Expunerea prenatală la seleniu și riscul de infecție streptococică la copii

Infecțiile streptococice sunt printre cele mai frecvente afecțiuni pediatrice, reprezentând un risc major de morbiditate, în special în cazul copiilor mici. Dintre acestea, infecțiile cu Streptococcus pyogenes (grupul A β-hemolitic) sunt deosebit de importante, fiind responsabile pentru o treime din cazurile de faringită și asociate cu forme severe precum șocul toxic streptococic sau endocardita. Deși tratamentul antibiotic prompt reduce complicațiile, factorii de risc, inclusiv cei de mediu, sunt slab înțeleși. Studiul cercetătorilor de la Universitatea din Hokkaido investighează o ipoteză inovatoare: poate expunerea prenatală la metale și oligoelemente influența riscul de infecție streptococică în copilărie?
Oligoelementele esențiale, precum seleniul și manganul, dar și metalele toxice precum cadmiul, plumbul sau mercurul, influențează semnificativ sistemul imunitar fetal, chiar și la concentrații mici. Seleniul, în mod particular, este recunoscut pentru rolul său imunomodulator, având efecte antioxidante și antiinflamatoare și fiind implicat în dezvoltarea sistemului imunitar fetal. Cu toate acestea, până în prezent nu au existat studii epidemiologice de mari dimensiuni care să analizeze asocierea dintre expunerea prenatală la aceste elemente și riscul de infecții streptococice la copii.

Despre studiu

Designul și populația

Cercetarea s-a desfășurat în cadrul studiului japonez „Japan Environment and Children’s Study (JECS)”, o cohortă națională prospectivă care a inclus peste 100.000 de sarcini între 2011 și 2014. Studiul de față a analizat 74.434 de copii, pentru care s-au obținut date despre nivelurile materne de metale și oligoelemente în timpul sarcinii și incidența infecției streptococice între 3 și 4 ani.

Evaluarea expunerii

S-au analizat nivelurile din sângele matern pentru:

• Cadmiu (Cd)
• Plumb (Pb)
• Mercur (Hg)
• Mangan (Mn)
• Seleniu (Se)

Probele au fost recoltate în trimestrul al doilea sau al treilea de sarcină, prelucrate și stocate la -80°C până la analiza chimică standardizată.

Evaluarea infecției

Părinții au completat chestionare când copiii aveau 3–4 ani, indicând dacă un medic a diagnosticat infecție streptococică în ultimul an. Deși termenul „infecție streptococică” nu distinge tipul exact, acesta a fost interpretat în principal ca faringită cu Streptococcus pyogenes.

Analize statistice

Au fost utilizate modele de regresie logistică univariabilă și multivariabilă pentru a evalua asocierea dintre nivelurile de metale și infecțiile streptococice, ajustând pentru: vârsta mamei, alăptare, venitul familial și frecventarea grădiniței. A fost aplicată și o analiză de Quantile g-computation pentru a evalua efectul combinat al expunerii la mai multe metale.

Rezultate

Caracteristici ale populației

• 8,1% dintre copii (n = 6.021) au fost diagnosticați cu infecție streptococică între 3–4 ani.
• Copiii afectați erau mai frecvent băieți și proveneau din familii cu mai mulți copii sau cu acces la grădiniță.
• Nu au existat diferențe relevante în vârsta mamelor.

Asocieri semnificative

• Seleniu: o asociere inversă consistentă cu riscul de infecție:
  - Regresie multivariabilă: OR = 0,80; IC 95% [0,68–0,95]
  - Quartila superioară de seleniu (Q4) a avut cele mai mici riscuri.
• Mercur: asociere inversă slabă:
  - OR = 0,95; IC 95% [0,91–0,98]
• Cadmiul, plumbul și manganul nu au avut asocieri semnificative.
• Quantile g-computation: seleniul a avut o contribuție negativă majoră (69%) la efectul mixt, în timp ce cadmiul a contribuit pozitiv.

Analize suplimentare

• Nu s-a identificat o interacțiune semnificativă între seleniu și mercur.
• Analiza de sensibilitate (pentru vârsta 2–3 ani) a confirmat aceleași tendințe.

Interpretare și implicații

Rolul seleniului

Rezultatele sugerează că un nivel crescut de seleniu matern poate reduce riscul de infecție streptococică la copii, cel mai probabil prin:

• Susținerea dezvoltării timpurii a sistemului imun fetal
• Stimularea limfocitelor T și a altor celule imune
• Reducerea stresului oxidativ și inflamației prin selenoproteine

Studii experimentale susțin efectele imunoprotectoare ale seleniului, iar un aport scăzut în timpul sarcinii a fost asociat cu disfuncții imunologice la nou-născuți. De asemenea, seleniul a fost studiat în contextul inhibării Streptococcus mutans, sugerând potențiale aplicații antimicrobiene directe.

Considerații privind mercurul

Deși mercurul a arătat o asociere inversă cu infecțiile, această legătură ar putea reflecta mai degrabă consumul de pește în rândul femeilor însărcinate - o sursă de seleniu și indicator al unui stil de viață sănătos - decât un efect benefic propriu al mercurului. Astfel, este puțin probabil ca mercurul să exercite un rol protector real.

Implicarea altor factori

Covariatele ajustate (alăptarea, venitul familial, grădinița) au fost selectate pe baza unui model DAG pentru a minimiza erorile de confuzie. Acestea reflectă influențe potențiale asupra imunității sau expunerii la agenți patogeni.

Limitări ale studiului

• Diagnosticarea infecției s-a bazat pe chestionare parentale, ceea ce introduce posibil bias de raportare.
• Termenul general „infecție streptococică” poate include și alte patologii decât faringita.
• Lipsa răspunsurilor pentru o parte semnificativă a cohortelor a generat riscul de bias de selecție.
• Nu s-au măsurat direct nivelele de metale la copii și nu au fost incluși alți micronutrienți relevanți, precum fierul sau zincul.

Concluzii

Studiul sugerează o asociere inversă între nivelurile materne de seleniu în sarcină și riscul de infecție streptococică la vârsta de 3–4 ani. Aceste date consolidează ipoteza că nutriția maternă joacă un rol esențial în dezvoltarea imunității copilului. Totuși, având în vedere riscurile legate de supradozajul de seleniu, nu se recomandă suplimentarea fără evaluare medicală prealabilă. Sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili intervalele optime de seleniu matern și pentru a înțelege mai bine mecanismele implicate în protecția împotriva infecțiilor la copii.