sufar de fagofobie- teama de a ma ineca- va rog ajutati-ma

in primul rand va salut pe toti cei de aici.De foarte mult timp nu am m-ai postat absolut nimic.In 2008 cand am deschis acest topic am crezut, sincer, ca o sa ramana fara comentarii.Am crezu ca sunt singurul om care sufar de aceasta boala, dar m-am inselat amarnic.Pentru cei care nu mi-au citit toate comentarile vreau sa revin asupra persoanei mele.Cand m-am imbolnavit prima data(2006) jumatate de an aproape nu am mancat nimic, vreau sa spun ca slabisem vreo 30 kg, singurul meu avantaj, daca pot sa il numesc asa, a fost faptul ca aveam o corporatie sportiva si vreo 92 kg ca altfel nu stiu ce se intampla cu mine.Dupa ce am incercat o groaza de tratamente pe la psihiatri, tratamente homeopate, biorezonanta, ce sa zic ma saturasem, nu au dat nici un rezultat.Dupa aceea la recomandarea unui utilizator, un psiholog, am incercat sedinde de psihoterapie vreo 8 luni de zile, dar stupoare nici un rezultat, doar faptul ca nu m-ai am acel, , nod in gat, , dar teama de a manca a ramas aceasi.Nici pana in ziua de astazi nu pot sa mananc normal, m-am lamentat in faptul ca am gasit un, , remediu, , contra acestei stari si datorita faptului ca vreau sa traiesc pentru ca sunt tanar, mananc aproape orice dar pasat in blender sau robot, este groaznic dar nu am gasit o alta solutie.Nu vreau sa va dezamagesc, dar eu unul cred ca in cazul meu nu am sa ma fac bine niciodata, sincer, oricine ce mi-ar spune.Mi-as dori sa fie ca inainte, dar nu m-ai am nici o speranta.Va inteleg pe toti care suferiti de asa ceva.Imi dau seama prin ce treceti.O singura intrebare am pe care eu personal mi-o adresez de 3 ani cum si de ce eu?

asa e, ai dreptate, psihoterapia nu ajuta la NIMIC!nu elimina cauza, te invata doar sa traiesti cu aceasta senzatie, ceea ce este imposibil, iar de antidepresive si anxiolitice ce sa mai zic.nu dau rezultate, doar te zapacesc, iti dau somnolenta.intrebarea asta mi-am pus-o si eu, care sufar de 3 ani de boala asta, afecteaza persoanele cu un fond mai sensibil.am pus o intrebare pe acest forum si vad ca nu mi-a raspuns nimeni inca.si-a facut cineva cortizolul din sange?as dori sa stiu, deoarece se poate ca acest hormon al stresului sa fie cauza, iar mie miau iesit niste valori imense...

Alexis, te contrazic o tara numa. Psihoterapia ajuta, insa depinde cum si de catre cine e facuta. La mine a dat rezultate si am reusit in cele din urma sa ma autosustin mental. Eu cred ca asta e cheia. Nu zic acu ca functioneaza la toti dar nu e de eliminat din ecuatie.
Chestia cu cortizolul nu am facut.o, tre sa recunosc insa ca suna interesant. Acu as face-o numai din curiozitate, caci nivelul aberant de ridicat de stress mi.a fost confirmat prin valoarea colesterolului, care trece cu brio prin tavan cumva :))))) Am 42 de kg si nu manc carne de porci si nici prajeli, fac miscare cat un cal de curse iar juma de ciocolata o ard rapid printr.o criza mica de nervi. Explicitati modulul!
Cristian, eu una cred ca o sa te faci bine. Poate nu chiar 100%, dar incet incet o sa treaca. Dupa 2 ani, ca mandru detinator de fagofobie ma aflu, mai am zile in care pup blenderul si ma bucur ca s.a inventat asemenea minune tehnica. Si apoi dau cu nasul de niste biscuiti care mi.au creat dependenta. Pai cum sa ma faca pe mine niste biscuiti!?!? Nu exista! Si ui asa... merge treaba. Pe roti patrate, da merge! Da.ti un branci, si la nevoie iti dam si noi inca unul :))
Sanatate maxima si multiple succese pe ramura!

pentru cortez-in primul rand doresc sa iti multumesc din suflet pentru acest comentariu frumos, esti prima persoana care reuseste vis-a-vis de starea mea sa ma faca sa rad si sa privesc lucrurile din alt unghi, imi place ca faci, , haz de necaz, , asa cum ne place romanilor sa spunem.Referitor la blender sau robot, iti spun cu mana pe inima ca pentru mine aceste lucruri le-am considerat cel mai de pret ajutor care i se poate oferi vreodata cuiva, sincer, dar, este un mare DAR totusi asa nu se poate trai.Este foarte greu, te poate schimba din multe puncte de vedere-emotional, familiar, social, profesional-efectiv te poate face din om neom si sincer nu exagerez.Repet daca nu eram acel tip tare din punct de vedere psihologic eu unul cred ca in ziua de astazi nu m-ai raspundeam acestui comentariu super interesant despre ceea ce mie personal credeam ca sunt singurul pamantean suferind de ceva care nici macar nu stiam ce este, dar vedeam ca bine nu poate fi.Nu stiu de unde atat optimist si putere de lupta poti avea? As vrea sa nu te superi pe mine, dar eu personal te invidiez.MERSI pentru ceea ce ai scris aici.

pentru alexis-un singur lucru vreau sa adaug, tinand cont ca am spus multe in comentariul de m-ai sus, ai perfecta dreptate despre tratamentele cu medicamentele anxiolitice.Eu personal eram ca o leguma, Nu eram in stare sa m-ai fac absolut nimic.Ma mir ca nu mi-am pierdut familia, serviciul, prietenii.Este groaznic-groaznic rau, am putea sa discutam mult si bine despre ceea ce simt, nu cred ca poate cineva sa ma inteleaga in afara de voi cei care sunteti in situatia mea.GROAZNIC!!!

Hai noroace!
Simt ca ma incearca un inceput de fixatie :)) E vb de tine Cristian. Nu! Nu.ti face cruce cu ambele maini si nici nu anunta milita :)) inca... Sincer, eu am convingerea ca iti vei reveni. Procedura de urgenta aplicata de mine (cu ajutorul unui nene de.a dreptul stiintifico - fantastic in ceea ce priveste rabdarea care a avut.o cu mine) a fost urmatoarea:
In primul rand am incercat sa stabilesc ce anume si cand s.a declansat toata mizeria asta. Ca e o mizerie! Apoi mi.am implementat ideea (care de fapt e o realitate) ca ce am eu e o bagatela, comparativ cu problemele altora. O sa zici (si pe buna dreptate) "pai problemele mele sunt mai importante pentru ca sunt ale mele". Well! Discutabil. Eu m.am gandit permanent la tatal meu care era fff bolnav si care a fost imobilizat la pat de aproape 7 ani in stare de constienta perfecta. Asta chin!
Exemple ar mai fi, insa refuz sa te ajut sa bati recordul mondial la depresie si negativism. :P.
A treia smecherie cu ghivent ar fi ca am apreciat fiecare mic progres, chiar daca restul zilei mestecam si apa.
Parerea mea, umila dealtfel, este sa incerci sa manc ceva ce se poate mesteca. Ia de roade un biscuite si mesteca atat cat simti nevoia si gaseste momentul prielnic sa inghiti. Nu te lasa pana nu manci un biscuite (sau ce vrei tu - eu am o obsesie cu biscuitii :D) Eventual, inmoaie.l in cafea sau lapte, wisky sau tuica batrana. Ba cu tuica aluneca si mai bine pe instalatie ;)
Prima oara vei avea, poate, un mic esec. Nu dispera! Incetul cu incetul se face otetul.
Eu strecuram supa, cafeaua, zeama de lamaie. A fost un pas enorm pentru omenire cand am indraznit sa manc borhot (NB. piure de fructe) :)))
Eu as mai putea abera aici pana poimarti, dar nu vreau sa ma scoti de soacra :)))) Sunt multe de povestit pe tema asta.
La final de epistola, ma gandeam ca poate ar trebui sa te ocupi de tiroida un pic, ca poate s.a ros vreo garnitura ceva... pe acolo. E pacatoasa madame, dar se pune cu botu pe labe cu tratamente naturiste. La mine a mers!
Salve si tunuri si un calduros si ROMANESC: LA MULTI ANI!

buna dragilor,
urmaresc cu interes toate discutiile voastre.
am postat si eu cateva replici legate de subiectul respectiv si am sperat ca vor fi utile. din ceea ce reiese din postarile voastre se pare ca va chinuiti in continuare inutil, dati sfaturi si sunteti solidari dar nu luati masuri si nu schimbati ceea ce poate fi schimbat.
nu am vrut sa mai revin cu prelegeri pe acelasi subiect dar disperarea lui cristian m-a determinat sa o fac.
am avut aceleasi probleme ca si voi si am apelat la ajutor de specialitate. am considerat ca orice boala poate fi tratata daca se face tratamentul corect. e inadmisibil sa va chinuiti de atat timp. va intreb: de ce exista medici? nu pentru a ne vindeca pe noi de boli si suferinte?
daca ati fi avut alta boala nu ati fi apelat la medici pentru a va trata? de ce ezitati? nu inteleg. eu as fi mers pana la capatul lumii pentru a ma face bine.
ce sa va mai spun? ca si eu la inceput eram sceptica in a accepta un tratament psihiatric? dar disperarea nu mi-a dat de ales. regret doar faptul ca nu am apelat la medic in momentul in care mi-a debutat boala si m-am chinuit cu starile si senzatiile pe care le stiti si voi din ignoranta manifestata si datorita mentalitatii.
se pare ca sunt singura care s-a vindecat de aceasta afectiune si ii multumesc la Dumnezeu in fiecare zi ca a facut acest lucru posibil. acum ma simt bine, mi-am revenit complet! ceea ce va doresc si voua dragii mei.
multa intelepciune! totul depinde de voi.

revin cu un mic amanunt. veti afirma ca medicii sunt incompetenti si ca prescriu aiurea medicatia. ca inca la noi psihiatrii nu au competenta si experienta necesara in a trata astfel de cazuri. asa este. dar exista si exceptii. eu pana am descoperit exceptia am avut ghinionul sa fiu "cobai".
dar nu am renuntat, fiind convinsa ca avem si oameni pregatiti. am avut norocul sa fiu tratata de un specialist adevarat, renumit datorita competentei domniei sale (am postat numele d-lui doctor si adresa clinicii in postarile anterioare).
sfatul meu: nu fugiti de medici pentru ca ei exista pentru a ne oferi ajutor! iar aceasta boala nu trece decat cu tratament, in mod contrar se acutizeaza si va distruge. nu sperati sa treaca de la sine sau cu tot felul de remedii naturiste, in zadar, cred ca de altfel, v-ati convins deja.
va multumesc.

Pentru ioanamirabela-in primul rand doresc sa iti multumesc pentru comentariu, dar nu vreau sa supar pe nimeni, de aceea doresc sa fiu bine inteles.Acest punct de vedere imi apartine, si, am facut precizarea ca ma refer strict la persoana mea.Pai hai sa recapitulez putin sa fiu inteles.Cum as m-ai putea avea incredere ca ma v-oi face bine atata timp cat pe langa faptul ca am facut tratament psihiatric cateva luni bune si multe altele(biorezonanta, psihoterapie, chiar la un moment dat la inceput am facut ceva tratament dat de un orl-ist) si nu am vazut nici un rezultat.Hai sa nu fiu chiar atat de rautacios.Mi-a disparut acel, , nod din gat, , dar frica de a manca persista si in ziua de astazi.Cum ma poate face cineva sa inteleg sau sa spuna ca eu ma voi face bine cand mie imi este frica sa beau suc cu pulpa de fructe ca imi este frica ca ma inec.Repet ma refer la persoana mea.Ca sa fiu inteles as vrea sa va spun, cred ca nu am facut-o pana acum, asa forma severa de fagofobie am sau atat de marcat sunt ancat sunt nopti cand visez ca sunt la o nunta sau botez sau cine stie ce chef si ca mananc.Nu stiu daca nu as fi avut familia la care tin atat de mult eu cred sicu mana pe inima va spun si nu am de ce sa o ascund incat de nenumarate ori am vrut sa imi pun capat zilelor.Au fost perioade cand am fost atat de distrus incat nu eram in stare sa fac nimic, de aceea am spus ca eu m-am resemnat cu gandul ca nu am sa m-ai ma fac bine niciodata.Ma uit cateodata la cei din preajma mea, chiar si in familie, si nu inteleg cum pot manca.Pentru mine acest mecanism care se numeste masticatie si declutitie(daca scriu corect termenii) este ceva...m-ai ales avand 2 copii unul de 2, 5 ani si unul de 2luni, vreau sa va spun ca nu puteam sa vad ca sotia mea ii da sa manance primului copil.Acum cand deja mananca mancare normale sunt momente, daca sunt acasa, cand efectiv ies din bucatarie ca de altfel ma apuca transpiratile ca imi este frica sa nu se inece.La propunerea unui apropriat stiind ca am copilul in pragul varstei de a incepe sa manace singur(este vorba de primul copil-se punea problema pe la 10-11 luni) am incercat, , sa invat, , sa mananc din nou impreuna cu el.Credeti ca am reusit.M-ia luat-o inainte.Sper sa nu fi fost gresit intele sau sa credeti ca sunt fixist, dar asta sunt eu.Apropo daca tot ai facut precizarea(ioana) vis-a-vis de tratamente rog cei aveti probleme si chiar v-ati vindecat medicamentos recomandati-mi un psihiatru in TIMISOARA ca eu am facut tratament cu doi dar, vedeti si voi ca nu a dat nici un rezultat.

draga Cristian,
te inteleg perfect. nu uita ca am trecut si eu prin aceste stari. sunt convinsa ca nu ai incredere in medici si tratamente deoarece nu ai obtinut nici un remediu in urma lor. regret. dar cred ca nu ai gasit medicul potrivit. ti-am spus ca nici eu nu am incredere in unii medici. motiv pentru care m-am deplasat la Campina de la Constanta de indata ce am auzit de dl doctor de care-ti vorbeam si de minunatele rezultate si aprecieri la adresa domniei sale.
de ce nu faci un efort si nu te deplasezi la Campina? ce pierzi? consultatia si tratamentul nu sunt costisitoare. iar rezultatele vor aparea dupa 7-8 zile. te rog, fa acest efort, nu te mai chinui.
stii ce mi-a spus mie dl doctor in urma consultatiei: "de ce ai stat sa te chinuiesti si nu ai venit mai devreme?" mi-a prescris tratament si spre surprinderea mea dupa 5 zile am inceput sa inghit normal fara frica, ca apoi urmand sa-mi revin treptat (aveam aceeasi senzatie de frica pe care o descrii tu cand trebuia sa inghit mancarea, slabisem mult si faceam atacuri de panica). mentionez, ca tratamentul l-am facut timp de cateva luni, nu am avut nici o reactie adversa iar viata mea si-a urmat cursul normal.
acum mananc si beau normal si sunt tare fericita ca am scapat de aceasta pacoste.
cred ca merita sa-ti acorzi aceasta sansa pentru a te putea bucura de copilasii tai intr-o stare de deplina sanatate!
iti stau la dispozitie cu orice detalii, nu ezita sa intrebi.

pt ioana mirabela o intrebare.cu ce medicament te-ai facut bine?sie eu am fost vindecata o perioada, crezusem ca am scapat de chestia asta, dar dupa 9 luni medicamentul nu si-a mai facut efectul.am luat arketis atunci, dar am recidivat, pt ca asa este la medicamentele psihiatrice.ai impresia ca te-ai facut bine, dar nu va dura mult pana vei recade.nu este eliminata cauza.eu stiu care este cu adevarat cauza, urmez un tratament, care se pare ca kiar este solutia, si merge direct la cauza, dar acest lucru vi-l voi impartasi abia dupa ce voi vedea ca vindecarea este completa.

eu am luat un cocktail de mai multe medicamente, seroquel, remeron si tranxene. acestea nu se elibereaza decat pe retete parafate de catre medicul psihiatru. medicamentele se iau dupa o schema conceputa de medic in urma consultului.
nu accept varianta ta in ceea ce priveste posibilitatea unei recidive. aceste medicamente trateaza cauza si o elimina definitiv.
eu sunt multumita de rezultat. daca nu as fi acceptat ajutor ma chinuiam si acum. te-ai gandit ca poate nu ai luat medicatia adecvata motiv pentru care ca boala a revenit? ca practic despre asta este vorba.
este ok sa incerci si alte modalitati de terapie, cred ca te referi la cea naturista. din pacate, eu personal nu cred ca un remediu naturist poate suplimenta deficitul de substanta din celula nervoasa afectata.

concluzia este ca eu ma simt foarte bine, sunt vindecata si va doresc asta tuturor!

pentru ioana-mi-ar fi de mare folos niste date vis-a-vis de acel doctor din CAMPINA, am facut un drum dus-intors pana la SAINT GERVAIS-FRANTA pentru a incerca tratamentul pentru aceasta stare(am un frate stabilit de 15 ani la PARIS) si am incercat un tratament pentru restabilirea metabolismului si tot nu a dat nici un rezultat, asa ca un drum de CAMPINA este o nimica toata daca as tine cont de faptul ca as avea o sansa mare sa ma vindec.Deci daca m-ai putea ajuta cu niste informatii as putea cat de curand sa fac un drum spre o locatie care mi-o recomanzi si doctorul pe care il stii.Voi lua legatura si.am sa imi trec peste orice fel de suparare fata de medici si hai sa imi dau o sansa la viata!!!

buna!trec si eu prin aceeasi situatie ca si voi.as vrea sa discutam mai pe larg daca se poate.id-ul meu:iluyy_andreea va rog sa-mi dati add pentru ca vreau sa ma consult cu persoane care au aceeasi problema ca si mine.multa sanatate tuturor

scuze.ID ul este: IULYY_ANDREEA

draga Cristian
sunt sigura ca nu vei regreta decizia luata. iti trimit adresa si datele domnului doctor, precum si nr de telefon la care sa suni pentru programare.
Titulatura medic pr. psihiatrie ADRIAN TRANULIS
Specialitatea 1 Psihiatrie
Sectie SECTIA PSIHIATRIE VI
Unitate Spitalul de Psihiatrie Voila
Tipul unitatii Spital de Psihiatrie
Judet Prahova
Adresa Institutiei Str. Voila nr. 114, Campina, jud. Prahova
Telefon Tel: 0244.335.161; 0244.335.164

poti sa intri pe net sa cauti detalii despre referatele pe care le -a sustinut domnul doctor cu privire la abordarile terapeutice la Asociatia Psihiatrica Romana, este interesant.
iti doresc succes si astept sa-mi dai vesti bune.

nu, nu iau un tratament naturist, spun doar ca nu este psihiatric, dupa tot ce am citit despre asta, nu este o cauza psihiatrica, ci hormonala, legata de hormonul stresului, numit cortizol.iar kestia asta tine e endokrinologie, nici pe departe tratamentele de psihiatrie.m-am uitat la tranxene si sincer nu as mai lua astfel de medicamente, mai ales degeaba, pt k nu e cazul, nimeni ku pb asta nu este de tratat la psihiatrie, doamne ce de reactii adverse!sincer, in timp, aste iti distrug creierul!crede-ma, mama e doctor, lucreaza la endo si neuropsihiatrie

alexis, am si eu medici in familie, chiar in functii de conducere, dar nu asta este important.
ceea ce spui tu nu are legatura cu nevroza fobica. poate mama ta, daca spui ca e medic, te poate lamuri.
boala aceasta nu are nici o legatura cu sistemul endocrin. sau poate tu ai o alta afectiune hormonala, imi pare rau. eu nu vreau sa intru in polemici nefondate.
cat despre "tranxene", mentionez ca l-am luat pentru atacurile de panica care au disparut in urma acestui tratament.
intentia mea a fost sa impartasesc si altor persoane din experienta mea benefica in legatura cu aceasta afectiune si sunt cu constiinta impacata ca am facut acest demers. le doresc tuturor sa scape de aceasta "boala" si sa stie ca se poate vindeca.

problema ete ca medicii romani sunt mult prea inapoiati, si rezolva pb asta prin psihiatrie, dar nu elimina cauza, este o cauza reala in chimia din creier.iar anxioliticele nu-ti regleaza acest dezechilibru.

regret, dar nu mai comentez. eu nu am facut decat sa va impartasesc si voua experienta prin care am trecut si care a avut un final fericit in cele din urma datorita tratamentului urmat.
va multumesc.

Am 29 de ani si cred ca sufar de aceasta boala de destul de mult timp, adica de 4 ani. Sincer sa fiu cred ca e un dezastru pentru mine, care nu am o familie si datorita acestei fobii nici nu o sa pot sa-mi fac una. Sa fim realisti, cine te accepta cu o asemenea problema, adica sa mananci numai ce-ti faci in blender, sa nu iesi la un restaurant sa undeva in societate.. Daca aveti o solutie cat de mica va rog comunicatimi-o si mie. Va multumesc.

Eu mi-am facut o programare la acest medic din Campina pentru luna februarie, inca din luna noiembrie. Sper sa ma alatur si eu ioaneimirabela si sa afirm peste ceva timp ca am scapat, dupa atatia ani de chin...

SALUT.
Eu deja am implinit 3 ani ce cand am aceasta problema. Evolutia mea a fost una foarte lenta. Am lucrat intr-un mediu foarte stresant. Acum o jumatate de an am stat acasa, departe de stres...insa degeaba. Problema mea persista. La inceput nu puteam inghitii strop de apa cand mi s-a declansat criza, dar nu m-am lasat. Inainte de a-mi aparea criza, eram dependenta de cafea. Dupa criza, aproape zilnic imi faceam o cafeluta, numai ca nu puteam s-o dau pe gat. Eram atat de hotarata sa o beau, incat o sorbeam cu lingurita :D... PICATURA CU PICATURA, chiar daca dura o ora sa beau o cescuta. Eu cum simteam alt gust in gura, nu puteam sa inghit. Cu timpul am inceput sa pot inghiti cat de cat apa. Apa foarte rece o beau normal.. DAR.. nu pot sa beau apa cu gheata intr-una ca ma apuca durerile de gat :D..si apoi fac temperatura.si cum nu pot inghitii nici pastilele sfaramate. pfffoaiiiii.
Dupa o perioada, am observat ca pot sa beau cateva guri de ceai cu lamaie, aproape normal, ca, frica asta de a nu ma ineca o am in creier. Piureul pot sa-l mananc, iaurtul si prajiturile la fel. In rest - ciorba, mancarea...mai greu. Insa eu nu sunt descurajata. Intotdeauna ma gandesc cum eram la inceputul crizei, adica..nu puteam sa-mi inghit nici saliva. Eu zic ca totul se rezolva de la sine. Aaaaaaa...si azi a fost prima zi cand am inghitit 3 GURI de cafea...inghitituri normale, una dupa alta si fara lingurita :D... asta inseamna pentru mine un alt pas spre vindecare.
Pastile nu iau, LA PSIHIATRU NU MA DUC NICI DE-A DRACU !!!...hehehe...pentru ca, in 2008 am intrat in avocatura, a trebuit sa merg sa-mi fac analizele (obligatorii) la psihiatrie. Mi-era cam teama :D, insa analizele au iesit foarte bune. Asa ca, problema asta nu tine de psihiatrie !!! Va dati seama, cum era daca eu mergeam la Voila, la psihiatrie, apoi duceam fisa medicala la barou si vedeau aia ca am fost la nebuni :D...hahaha...ma excludeau imediat, pentru ca in avocatura trebuie sa fi sanatos la cap..nu gluma.. :D...
Va doresc la toti insanatosire in 2010 !!! Sa ne auzim cu bine! LA MULTI ANI !!!

fevronia poate ai de unde sa slabesti si de aia iei totul usor si ai multa rabdare cu tine, eu la 44 de kg nu-mi permit. e drept ca de cand am toata treaba asta nu am slabit mai mult de 2 kg, ba am mai si pus la loc intr-o perioada si niciodata nu am mancat pasat, deci normal cum mananca fiecare insa eu nu mai pot sa traiesc asa.si eu am luptat mult cu mine si am avut rabdare dar sunt tanara si trece viata pe langa mine daca sper ca o sa se termine ca ma incapatanez eu.e o bariera, un punct de care nu se poate trece indiferent de vointa mea...nu ma costa mare lucru sa mai incerc un tratament, in fond anii au trecut si eu tot inchisa in mine si nu ies in restaurante si greu pot socializa.eram un copil extraordinar de vioi. Nu mai vreau sa traiesc asa (pana si mama e mai plina de viata si optimista decat mine), eu mi-am demonstrat ca mai mult de atat nu pot face ptr mine si mai departe am nevoie de ajutor. Poate daca ma tratam de la inceput, anxietatea generalizata nu dadea in fobie...asta e. Oricum te admir pentru determinarea ta si iti urez multa sanatate

pentru kysha_24
draga mea, eu am 50 de kile... de cand ma stiu am fost slaba, deci, cand m-a apucat criza am avut 55 de kg. Ma fortez sa mananc, nu pentru a ma ingrasa, ci pentru a supravietui. Iubesc viata si n-o sa las ma doboare o fobie - cel putin asa sper !
Daca te inchizi in tine si nu socializezi cu nimeni - e grav. Si eu am fost deprimata o vreme, dar pana la urma iau viata asa cum e !
Iti urez insanatosire grabnica si mai mult curaj.

bravo kysha,
sunt convinsa ca nu vei regreta demersul facut.
astept cu nerabdare sa ma tii la curent cu progresele facute.
multa sanatate!

Multumesc ioanamirabela. Ce am vrut eu sa subliniez este ca nu mai vreau sa ma multumesc sa traiesc de pe o zi pe alta si sa ma bucur ca progresez cand mananc mai bine o bucata de carne, in fond am fost un om normal. Nu mai vreau sa mi fie foame si sa mananc cate putin, eu pana sa am pb asta eram gurmanda si pofticioasa, mancam pana mi se facea rau, mult si cu pofta, acum nu mai pot sa o fac. Daca aveam o boala fatala poate ma resemnam (dupa ce incercam sa mi salvez viata prin toate metodele posibile), insa e pacat daca ma multumesc sa mananc numai ciorbe si daca merg la restaurant si as manca o friptura sa mananc o supa sau sa-i intreb daca au friptura la blender, eu nu pot sa accept asa ceva la infinit si tocmai din prisma faptului ca imi doresc f mult sa ma fac bine fac asta. Daca ma multumesc cu situatia de acum nu o sa am niciodata o familie a mea. Dumnezeu imi da dar nu mi baga in traista, tocmai de accea consider o oportunitate care mi-a aratat-o intrand pe acest site, datoria mea este sa incerc, nu sa ajung la poarta raiului si sa-mi spuna Dumnezeu: uite asta era solutia!!!poate sunt nebuna dar recaderi am si fara tratamente asa ca nu ma costa nimic sa incerc

pt cei cu pb asta:
si eu am oarecum aceasta teama, doar ca la mine are o motivatie fizica...eu chiar ma inec daca nu mananc atenta. ceva legat de orl, respir pe gura, aspir o firimitura si dai si tuseste! deci daca eu care chiar mai patesc faze din astea POT sa mananc ( si se pare chiar prea bine, ca acum sunt obeza) asta ar trebui sa linisteasca pe cei cu fobia.mancati cu atentie si mestecati fara sa vb, asta ca sa va calmati temerile. si nu se va intampla niciodata nimic rau.
pofta buna !

si sa nu imi aratati niciodata o omida ! sau un gandac, sau un paianjen...ca fug urland!
glumesc, dar nu chiar...toti avem fobii. stati linistiti si incercati sa le dominati.

Ceea ce spui tu e cu totul altceva, banal chiar.oricine ar avea un sarpe veninos la 1 m nu trebuie sa fie fobic, ptr ca constientizeaza pericolul, gandaci sau ce or fi.Fagofobia e ceva f serios si afecteaza viata individului...pe cand un gandac pe care il vezi cand si cand, nu
Ptr ioanamirabela, o rog sa imi dea un mesaj privat cu o adresa de mail sa vorbim despre cimpina
Sanatate tuturor