Un sfat, va rog frumos !!!
Mai bine, am iesit si ieri cu fetita pe afara, am fost la parintii mei, azi am fost la scoala, prin piata, prin parc si ma simt bine. Am observat ca nu ma mai simt nici asa de obosita si ca o leguma.Cred ca si alpeazolamul ma facea asa leguma chiar daca ma ajuta pe alta parte, nu ma ajuta pe alta.
Am avut un atac de panica usurel cand am ajuns la scola cu fetita si am dat de acea multime de oameni dar am incercat sa rad sa vb cu lumea si sa nu bag in seaman cum ma simteam. :)
Am avut un atac de panica usurel cand am ajuns la scola cu fetita si am dat de acea multime de oameni dar am incercat sa rad sa vb cu lumea si sa nu bag in seaman cum ma simteam. :)
Doamna Marcela :
Ma bucur foarte mult ca va simtiti mai bine. Asa o pacalit cel mai bine chestia asta, sa nu o bagati in seama, asa fac si eu...chear daca vine starea aia, o las asa si imi zic ca nu e nimic, la mine e chestia cu derealizare, asta ma face sa fiu asa de posomarat si suparat tot timpul.
Uneori ma uit la oameni din jurul meu si incerc sa fac ce fac si ei, sa fiu fericit, chear daca este foarte greu si nu imi ese, dar cat de cat conteaza.
Vreau sa imi descrieti putin despre atacul de panica, ce fel de simptome aveti va rog frumos, daca vreti.Eu nu stiu ce simptome ar trebui sa am in atacul de panica...pentru ca n-am trecut prin asa ceva. ;)
Multumesc enrom si multa sanatate.
Ma bucur foarte mult ca va simtiti mai bine. Asa o pacalit cel mai bine chestia asta, sa nu o bagati in seama, asa fac si eu...chear daca vine starea aia, o las asa si imi zic ca nu e nimic, la mine e chestia cu derealizare, asta ma face sa fiu asa de posomarat si suparat tot timpul.
Uneori ma uit la oameni din jurul meu si incerc sa fac ce fac si ei, sa fiu fericit, chear daca este foarte greu si nu imi ese, dar cat de cat conteaza.
Vreau sa imi descrieti putin despre atacul de panica, ce fel de simptome aveti va rog frumos, daca vreti.Eu nu stiu ce simptome ar trebui sa am in atacul de panica...pentru ca n-am trecut prin asa ceva. ;)
Multumesc enrom si multa sanatate.
Am uitat sa intreb si de cat timp loati alpeazolamul.
MULTUMESC SI MULTA SANATATE FICEI DUMNEAVOASTRA !
MULTUMESC SI MULTA SANATATE FICEI DUMNEAVOASTRA !
La mine atacul de panica se manifesta prin stare de agitatie, transpiratii, tremuraturi, simt ca nu am destul aer sa respir, simt ca ma lasa picioarele, ameteala, durere de cap, imi bate inima repede si imi creste tensiunea si disconfort abdominal.I au alprazolam de 7 luni. Normal ar fi trebuit 2-3 luni luat ca sa nu se dezvolte dependenta.Multumesc la fel:)
WOW... Eu n-am decat chestia cu palpitaţii si uneori cand ma trezesc din somn simt ca nu am aer, dar pentru putin timp... chestia asta la mine se trage ca sunt si foarte răcit, noapte mi ae usucă foarte tare nasul si gâtul, dar pana sa nu fiu răcit nu aveam probleme ca ramân fara aer...
Mama de 7 luni loati ala... mult timp :)
Mama de 7 luni loati ala... mult timp :)
Pe mine ideea de a iesi afara in multime nu ma incanta mereu decat daca am langa mine persoane de care ma simt apropiata...si eu am atacuri de panica ca a doamnei Marcela doar fara dureri de cap si dureri abdominale..in schimb mie mi se incetoseaza vederea...
Azi m-am simtit chiar bine! Simt doar ca uneori sunt prea constienta de mine...nu stiu cum sa explic asta...dar simt sunt prea concentrata si constienta de fiecare lucru pe care il simt sau fac...si la mine am observat ca atunci cand acord prea multa importanta unori lucruri obosnuite apare sentimentul de irealitate :(
Azi m-am simtit chiar bine! Simt doar ca uneori sunt prea constienta de mine...nu stiu cum sa explic asta...dar simt sunt prea concentrata si constienta de fiecare lucru pe care il simt sau fac...si la mine am observat ca atunci cand acord prea multa importanta unori lucruri obosnuite apare sentimentul de irealitate :(
Azinuamid :
Nici eu nu es cu ori cine sau singur mai ales, cand esti in preajma celor care crezi tu ca esti in siguranta cu ei, du-te nu sta pe ganduri pentru ca te ajuta zic eu.
La fel ca tine sunt si eu, probleme mari cu irealitatea asta... in schimb n-am nimic dureri si multe altele (cum am mai zis), posibil sa fie de la glanda tiroida la mine pentru ca, cum am mai zis am fost operat de mic de un lichid acolo.
Nu imi vine sa cred, deja sunt 2 saptamani de cand am primit plicul acela si nici acuma nu mau contactat sa imi fac programare la medic...FARA CUVINTE !!!!!
La un moment dat tot ma voi duce si cand o sa o fac...
Tu esti trista cand te revin simptomele ??
Nici eu nu es cu ori cine sau singur mai ales, cand esti in preajma celor care crezi tu ca esti in siguranta cu ei, du-te nu sta pe ganduri pentru ca te ajuta zic eu.
La fel ca tine sunt si eu, probleme mari cu irealitatea asta... in schimb n-am nimic dureri si multe altele (cum am mai zis), posibil sa fie de la glanda tiroida la mine pentru ca, cum am mai zis am fost operat de mic de un lichid acolo.
Nu imi vine sa cred, deja sunt 2 saptamani de cand am primit plicul acela si nici acuma nu mau contactat sa imi fac programare la medic...FARA CUVINTE !!!!!
La un moment dat tot ma voi duce si cand o sa o fac...
Tu esti trista cand te revin simptomele ??
Aiurea ca a ramas totul in aer...nu, nu sunt trista...pentru ca eu nu am si depresie...ma simt fericita de multe ori...atunci cand revin simptomele sunt ingrijorata si ma simt rau. M-am obisnuit cu gandul ca am o problema si ca e in puterea mea sa o schimb si sunt convinsa ca va trece. Daca chiar am nevoie iau si o pastiluta si imi vad in continuare de activitati :) mergem inainte, nu? Ca inainte era mai bine :))
Vezi, cu toti avem avantaje si dezavantaje, deci, asta explica faptul ca fiecare individ in parte care trece prin asta este unic, are diferite simptome, de la caz la caz...
Nu poti zice neaparat depresie, asa unele stari nasoale... nici eu nu sunt trist mereu, ma intristrez cand imi aduc aminte, ma intristez cand ma gandesc ce fel eram inainte si ce fel sunt acum in perioada cea mai importanta a uni adolescent... ar trebui sa ne distram, sa esim si sa nu avem griji... nu ar trebui sa ne macine nimic...
Dumneze da asemenea chestii grele celor care sunt buni, care au foarte mult bun simt si care tot timpu pune suflet in ori ce...
Si eu cand sunt convins ca imi trece imi revin la normal :))
Nu poti zice neaparat depresie, asa unele stari nasoale... nici eu nu sunt trist mereu, ma intristrez cand imi aduc aminte, ma intristez cand ma gandesc ce fel eram inainte si ce fel sunt acum in perioada cea mai importanta a uni adolescent... ar trebui sa ne distram, sa esim si sa nu avem griji... nu ar trebui sa ne macine nimic...
Dumneze da asemenea chestii grele celor care sunt buni, care au foarte mult bun simt si care tot timpu pune suflet in ori ce...
Si eu cand sunt convins ca imi trece imi revin la normal :))
Azinuamid :
Da, dar nu imi ese tot timpu 😂:))
Cum te simţi astazi ?
Da, dar nu imi ese tot timpu 😂:))
Cum te simţi astazi ?
;))
Azi m-am simtit bine :) m-a durut putin capul si am stat cam toata ziua in pat. Si acum beau putin vin...daca tot nu am luat nici o pastila azi :)
Azi m-am simtit bine :) m-a durut putin capul si am stat cam toata ziua in pat. Si acum beau putin vin...daca tot nu am luat nici o pastila azi :)
Vin :))
Foarte bine faci, fa-ti poftele, asa fac si eu si in felul asta ma simt mai bine :))
Si eu uneori mai beau cate un pahar de vin, tata zice ca face bine.:))
Al naibi, in veata mea nu ma durut capu, chear nu stiu cum e sa ma doara capu :)), nici macar acuma cu problema asta nu ma doare :| :)).
Locuesti la oras sau la tara ???
Foarte bine faci, fa-ti poftele, asa fac si eu si in felul asta ma simt mai bine :))
Si eu uneori mai beau cate un pahar de vin, tata zice ca face bine.:))
Al naibi, in veata mea nu ma durut capu, chear nu stiu cum e sa ma doara capu :)), nici macar acuma cu problema asta nu ma doare :| :)).
Locuesti la oras sau la tara ???
Hei, ce mai faceţi ?? Cum va mai simţiţi ??
Doamna Marcela, cum va mai este ?
Doamna Marcela, cum va mai este ?
Asa si asa. De ieri am probleme cu fierea si imi e cam grata si ma doare stomacul toata ziua.
Si eu am avut parte ieri de o zi de nastere care nu prea mi-a priit, ca si la tn:))).
E bine ca nu ai dureri de cap ;) si da, vinul face bine in multe privinte, cat timp e baut cu masura...
Stau la oras..
Stau la oras..
Azinuamid :
Doar nu mai apuca sa beau vreo câteva sticle :)).
Cum va simţiţi astazi ?
Ştiţi, chear ma ajutaţi foarte mult cand imi răspundeţi, parca ma încurajaţi. Va multumesc enorm!!!!!!
Doar nu mai apuca sa beau vreo câteva sticle :)).
Cum va simţiţi astazi ?
Ştiţi, chear ma ajutaţi foarte mult cand imi răspundeţi, parca ma încurajaţi. Va multumesc enorm!!!!!!
Eu sunt ok. Cu dureri de masele de imi vine sa le scot pe toate si sa raman batca:))))) macar apoi nu ma mai doare nimic.:)
Mai bne ne-ar durea măselele decat sa fim anexiosi :))
Dar trece si peste asta, usor, usor o învingem.
Dar trece si peste asta, usor, usor o învingem.
Eu sunt ok azi dar aseara m-am simtit foarte rau...m-am trezit pe la 1 noaptea si imi venea sa plang de frica sa nu innebunesc:( Am mai adormit numai pe la 4 dimineata...as vrea sa inteleg de ce seara ma simt atat de rau si peste zi sa fiu in regula...
Salut! Ma primiti si pe mine?
Sunt in aceeasi situatie. Cum va simtiti?
Sunt in aceeasi situatie. Cum va simtiti?
Sa incepem o povestire.
Mi se pare foarte ciudat acum, la 28 de ani.
Totul a inceput in urma cu 5-6 ani. Sa va enumar cateva din starile mele.
Aveam emotii din nimic
Simteam nevoia de a iesi la toaleta mereu
Tremour
Palpitatii
Depersonalizare
Frica permanenta de a nu avea vre-o boala nedescoperita.
Uneori imi simteam inima in gat, urechi cand puneam capul pe perna.
Greata
Planset din orice
Nu aveam pofta de mancare.
In urma tuturor acestor simptome am decis sa merg la doctor si sa le iau pe rand. Am inceput cu ceea ce ma macina pe mine ca am, adica tumoara pe creier.
Am facut RMN - totul OK
Apoi cu inima unde credeam ca am probleme de inima in urma unor valori de tensiune crescute.
Am facut tot ce tine de inima. Analize de sange, ecografie de cord, holter 48h, EKG ( cred ca vre-o 10 ), test de efort
Totul a iesit perfect
Analize de sange complete cu tiroida si rinichi.
Am facut tot ce se putea din cap pana in picioare si am iesit PERFECT ( puteam sa ma fac aviator)
Intr-un final am ajuns la psihiatru ceea ce m-a cam demoralizat dar am zis hai ca o fac si pe asta.
Bun, am ajuns la psihiatru unde mi-a dat tratament cu Seroxat si Xanax. Initial nu am fost incantat deloc, ba chiar am fost impotriva si nu am inceput imediat tratamentul.
Stand asa, in tensiune si agitatie am decis cabpana la urma sa o fac si pe asta, ce putea fi mai rau decat starile pe care le aveam. Usor, usor dupa aproximativ 2 saptamani am inceput tratamentul respectand cu strictete maxima schema data de doctor. In prima faza m-am simtit atat de rau de la acest tratament incat imi venea sa il intrerup. Am fost instiintat de la bun inceput ca orice antidepresiv in prima faza, i se cunosc efectele adverse si am zis ca daca am rezistat pana acum, mai pot sa rezist inca 2-3 saptamani pana o sa vad efectele benefice.
Dupa cam 4 saptamani parca incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine, ba chiar aveam pofta de mancare ceea ce eu chiar nu vroiam sa aud de mancare, doar supe si fructe ( va dati seama ).
Eram o persoana slaba, aveam 55 de kg la 1.78.
Urmand tratamentul si vazand ca totul decurge din ce in ce mai bine, ajunsesem sa zic ca intr-adevar toti doctorii au avut dreptate cu tratamentul.
La 3 luni de la tratament eram pe linia de plutire, incepusem sa ma ingras pentru ca aveam pofta de mancare, ieseam afara, radeam glumeam etc. La 6 luni de la tratament eram tanc ( ca sa mai glumim un pic ) faceam tot ce vroiam, ma trezeam dimineata si nu imi venea sa cred ca devenisem iar EU cand in urma cu 6 luni parca aveam capul intr-un sac.
Apoi am observat anumite chestii care pe mine nu m-au deranjat foarte mult ba din contra parca erau binevenite. Dupa a 6 a luna de tratament incepusem sa iau in greutate, sa nu mai ies la toaleta asa des ( mai exact constipat ) dar rezolvam cu un supozitor cu glicerina si sa dorm mai mult, in special la pranz. Mie intr-un fel mi-au prins bine kilogramele in plus si somnul de frumusete de la ora pranzului, mai putin constipatia :). Aveam controale periodice la doctor dar la controlul de 9 luni i-am relatat cele enumerate mai sus.
Explicatiile pe care le-am primit au fost pe placul meu. Orice antidepresiv iti mai da in greutate un pic ( depinde de organism ) eu sasa fiind cam un fel de somalez :) cele 20 de kg au fost mai mult de cat perfecte. Chiar ma intrebam daca toata viata mea o sa fiu un aschilambic si lingav la mancare. A nu se interpreta gresit, eu m-am ingrasat pentru ca mancam foarte mult, aveam pofte de parca eram gravid ( dar cu siguranta te poti abtine ) eu nu, imi doream sa mai pun ceva carne pe mine. Apoi explicatia cu somnul, ca orice depresiv induce o stare de somnolenta ca pana la urma asta este si ideea, sa iti odihnesti neuronii sa te relaxezi.
Ca idee, eu am pierdut foarte multe nopti incepand de la 16 ani pana pe la 22-23 cand se instalase aceasta anxietate, veneam tarziu acasa, pierdeam vremea la calculator pana la 5 dimineata si apoi plecam la scoala, cate si mai cate. Iar pentru mine somnul a fost ceva bun, doctorul imi spunea ca acum trebuie sa recuperez noptile pierdute.
Iar in final partea cu constipatia se datora mai mult faptului ca eram super relaxat iar atunci cand muchii si intestinele nu mai stau in tensiune, nu mai tremura de emotii, iesi mai greu la baie.
Am continuat tratamentul pana la 1 an si 3 luni, vazand ca ma simt extrem de bine (ca inainte) ca ma mai ingrasasem, ca aratam altfel ( fetele se uitau mai des la mine ) lucru care imi datea si mai mare incredere in mine, am zis ca este timpul sa intrerup tratamentul si l-am intrerupt cu acordul medicului.
M-am simtit bine o buna perioada de timp, timp in care plecasem cu prietena mea in Grecia, eram foarte ok, simteam ca traiesc.
Tin sa precizez ca in toata aceasta perioada am lucrat, nu m-am dat batut si ma duceam..mort, copt, parca serviciul ma tinea in viata, pot spune. Recunosc ca am avut perioade cand vroiam sa imi dau demisia dar foarte multi mi-au spus ca nu este o solutie buna asta. Si am continuat si fara si cu tratament. Cand eram pe tratament imi ziceam mereu " ce prost eram, ce gresala faceam".
Revin, cam 6 luni m-am simtit bine fara tratament cand dintr-o data am aflat ca mama mea trebuie operata de urgenta avand un fibrom mare si acut ceea ce insemna ca va trebuii sa ii faca o histerectomie totala ( adica sa ii scoata tot inclusiv uterul, neavand posibilitatea de a mai face copii)
In prima faza nu am stiu despre ce este vorba si am inceput sa ma documentez, sa caut doctori, sa stiu ce inseamna toata aceasta neplacere. Intr-un final intelesesem, gasisem si un doctor extrem de competent care m-a linistit pe moment. Si asa am stat cam o saptamana in priza pana cand a sosit momentul inevitabil, ca mama mea sa fie internata si operata ( lucru care pe mine ma depasise neavand intamplari dastea in familie) Mama este o persoana foarte increzatoare si optimista, ba chiar ea imi spunea ca totul o sa fie bine.
Si uite asa am ajuns in ziua in care a fost operata, operatie ce a decurs foarte bine. Dar eu ma gandeam la ce va fi dupa, sa nu se complice ceva, imi faceam griji iar in noaptea aceea neavand somn si gandindu-ma cum va fi a doua zi, am intrat intr-o stare de neimaginat, am zis ca nu este adevarat, palpitatii, tremour cu greata si ameteli, am zis ca gata. FAC INFARCT. Mi-am luat repede o tensiune si aveam 18 cu 10 lucru care mi-a pus capac si am chemat salvarea ( parca si acum cand povestesc am un nod in gat si mi-a luat-o inima la trap ). Bun, a venit salvarea si ce credeti ca au constatat in urma povestirilor mele si trecutul meu. Ca MARE atac de panica facusem
Mi-au dat un ditonocalm si un calciu si au plecat. In urmatoarele 30 de min ma simteam mai bine si am reusit sa si adorm.
A doua zi m-am dus la mama la spital ( eram varza ) dar incercam sa par ca sunt bine..cand am vazut-o mi s-a taiat respiratia dar noroc ca luasem inainte sa plec distonocalm si am reusit sa ma calmez.
Am trecut si peste asta, mama se recupera iar eu ma inchideam in mine sa nu ii arat si suferinta mea. Au trecut saptamani, luni si eu ma simteam ca inainte de primul tratament cu seroxat. Intr-un final la aproximativ 7 luni de la interventia mamei i-am spus prin ce am trecut si ca din pacate eu am facut o recidiva urata vizavi de anxietate si depresie. Am incercat sa ascund cat am putut dar mama m-a citit si ma tot intreba daca sunt bine si eu ziceam ca DA.
Am ajuns iar la psihiatru si am inceput iar tratamentul cu seroxat dar fara nici un beneficiu, eu asteptandu-ma sa imi revin. Dupa aproximativ 2 luni de seroxat doctorul a decis sa mi-l schimbe cu cipralex si din nou fara nici un rezultat.
Am avut poate cea mai urata perioada din viata mea incat am vrut sa renunt.
Intr-un final am ajuns la alt psihiatru care mi-a prescris Zoloft cu Anxiar si Rispolept pentru ca facusem o cadere foarte urata.
La inceput le-am luat pe toate 3 conform schemei de tratament, am inceput sa fac si psihoterapie o data cu inceperea acestui tratament agresiv ( ca sa zic asa). La aproximativ 4 luni de tratament am renuntat la Anxiar si Rispolept ramanand numai pe Zoloft si Psihoterapie.
Mi-am revenit greu si la 1 an si 3 luni pot spune ca viata mea iar s-a ameliorat si sunt mai ok.
Mi-am impus sa fiu mai puternic sa gandesc mai rational, sa ma bucur de tinerete, de familie sa am taria si credinta in Dumnezeu. Sa schimb obiceiuri din viata mea si sa fiu mai bun decat am fost pana acum.
Sa socializez, sa ies din casa si sa admir tot ce ma inconjoara. Toti avem cate o misiune in viata iar eu sunt constient ca pe langa ale cazuri, eu sunt copil mic.
Dar aceasta este povestea mea :)
Hih, nu v-am spus ca am avut si o relatie de 5 ani cu o fata pe care o iubeam enorm si totul s-a naruit intr-o clipa atunci cand m-a inselat ( aveam planuri de casatorie ) dar uite ca Dumnezeu e mare si parca totul a fost un joc, ca eu sa cunosc in prezent o fata de 1 milion de ori mai buna si mai fidela !!
Sanatate !!
Mi se pare foarte ciudat acum, la 28 de ani.
Totul a inceput in urma cu 5-6 ani. Sa va enumar cateva din starile mele.
Aveam emotii din nimic
Simteam nevoia de a iesi la toaleta mereu
Tremour
Palpitatii
Depersonalizare
Frica permanenta de a nu avea vre-o boala nedescoperita.
Uneori imi simteam inima in gat, urechi cand puneam capul pe perna.
Greata
Planset din orice
Nu aveam pofta de mancare.
In urma tuturor acestor simptome am decis sa merg la doctor si sa le iau pe rand. Am inceput cu ceea ce ma macina pe mine ca am, adica tumoara pe creier.
Am facut RMN - totul OK
Apoi cu inima unde credeam ca am probleme de inima in urma unor valori de tensiune crescute.
Am facut tot ce tine de inima. Analize de sange, ecografie de cord, holter 48h, EKG ( cred ca vre-o 10 ), test de efort
Totul a iesit perfect
Analize de sange complete cu tiroida si rinichi.
Am facut tot ce se putea din cap pana in picioare si am iesit PERFECT ( puteam sa ma fac aviator)
Intr-un final am ajuns la psihiatru ceea ce m-a cam demoralizat dar am zis hai ca o fac si pe asta.
Bun, am ajuns la psihiatru unde mi-a dat tratament cu Seroxat si Xanax. Initial nu am fost incantat deloc, ba chiar am fost impotriva si nu am inceput imediat tratamentul.
Stand asa, in tensiune si agitatie am decis cabpana la urma sa o fac si pe asta, ce putea fi mai rau decat starile pe care le aveam. Usor, usor dupa aproximativ 2 saptamani am inceput tratamentul respectand cu strictete maxima schema data de doctor. In prima faza m-am simtit atat de rau de la acest tratament incat imi venea sa il intrerup. Am fost instiintat de la bun inceput ca orice antidepresiv in prima faza, i se cunosc efectele adverse si am zis ca daca am rezistat pana acum, mai pot sa rezist inca 2-3 saptamani pana o sa vad efectele benefice.
Dupa cam 4 saptamani parca incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine, ba chiar aveam pofta de mancare ceea ce eu chiar nu vroiam sa aud de mancare, doar supe si fructe ( va dati seama ).
Eram o persoana slaba, aveam 55 de kg la 1.78.
Urmand tratamentul si vazand ca totul decurge din ce in ce mai bine, ajunsesem sa zic ca intr-adevar toti doctorii au avut dreptate cu tratamentul.
La 3 luni de la tratament eram pe linia de plutire, incepusem sa ma ingras pentru ca aveam pofta de mancare, ieseam afara, radeam glumeam etc. La 6 luni de la tratament eram tanc ( ca sa mai glumim un pic ) faceam tot ce vroiam, ma trezeam dimineata si nu imi venea sa cred ca devenisem iar EU cand in urma cu 6 luni parca aveam capul intr-un sac.
Apoi am observat anumite chestii care pe mine nu m-au deranjat foarte mult ba din contra parca erau binevenite. Dupa a 6 a luna de tratament incepusem sa iau in greutate, sa nu mai ies la toaleta asa des ( mai exact constipat ) dar rezolvam cu un supozitor cu glicerina si sa dorm mai mult, in special la pranz. Mie intr-un fel mi-au prins bine kilogramele in plus si somnul de frumusete de la ora pranzului, mai putin constipatia :). Aveam controale periodice la doctor dar la controlul de 9 luni i-am relatat cele enumerate mai sus.
Explicatiile pe care le-am primit au fost pe placul meu. Orice antidepresiv iti mai da in greutate un pic ( depinde de organism ) eu sasa fiind cam un fel de somalez :) cele 20 de kg au fost mai mult de cat perfecte. Chiar ma intrebam daca toata viata mea o sa fiu un aschilambic si lingav la mancare. A nu se interpreta gresit, eu m-am ingrasat pentru ca mancam foarte mult, aveam pofte de parca eram gravid ( dar cu siguranta te poti abtine ) eu nu, imi doream sa mai pun ceva carne pe mine. Apoi explicatia cu somnul, ca orice depresiv induce o stare de somnolenta ca pana la urma asta este si ideea, sa iti odihnesti neuronii sa te relaxezi.
Ca idee, eu am pierdut foarte multe nopti incepand de la 16 ani pana pe la 22-23 cand se instalase aceasta anxietate, veneam tarziu acasa, pierdeam vremea la calculator pana la 5 dimineata si apoi plecam la scoala, cate si mai cate. Iar pentru mine somnul a fost ceva bun, doctorul imi spunea ca acum trebuie sa recuperez noptile pierdute.
Iar in final partea cu constipatia se datora mai mult faptului ca eram super relaxat iar atunci cand muchii si intestinele nu mai stau in tensiune, nu mai tremura de emotii, iesi mai greu la baie.
Am continuat tratamentul pana la 1 an si 3 luni, vazand ca ma simt extrem de bine (ca inainte) ca ma mai ingrasasem, ca aratam altfel ( fetele se uitau mai des la mine ) lucru care imi datea si mai mare incredere in mine, am zis ca este timpul sa intrerup tratamentul si l-am intrerupt cu acordul medicului.
M-am simtit bine o buna perioada de timp, timp in care plecasem cu prietena mea in Grecia, eram foarte ok, simteam ca traiesc.
Tin sa precizez ca in toata aceasta perioada am lucrat, nu m-am dat batut si ma duceam..mort, copt, parca serviciul ma tinea in viata, pot spune. Recunosc ca am avut perioade cand vroiam sa imi dau demisia dar foarte multi mi-au spus ca nu este o solutie buna asta. Si am continuat si fara si cu tratament. Cand eram pe tratament imi ziceam mereu " ce prost eram, ce gresala faceam".
Revin, cam 6 luni m-am simtit bine fara tratament cand dintr-o data am aflat ca mama mea trebuie operata de urgenta avand un fibrom mare si acut ceea ce insemna ca va trebuii sa ii faca o histerectomie totala ( adica sa ii scoata tot inclusiv uterul, neavand posibilitatea de a mai face copii)
In prima faza nu am stiu despre ce este vorba si am inceput sa ma documentez, sa caut doctori, sa stiu ce inseamna toata aceasta neplacere. Intr-un final intelesesem, gasisem si un doctor extrem de competent care m-a linistit pe moment. Si asa am stat cam o saptamana in priza pana cand a sosit momentul inevitabil, ca mama mea sa fie internata si operata ( lucru care pe mine ma depasise neavand intamplari dastea in familie) Mama este o persoana foarte increzatoare si optimista, ba chiar ea imi spunea ca totul o sa fie bine.
Si uite asa am ajuns in ziua in care a fost operata, operatie ce a decurs foarte bine. Dar eu ma gandeam la ce va fi dupa, sa nu se complice ceva, imi faceam griji iar in noaptea aceea neavand somn si gandindu-ma cum va fi a doua zi, am intrat intr-o stare de neimaginat, am zis ca nu este adevarat, palpitatii, tremour cu greata si ameteli, am zis ca gata. FAC INFARCT. Mi-am luat repede o tensiune si aveam 18 cu 10 lucru care mi-a pus capac si am chemat salvarea ( parca si acum cand povestesc am un nod in gat si mi-a luat-o inima la trap ). Bun, a venit salvarea si ce credeti ca au constatat in urma povestirilor mele si trecutul meu. Ca MARE atac de panica facusem
Mi-au dat un ditonocalm si un calciu si au plecat. In urmatoarele 30 de min ma simteam mai bine si am reusit sa si adorm.
A doua zi m-am dus la mama la spital ( eram varza ) dar incercam sa par ca sunt bine..cand am vazut-o mi s-a taiat respiratia dar noroc ca luasem inainte sa plec distonocalm si am reusit sa ma calmez.
Am trecut si peste asta, mama se recupera iar eu ma inchideam in mine sa nu ii arat si suferinta mea. Au trecut saptamani, luni si eu ma simteam ca inainte de primul tratament cu seroxat. Intr-un final la aproximativ 7 luni de la interventia mamei i-am spus prin ce am trecut si ca din pacate eu am facut o recidiva urata vizavi de anxietate si depresie. Am incercat sa ascund cat am putut dar mama m-a citit si ma tot intreba daca sunt bine si eu ziceam ca DA.
Am ajuns iar la psihiatru si am inceput iar tratamentul cu seroxat dar fara nici un beneficiu, eu asteptandu-ma sa imi revin. Dupa aproximativ 2 luni de seroxat doctorul a decis sa mi-l schimbe cu cipralex si din nou fara nici un rezultat.
Am avut poate cea mai urata perioada din viata mea incat am vrut sa renunt.
Intr-un final am ajuns la alt psihiatru care mi-a prescris Zoloft cu Anxiar si Rispolept pentru ca facusem o cadere foarte urata.
La inceput le-am luat pe toate 3 conform schemei de tratament, am inceput sa fac si psihoterapie o data cu inceperea acestui tratament agresiv ( ca sa zic asa). La aproximativ 4 luni de tratament am renuntat la Anxiar si Rispolept ramanand numai pe Zoloft si Psihoterapie.
Mi-am revenit greu si la 1 an si 3 luni pot spune ca viata mea iar s-a ameliorat si sunt mai ok.
Mi-am impus sa fiu mai puternic sa gandesc mai rational, sa ma bucur de tinerete, de familie sa am taria si credinta in Dumnezeu. Sa schimb obiceiuri din viata mea si sa fiu mai bun decat am fost pana acum.
Sa socializez, sa ies din casa si sa admir tot ce ma inconjoara. Toti avem cate o misiune in viata iar eu sunt constient ca pe langa ale cazuri, eu sunt copil mic.
Dar aceasta este povestea mea :)
Hih, nu v-am spus ca am avut si o relatie de 5 ani cu o fata pe care o iubeam enorm si totul s-a naruit intr-o clipa atunci cand m-a inselat ( aveam planuri de casatorie ) dar uite ca Dumnezeu e mare si parca totul a fost un joc, ca eu sa cunosc in prezent o fata de 1 milion de ori mai buna si mai fidela !!
Sanatate !!
Mi-a luat ceva sa citesc tot ce ai scris! Mi se pare un lucru bun ca ai reusit sa iti faci analizele complete...cred ca asta te-a limistit mult atunci...
Cand ai mers la psihiatru, imi poti spune te rog ce diagnostic ti-a dat?
Psihoterapia te-a ajutat?
P.s.: imi pare rau pentru situatia mamei tale...ea cum se simte acum?
Cand ai mers la psihiatru, imi poti spune te rog ce diagnostic ti-a dat?
Psihoterapia te-a ajutat?
P.s.: imi pare rau pentru situatia mamei tale...ea cum se simte acum?
Boboc27:
Si eu am citit tot si chear imi pare bine c-am făcut-o pentru ca e o poveste super. Mai încurajat ca se obicei cum ai mai făcut-o ;)
Azinuamid:
Tu cum ai fost astazi ?
Doamna Marcela :
Dar dumneavoastra cum va mai simţit ? Va trecut durerea de masele ?
Si eu am citit tot si chear imi pare bine c-am făcut-o pentru ca e o poveste super. Mai încurajat ca se obicei cum ai mai făcut-o ;)
Azinuamid:
Tu cum ai fost astazi ?
Doamna Marcela :
Dar dumneavoastra cum va mai simţit ? Va trecut durerea de masele ?
Eu sunt bine...azi a fost prima mea zi de lucru si a fost destul de grea, asa ca ma pun la somn, ca fiind asa obosita ma simt de pe alta planeta...
Tu cum esti?
Tu cum esti?
E foarte bine ca te-ai găsit de lucru, cu ocazia asta poate mai uiţi.
Eu sunt biniÅŸor, am fost bine o saptaman si ceva, dar au revin simptomele earasi... noapte ma simt bine ! :)
Eu sunt biniÅŸor, am fost bine o saptaman si ceva, dar au revin simptomele earasi... noapte ma simt bine ! :)
Da, e adevarat ca nu mai am asa mult timp sa ma gandesc...dar si cand ajuns seara acasa obosita...ma simt rau cat pentru toata ziua...
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 12anxietate
- 24anxietate si dependenta de fumat
- 52Ameteli puternice cu stare de voma si stare de acru
- 2EMDR si tulburarea de stres post-traumatic
- 4Anxietate si panica - mi-e frica sa ma culc
- 20anxietatea se trateaza cu remedii homeopate
- 18Agorafobie?
- 10Anxietate, TOC, fobie sociala? Va rog, ajutati-ma!
- 19Cum este cipralex comparativ cu seroxat?
- 8frica persistenta!
- 481Golul mental si lipsa trairilor
- 13Anxietate si dureri de cap
- 6In fiecare zi vreau nu doar sa 'respir' vreau sa ma bucur de viata din nou
- 4Rosu la faţă
- 20Ce cred psihiatrii si psihologii despre masturbare?Ajutor va rog.
- 27Anxietate sau alta boala
- 2Anxietate, frica
- 3Senzatie de limba umflata anxietate sau nu?
- 9Un mic ajutor, va rog! frica de lume, palpitații, puls mărit și o frica mare de EKG
- 13Teama de persoanele cu “autoritate “
Mai multe informații despre: Anxietatea Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: