Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Prozac de ce nu mergi la dr pentru durerea de spate?

Mari, am tot fost la dr si am o hernie de disc, de fapt o mica hernie de disc. Mica-mare, nici nu mai conteaza imi da asa dureri mai de spate incat am zile in care mobilitatea imi este mult afectata.
Nu m-ar deranja daca nu m-as fi ingrasat destul de mult si eu care am fost o mai slabuta, a cum cu kg in plus, mare belea!!!
Este musai sa slabesc, dar cum sa fac, mama e la mine si maine face sarmalute dalea buuune, eu sunt gurmanda, hehe dificil:)
Nu mananc mult, dar mananc bun, nah belea:)

De luni o iar iarasi cu periplu pe la doctori in speranta ca imi vor ameliora durerile de spate.

...si Mari, n-am bre tot timpu dreptate, facem pariu:)))?
Pupici

Salutare dragii mei?
Ia iesiti la un raport mic.
Pe unde-mi umblati?

Va astept cu drag.
Pe caldurile astea anormale, dau o limonada nu foarte rece.
Prozac

Buna Prozac, buna tuturor!
Eu incerc sa ma bucur de toamna asta frumoasa si sa vad partile frumoase ale vietii pt ca sunt... In rest, tratamentul merge, in sensul ca ma tin de el, e drept ca nu mai sunt cum am fost. dar sper sa ma regasesc, asta e...
Stiti vorba: "bucurosi le-om duce toate." asa si noi, cu sau fara TOC, suntem oameni, suntem buni si fiecare din noi trebuie sa-si gaseasca in viata locul si formula care sa-i asigure... supravietuirea.
Daca stau sa ma gandesc acum la tot ce-am pierdut sau ce puteam sa fiu si n-am ajuns, nu as mai gasi in mine puterea de a merge mai departe; asa ca incet, incet, cu fiecare zi care trece, imi accept viata si pe mine ca om, asta sunt eu. Si incerc sa fiu mai buna cu mine si cu tot ce ma inconjoara.
Voi ce mai faceti?
Astept vesti si va doresc sa fiti din ce in ce mai sanatosi si mai puternici.

Buna!
Prozac pe mine invitama la o sarmaluta buna din alea care a facut mama ta:)
Nu am mai intrat fiind prinsa cu treburile casei.
Eu am avut 2 zile nu tocmai placute, dar acum sunt mai bine.
Am auzit si eu la tv ca in unele rgiuni au inflorit pomi, lucru rau zic eu, pentru ca o sa vina gerul si fructe la anul nu o sa fie.
Sa stii ca si eu sunt gurmanda(dar la mine se vede:))
Dar restul pe unde umbla?
Sophie, Olandezul, Ion, si toti ceilalti un salut macar sa stim ca sunteti bine.
Va pup pe toti.

Heii salutare

Donamari, ma bucur ca esti mai bine, se vede ca ai alt tonus, tine-o tot asa:)

Mari, pai cum sa nu te invit. I-au iesit bune, mie (nu-s carcotasa) imi plac nitel mai acrisoare, mai trebuia nitel varza lasata, mami n-avu rabdare inca o saptamana si se repezi la gatit.
Au fost insa, foarte grozave.
Te voi invita la o portie data viitoare:)
De sarbatori faci acolo?

Va imbratisez
Prozac

Salutare tuturor!...citesc de ceva vreme acest forum, dar acum mi-am facut curajul sa postez si eu povestea mea...o sa fie cam lunguta dar sper ca aveti rabdare sa o cititi si sa ma ajutati cu orice sfat atat voi cat si domnul dr. VALENTIN MATEI ...Nici nu prea stiu cum sa incep...n-am crezut vreodata ca voi trai un asemenea cosmar. N-am crezut ca exista o boala atat de chinuitoare ca TOC..si mai ales n-am crezut ca eu o pot avea...desi se pare ca a pus stapanire pe mine de cand eram mica...de atunci aveam tot felul de ritualuri pe care simteam neaparat sa le fac...dar totul a fost la nivel mediu...nici nu stiam ca este o tulburare psihica. Si asa am trait chiar f bine pana acum la varsta de 22 ani...Slava Domnului ca apucasem sa termin facultatea si sa dau licenta inainte sa inceapa totul. Nu o sa uit niciodata ziua de 14 iulie, cand tot felul de ganduri au inceput din senin sa mi se intipareasca in minte...si de atunci n-am mai avut liniste [ tin sa precizez ca acum forma de TOC de care sufar e Pure-o] Fiind o persoana foarte credincioasa asa cum imi place sa cred, m-am speriat f tare cand au inceput sa mi se intipareasca tot felul de ganduri blasfemice in minte si multe alte lucruri oribile legate tot de religie si de tot ce eu nu as spune si nu as face niciodata...in primele zile am cazut in acest cerc in care m-am tot invartit incercand sa gasesc rapunsuri...si pe masura ce ma gandeam mai mult cu atat ma afundam mai tare...pana cand dupa vreo 2 saptamani am realizat ca sunt blocata pe acele ganduri si nu ma mai pot gandi la altceva. M-am speriat f tare si din acel moment nu a durat mult pana sa cad intr-o depresie puternica insotita la scurt timp de atacuri de panica foarte intense.Traiam un cosmar...imi pierdusem controlul asupra propriilor ganduri...in fiecare seara ma culcam cu speranta ca a 2-a zi va fi mai bine...dar nu..era din ce in ce mai rau.Tot timpul asta suportam cel putin 2-3 atacuri de panica pe zi incat credeam ca o sa-mi cedeze inima...La un moment dat mi-am zis ca nu mai pot continua asa si i-am zis mamei ca trebuie sa merg la doctor. La inceput s-a suparat pe mine, nu intelegea de ce nu ma pot opri din a gandi aceste lucruri cu toate ca eu ii spuneam ca nu sta in puterea mea de a le controla. In cele din urma am mers la medicul de familie care mi-a dat o trimitere la un medic psihiatru.nu credeam niciodata ca o sa ajung acolo...Mi-a fost destul de greu sa-i povestesc gandurile mele...In cele din urma am urmat un tratament cu Calmepam si Serlift...Atacurile de panica au disparut inca din primele zile iar gandurile au fost mai usor de suportat.Treptat depresia a scazut si ea...dar gandurile n-au plecat nicaieri...tot sunt prezente in mintea mea in fiecare zi dar nu la fel ca inainte. Totusi de cand am citit zeci poate chiar sute de articole despre OCD, inteleg mai bine problema...si o accept mai usor...e inca greu...dar n-am incotro, trebuie sa continui sa lupt. Deja am 3 luni de tratament si pot spune ca am facut ceva progrese...zilele astea am fost din nou la medic si mi-a marit doza de sertralina si mi-a spus sa revin peste inca 3 luni...Stiu, la fel cum imi recomanda si ea, ca am nevoie de psihoterapie...dar pe langa faptul ca sunt destul de costisitoare aceste sedinte, nu prea ma incanta ideea sa-i spun unui strain tot ce am in minte...nu as putea...De aceea am cautat pe internet metode prin care te poti ajuta singur...si am gasit multe articole despre self-help...si multe alte tehnici care incerc sa le pun si eu in aplicare...si aici am o intrebare pt domul dr VALENTIN MATEI, dar si pt cei care pot sa-mi raspunda...nu stiu daca ma voi vindeca vreodata complet...dar cu ajutorul medicatiei si cu tehnici pe care incerc sa le aplic singura, pot in timp sa obtin rezultate bune? stiu ca e nevoie de timp, rabdare si exercitiu...dar pot duce o viata cat de cat normala?...e groaznic cum poti fi chinuit de niste ganduri.care uneori par atat de reale incat chiar crezi ca esti capabil sa faci acele lucruri...doar voi care treceti prin asa ceva ma puteti intelege...si de accea caut sprijin aici.pentru ca ceilalti nu ma inteleg...si e atat de trist, pentru ca am mare nevoie de incurajari si sustinere..ar mai fi multe de spus dar ma opresc aici sa nu va plictisesc.si sper sa pot vorbi cu voi de acum incolo.si sa ne putem ajuta reciproc. Numai bine va doresc! si multa, multa sanatate!!!

Va multumesc din suflet domnule doctor pentru incurajari! chiar aveam nevoie de ele...

va salut
ce mai faceti doamnelor si domnilor?
va salut domnule doctor cu respect

pentru BITTERSWEET
ce fel de tehnici de combatere toc individuale ai gasit? spunemi si mie te rog daca ai gasit vrun site sau pe net, ceva cum sa luptam inpotriva toc?
deci daca ai gasit undeva, cum sa ne luptam singuri cu aceasta boala, spunemi si mie unde, si daca este in romana, ca in engleza nu prea ma pricep
multumesc mult

Ion12- articolele despre self-help care le-am citit sunt in engleza, din pacate pe site-urile noastre nu prea gasesti astfel de informatii...si e trist.Dar o sa-ti spun cateva tehnici de baza despre care am citit si sper ca o sa te ajute...poate ai mai auzit de ele...Cel mai important lucru este sa accepti boala si sa nu lupti impotriva ei... dar nu in sensul sa accepti ca toate acele ganduri sunt ale tale ci sa le accepti ca fiind o problema generata de mintea ta, de creierul tau.Stiu ca nu e usor deloc dar mereu cand ai asemenea ganduri foloseste-ti partea rationala a creierului, si spune-ti ca nu esti tu, e toc in acele momente. Important este sa nu dai vina pe tine, sa scapi de sentimentele de vinovatie si de frica pe care boala le genereaza. Repet, nu e usor deloc, necesita rabdare, exercitiu...dar asta trebuie sa facem sa scapam de sentimenul de viovatie si de frica..pana la urma sunt niste ganduri...nu or sa ne faca rau, si mai ales NU NE REPREZINTA !!! din moment ce astfel de ganduri te chinuie este logic ca nu sunt ale tale, altfel te-ai fi gandit cu placere la ele. Un alt lucru foarte interesant si frumos pe care l-am citit este acela ca cei ca mine care au astfel de ganduri blasfemice si se simt vinovati crezand ca Dumnezeu nu ii v-a ierta ar trebui sa stea linistiti. Dumnezeu nu este suparat pe noi. Asta ar insemna sa fie suparat pe cineva care are cancer sau diabet. Tot o boala este si asta...intr-adevrar mai ciudata dar Dumnezeu stie asta. Trebuie sa le acceptam...sa nu ne fie frica..imagineaza-ti ca in timp ce esti in fata calculatorului iti vine un gand care iti spune ca daca nu te duci in momentul ala sa bei un pahar cu apa maine vei muri. Iti dai seama cat de absurd este gandul asta si logic sti ca nu se poate intampla asa ceva, deci il ignori si iti vezi de treaba pentru ca NU ITI E FRICA de acel gand. Asa trebuie sa tratam si celelate ganduri...sa invatam sa nu ne fie frica de ele...cand v-om reusit asta atunci vor disparea si ele, sunt convinsa de asta! O sa reusesti o sa vezi! Multa succes!!!

bittersweet, ai o gandire foarte sanatoasa si corecta despre combaterea toc-ului! si pe mine ma ajuta f. mult intelegerea "absurditatii" unor astfel de ganduri! Doar ca e greu sa-ti mentii rationamentul permanent asupra "stupizeniei" unor astfel de ganduri!Ai dreptate primul pas este sa accepti boala! Odata acceptata e ca si invinsa ptr. ca nu mai are cu cine se "bate" :))) Avem puterea sa fim sanatosi!

ai dreptate onetocman, este destul de greu sa nu-ti pierzi cumpatul si sa nu te enervezi uneori...sti cum e...teoria ca teoria dar practica te omoara:)) ca de altfel si in cazul nostru...multi dintre noi stim ce sa facem, cum sa actionam, dar nu e atat de usor. Tocmai de aia e nevoie de mult timp si rabdare...e greu sa accepti mai ales in primele luni de cand s-a instalat boala ca nu mai esti ca inainte...dar am incredere ca odata cu trecrea timpului v-om invata sa traim cu ea, si astfel isi v-a slabi puterile, chiar daca poate v-a fi mereu o parte din noi nu trebuie sa ne speria asta. Noi trebuie sa o controlam pe ea si nu ea pe noi.

bittersweet, bine ai venit printre noi!

Ma bucur ca ne-ai gasit si gasesc deosebit de utile sfaturile tale.
Voi reveni mai tarziu, am nitica treaba!
Prozac

multumesc mult prozac! si eu ma bucur mult ca v-am gasit! si te apreciez foarte mult pentru tot ce ai facut pana acum pentru acest forum! esti o persoana deosebita! sper ca toti de aici sa ne ajutam reciproc asa cum putem. Impreuna suntem mai puternici!

Salutare pentru toti!

Va doresc cat bine atat si ameliorarea, vindecare nu!ne auzim mai tarziu

pentru bittersweet
spune-mi si mie idul tau de mes daca vrei, sa mai vorbim, asta daca vrei.
multumesc

Seara buna,
Mari sunt bine m-ai impresionat faptul ca te gindesti lanoi toti.
Sper sa o tin asa
Va doresc la toti tone de sanatate

Salut si eu pe toata lumea,

Maine ma duc la dr, desi nu aveam programare, tot pentru starile mele de enervare !

Dl dr, exista tratament pe asa ceva? nu ma manifest, enervarea este interioara, insa ma simt f nasol ca un arc foarte intins, simt ca si cum nervii imi sunt intisni la maxim. E tare dificil de descris:(

Va pupic
Sper sa rezolv cumva, sunt asa de suparata!

Salutare dragi mei si bun venit bittersweet,
Olandezule, normal sa ma gindesc la voi pentru ca eu consider ca desi nu ne cunoastem personal, intre noi s-a legat o prietenie pe care eu o respect.
Ma bucur ca esti bine, tine-o tot asa.
Prozac, da fac si eu sarmale si tot ce tine de traditia noastra atit de Craciun cit si de Pasti, toate sarbatorile noastre incerc sa le fac ca la noi.Mai rau e ca toate datinile noastre, copii mei le stie din ce povestesc eu si nu sunt acolo pentru a vedea si simti tot.
Nu fi suparata pentru ca starile astea trec, si eu am din cind in cind aceste stari dar linisteste ai sa vezi ca nu e nimic grav.
Va pup si eu si sa auzim de bine.

Domnului dr.Valentin Matei,
domnule doctor, in urma aparitiei unui simptom foarte deranjant, teama de moarte, a fost nevoie de schimbarea tratamentului, ba chiar am primit si un nou dg Criza de panica cu ulterioritate depresiva.Medicul m-a descusut bine si, desi am multe rude in familie cu depresie, tata si matusa, a hotarat ca anxietatea e pe primul loc.Iau asa: Cymbalta(2 pe zi), Coaxil(3 pe zi), ca antidepresive, iar ca anxiolitice Calmepam(cam 6 mg), Anxiar(trei pe zi) si Frontin la nevoie(iau 2 pe zi, de 0, 5 mg).Am schimbat si medicul...Starea se mentine in general proasta si simptomele care ma deranjeaza, ca anxietatea se diminueaza sub Frontin(mai ales), sunt lipsa placerii in ceea ce fac, fatul ca sunt trist(n-am mai zambit de mult) si ca nu mai gasesc un orizont, un viitor.As vrea sa-mi spuneti pararea Dumneavoastra!

Prozac, cum esti?
Ai fost la medic???
Nu am mai intrat pe mess, stii tu de ce...te pup!!!
sanatate tuturor!

buna ziua si de la mn
eu va citesc zilnic, dar cus crisul nu prea am timp. lam avut pe bebe cu laringotraheita, a facut injectii, acum tuseste, tocul e acolo cuminte si invat foarte multe din postarile voastre.
as vrea sa iau spirulina si omega 3 cu 6 am mai luat in vara si zic eu ca mam simtit mai bn de la ele.
va pup si multa putere de a merge inainte.
pulberedestele multa sanatate iti doresc si sa isi faca emdicam efectul mai rpd.
prozac cum esti?mai bn?
bitter swett bn ai intrat in club din pacate, este un club in care nu enam fi dorit sa fim nici unul dintre noi dar ne duecm crucea cu demnitate

Seara buna,

N-am ajuns la medic, din pacate, insa am luat o jumatate de rivotril si sunt mai bine.
Va rog sa nu faceti ca mine!
Voi merge oricum in dec cand merg sa iau reteta.

Nikole, draga mea vino sa te pup. Ce faci, cum esti? Te rog cand poti mai scrie-mi doua vorbe.
mihaela, chiar ma gandeam intr-o zi ce mai faci, te pup

Dl dr, va multumesc frumos pt raspuns, s-ar putea sa aveti dreptate cu depresia subtila, toamna ma cam "ofilesc" si o tin tot asa pina da coltul verde al ierbii.

Pulbere, dar ce se intampla ca erai bine si chiar foarte activ.
Uff, hai sa nu ne lasam prada bolii asteia.
Va imbratisez pe toti!
Prozac

Prozac,
nu stiu ce se intampla cu mine, s-au strans numai frustrari si nelinisti, nu mai gasesc sensuri si rosturi, ce sa-ti mai spun, ca cele cateva episoade depresive, aproape patru, s-au declansat numai toamna spre iarna, al patrulea in ianuarie-februarie-martie 2009.Speram si eu ca ele sa se mai rareasca...Orice sfat din partea ta ca si a domnului dr.Valentin Matei imi sunt de folos, multumesc si celor care ma incurajeaza si-mi vorbesc pe forum, am mare nevoie!

buna dragi mei, ce sa zic eu sunt iarasi aiurea nu ma simt deloc prea bine nu stiu daca are vreo legatura faptul ca tre sa-mi vina menstruatia sau ca mi-am schimbat anticonceptionalele, sau faptul ca m-am uitat la stiri si iar ma-u dat peste cap.incerc sa am incredere in mine pt ca terapeuta mia zis ca asta e pb mea.increderea.si tind sa o cred.de ce sa mint avem si zile bune.dar acum nu-mi da pace tocu.credeti ca anticonceptionallele pot interactiona cumva cu prozacul, iau yasmin de luna trecuta inainte am luat laurina si din cauza ca m-am ingrasat le-am schimbat pe yasmin acum sper ca nu interactioneaza dar na cine mai stiu ca nici eu nu mai stiu pe ce sa dau vina.va pup dragi mei si astept parerile voastre

Multumesc mult pentru mesaj si maine o sa va descriu mai pe larg totul.Iau Cymblata de 30 mg dimineata si la pranz.Va rog sa imi permiteti sa va raspund in privat, maine!Cu stima!

Domnule dr., v-am trimis si eu un mesaj pe privat.Cymbalta iau din 15 noiembrie.Multumesc!