsta de 65 de ani, valorile normale ale clorului seric sunt cuprinse între 94 și 110 mmol/L.

Valorile normale ale calciului seric (a calcemiei) variază în funcție de vârsta persoanei în cauză:

  • La nou-născuți, la sugari și la copiii mici cu vârstă până în doi ani, valorile normale ale calciului seric sunt cuprinse între 7,6 și 11,0 mg/dL.
  • La copiii cu vârste cuprinse între 2 și 12 ani, valorile normale ale calciului seric sunt cuprinse între 8,8 și 10,8 mg/dL.
  • La adolescenți (vârste cuprinse între 12 și 18 ani), valorile normale ale calciului seric sunt cuprinse între 8,4 și 10,2 mg/dL.
  • La tineri ș la adulții aflați până în jurul vârstei de 60 de ani, valorile normale ale calciului seric sunt cuprinse între 8,6 și 10,0 mg/dL.
  • La persoanele vârstnice, cu vârste cuprinse între 60 și 90 de ani, valorile normale ale calciului seric sunt cuprinse între 8,8 și 10,2 mg/dL.
  • La persoanele aflate peste vârsta de 90 de ani, valorile normale ale calciului seric sunt cuprinse între 8,2 și 9,6 mg/dL.

Valorile normale ale magneziului seric variază în funcție de vârsta persoanei în cauză:

  • La nou-născuți, valorile normale sunt cuprinse între 1,5 și 2,2 mg/dL.
  • La copiii cu vârste cuprinse între 5 luni și 6 ani, valorile normale ale magneziului seric sunt cuprinse între 1,7 și 2,3 mg/dL.
  • La copiii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani, valorile normale sunt cuprinse între 1,7 și 2,1 mg/dL.
  • La adolescenți și la tineri (vârste cuprinse între 12 și 20 de ani), valorile normale sunt cuprinse între 17 și 2,2 mg/dL.
  • La adulții aflați până în jurul vârstei de 60 de ani, valorile normale ale magneziului seric sunt cuprinse între 1,6 și 2,6 mg/dL.
  • La persoanele vârstnice cu vârste cuprinse între 60 și 90 de ani, valorile normale sunt cuprinse între 1,6 și 2,4 mg/dL.
  • La persoanele aflate peste 90 de ani, valorile normale sunt înregistrate între 1,7 și 2,3 mg/dL.

Bicarbonat

  • Valorile normale ale concentrației de bicarbonat sunt cuprinse între 22 și 29 mmol/L.
  • Valorile critice ale concentrației de bicarbonat sunt înregistrate sub 10 mmol/L și peste 40 mmol/L.

Valorile normale ale sideremiei variază în funcție de vârstă și gen:

  • La nou-născuți, la fetițe valorile normale ale fierului seric sunt cuprinse între 29 și 127 mg/dL, iar la băieți valorile normale sunt cuprinse între 32 și 112 mg/dL.
  • La sugari, la fetițe valorile normale ale fierului seric sunt cuprinse între 25 și 126 mg/Dl, iar la băieți valorile normale sunt cuprinse 27 și 109 mg/dL.
  • La copiii mici cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani, la fete valorile normale ale fierului seric sunt cuprinse între 25 și 101 mg/dL, iar la băieți valorile normale sunt cuprinse între 29 și 91 mg/dL.
  • La copiii cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani, la fete valorile normale ale fierului seric sunt cuprinse între 28 și 93 mg/dL, iar la băieți valorile normale sunt cuprinse între 25 și 115 mg/dL.
  • La copiii cu vârste cuprinse între 7 și 9 ani, la fete valorile normale ale fierului seric sunt cuprinse între 30 și 102 mg/dL, iar la băieți valorile normale sunt cuprinse între 27 și 96 mg/dL.
  • La copiii cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani, la fete valorile normale ale fierului seric sunt cuprinse între 32 și 104 mg/dL, iar la băieți valorile normale sunt cuprinse între 28 și 112 mg/dL.
  • În rândul adolescenților cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani, la fete valorile normale ale fierului seric sunt cuprinse între 30 și 109 mg/dL, iar la băieți valorile normale sunt cuprinse între 26 și 110 mg/dL.
  • La tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani, la fete valorile normale ale fierului seric sunt cuprinse între 33 și 102 mg/dL, iar la băieți valorile normale sunt cuprinse între 27 și 138 mg/dL.
  • La persoanele cu vârste aflate peste 18 ani, la femei valorile normale ale fierului seric sunt cuprinse între 37 și 145 mg/dL, iar la bărbați valorile normale sunt cuprinse între 59 și 158 mg/dL. [3], [4], [5]

Valori critice ale electroliţilor

Pentru fiecare electrolit în parte există un prag critic peste care sunt înregistrate valori crescute sau scăzute în mod patologic, sugerând apariția anumite afecțiuni.

Creşterea patologică a valorilor sodiului seric peste 160 mmol/L poartă denumirea de „hipernatremie”. Scăderea patologică a sodiului seric sub 120 mmol/L poartă denumirea de „hiponatremie”.

Creșterea valorilor potasiului seric apare peste 6, 5 mmol/L, poartă denumirea de „hiperkaliemie” sau „hiperpotasemie”, iar scăderea valorilor potasiului seric apare sub 2, 5 mmol/L, poartă denumirea de „hipokaliemie” sau „hipopotasemie”.

Creșterea valorilor clorului seric peste 120 mmol/L, poartă denumirea de „hipercloremie”, iar scăderea valorilor clorului seric sub 70 mmol/L, poartă denumirea de „hipocloremie”.

Creșterea valorilor calciului seric peste 13 mg/dL poartă denumirea de „hipercalcemie”, iar scăderea valorilor calciului seric sub 6 mg/dL poartă denumirea de „hipocalcemie”.

Creșterea valorilor magneziului seric peste 4, 7 mg/dL poartă dneumirea de „hipermagnezemie”, iar scăderea valorilor magneziului seric sub 1 mg/dL poartă denumirea de „hipomagnezemie”.

Proprietăți electroliţi

Principala caracteristică a electroliților este reprezentată de conducerea curentului electric între doi electrozi, în contextul aplicării unei anumite tensiuni electrice. Datorită acestei proprietăți, electroliții sunt utilizați în industria băilor de electroliză. În acest context, electroliții mai sunt cunoscuți și sub denumirea de „conductori de ordinul II”.

Un alt rol important al electroliților în organism, este acela de a asigura desfășurarea în bune condiții a funcțiilor musculare și a proceselor nervoase. Aceste procese sunt dependente de schimbul care are loc între ionii electroliților aflați în interiorul celulei și cei aflați în exteriorul acestora.

Electroliții sunt implicați în conducerea impulsurilor nervoase, asigură buna desfășurare a contracțiilor musculare, reglează ph-ul fluidelor din organism, asigură menținerea echilibrului acido-bazic, hidro-electrolitic și hidratarea corpului uman.

În continuare vom prezenta într-un mod mai detaliat fiecare din proprietățile electroliților:

  • Desfășurarea în condiții optime a sistemului nervos. Pentru a comunica cu alte celule din organism, prin intermediul neuronilor, creierul uman emite semnale electrice. Aceste semnale electrice poartă denumirea de impulsuri nervoase și sunt rezultatul modificării încărcăturii electrice a membranei celulare nervoase.
  • Asigurarea contracturii musculare. Anumiți electroliți, precum calciul, sunt esențiali pentru buna desfășurare a contracțiilor musculare. Calciul realizează o conexiune între fibrele musuclare din organism în itmpul contracției și a relaxării musuclare. Totodată, magneziul are rol deosebit în procesul de contracție și relaxare musculară, facilitând relaxarea musculaturii în urma contracțiilor.
  • Menținerea în limite normale a ph-ului intern. Ph-ul este o unitate de măsură prin intermediul căreia se măsoară aciditatea sau alcalinitatea unui fluid din organism. Ph-ul intern este reglat de anumite substanțe chimice din organism (acizi sau baze), acestea diminuând modificările care pot apărea în mediul intern (asigură homeostazia organismului). Sângele prezintă un ph cuprins între 7,35 și 7,45. În condiții patologice, valorile ph-ului sanguin pot crește sau scădea datorită perturbării diferitelor funcții ale organismului. Echilibrul electrolitic (prezența electroliților în concentrații normale în organism) ajută la menținerea în limite normale a ph-ului sanguin.
  • Asigură hidratarea organismului. Pentru ca organismul uman să funcționeze normal, trebuie asigurate cantitățile corespunzătoare de apă din spațiul intracelular și extracelular. Sodiul este unul dintre electroliții care asigură procesul de osmoză din organism, prin menținerea echilibrului hidric între compartimentul extracelular și intracelular. Procesul de osmoză se caracterizează prin deplasarea apei prin peretele membranei celulare; în timpul acestei deplasări, apa trece dintr-o formă mai diluată (concentrație mai reduă de electroliți), într-o formă mai concentrată (concentrație mai crescută de electroliți). Aceasta împiedică apariția sindromului de deshidratare celulară. [1], [2]


dezechilibrul electrolitic

În anumite condiții, concentrația electroliților de la nivelul sângelui circulant este fie mai mare, fie mai redusă față de valorile normale, cu apariția secundară a unui dezechilibru electrolitic.

Acest dezechilibru poate avea efecte negative asupra stării de sănătate, uneori destul de severe încât să determine complicații fatale (precum risc de fibrilație ventriculară și asistolie în cazul hiperpotasemiei, etc.).

Dezechilibrul electrolitic în organism poate determina apariția următoarelor manifestări clinice, în funcție de elementul implicat:

  • Scăderea concentrației de sodiu în organism (hiponatremia) poate determina anorexie, grețuri, vărsături, cefalee, somnolență, agitație, confuzie, halucinații, mialgii, comă, bradicardie, convulsii, mioclonii, insuficiență respiratorie.
  • Creșterea sodiului în organism (hipernatremia) poate determina sete, dezorientare, slăbiciune musculară, rigiditate, hiperexcitabilitate, pierderea conștiinței, hemoragii diverse, leziuni vasculare, tromboze de sinus, etc.
  • Scăderea potasiului în organism (hipopotasemia) poate duce la tahicardie, hipotonie musculară, extrasistolie, pareză, ileus paralitic, alcaloză metabolică, nefropatie kaliopenică, insuficiență ventilatorie.
  • Creșterea potasiului în organism (hiperpotasemia) poate duce la tulburări severe de ritm cardiac, cu risc crescut de stop cardiac.
  • Hipocalcemia (scăderea calciului în organism) se caracterizează din punct de vedere clinic prin amorțeli și parestezii localizate cu predominanță la nivelul buzelor și a membrelor, contracții musculare ale feței și a membrelor, dureri gambiere, episoade de tetanie, cefalee, convulsii, anxietate, nervozitate, insomnie, palpitații, tahicardie, carii dentare, etc.
  • Hipercalcemia (creșterea calciului în sânge) se caracterizează din punct de vedere clinic prin grețuri, vărsături, sete excesivă, poliurie, gastralgii, constipație, confuzie, oboseală, aritmii, palpitații, stări de leșin.
  • Hipomagnezemia (scăderea magneziului în sânge) se caracterizează din punct de vedere clinic prin migrene, nervozitate, anorexie, grețuri, vărsături, slăbiciune musculară, letargie, crampe musculare, iritabilitate, tulburări de concentrare și de memorie, parestezii. [1], [2], [3]


Corectarea dezechilibrelor electrolitice

În cazul existenței unei deficit electrolitic în organism, acestea se pot corecta fie prin aport alimentar, fie prin administrare sub formă medicamentoasă a electrolitului deficitar.

  • Sodiul se găsește în cantități crescute în componența brânzeturilor și a sării de masă.
  • Potasiul este prezent în anumite fructe și legume, precum avocado, banane, sfeclă roșie, spanac, conopidă, varză, morcovi, fasole, nuci, alune, cartofi dulci, etc.
  • Calciul se găsește în cantități crescute în componența produselor lactate, a semințelor de cânepă, chia și susan, în componența legumelor verzi și în soia.
  • Clorul se găsește în componența sării de masă iar magneziul în componența nucilor, a spanacului, a dovleacului și a semințelor de dovleac, a smochinelor, a ciocolatei negre, a castraveților, orezului, bananelor, migdalelor, măceșelor și a păstăilor de mazăre.


Corectarea pe cale medicamentoasă a deficitului electrolitic presupune administrarea de calciu, magneziu, sodiu sau potasiu (în funcție de deficitul existent) sub formă de comprimate pe cale orală sau sub formă injectabilă sau perfuzbilă, pe cale intravenoasă. [1], [2]


Data actualizare: 01-05-2019 | creare: 01-05-2019 | Vizite: 157
Bibliografie
1. Electrolytes: Definition, Functions, Imbalance and Sources, link: https://www.healthline.com/nutrition/electrolytes
2. Everything you need to know about electrolytes, link: https://www.medicalnewstoday.com/articles/153188.php
3. Victor Stoica, Viorel Scripcariu, COMPENDIU DE SPECIALITĂȚI MEDICO-CHIRURGICALE, vol.I, Editura Medicală, București, 2018
4. Ghidul Serviciilor Medicale al Laboratoarelor Synevo, Ediția 2007-2008
5. Ghidul explicativ al principalelor ANALIZE MEDICALE, de Iulian Neagu, Ediția 2007
Alte articole din aceeași secțiune:

Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.