Un sfat, va rog frumos !!!
Ce face clara_p cu mesajele de pe forum e ca si cum ar colectiona postari cu "dupa ce a cantat cucuveaua mi-a murit mama sau vecina" pentru a dovedi teza "cantecul cucuvelei aduce moartea". Este doar o superstitie invechita si nici 100 sau 1000 de mesaje pe tema asta nu pot demonstra obiectiv aceasta superstitie. La fel, punctul de vedere al ei despre masturbare este considerat mit medical invechit si nici 100 sau 1000 de marturii naive nu-i pot demonstra adevarul. Cercetarea medicala o fac cercetatorii medicali care publica in jurnale medicale cu peer-review, nu o fac postacii de gogorite.
Cat despre "perla" ca un barbat impotent mai are nevoia sa se masturbeze, e simptom de gandire dezorganizata.
Buna, nu am mai scris de un timp chiar daca am citit ce s-a scris pe forum intre timp, pentru ca am fost tot ocupata cu noul loc e munca. Problema ce ma macina cel mai mult acum e teama de a nu avea sau de a nu face schizofrenie...desi am incercat sa ma linistesc cu privire la asta in numeroase moduri, am facut teste online, am citit foarte mult despre asta si am urmarit videoclipuri ale unor persoane care sufera de boala asta...teama tot nu dispare, desi e evident ca nu am nici unul din simptomele ei. Cred ca simt ca as avea aceasta boala din cauza sentimentelor de irealitate si de depersonalizare pe care mi le provoaca anxietatea...asa ca m-as linistii inca odata daca ar incerca cineva care are simptome asemanatoare sa imi explice cum percepe irealitatea si depersonalizarea...
1. Nu, nu. Nu faci schizofrenie. Teama de a face schizofrenie, cancer, AVC, e simptom specific de anxietate.
2. Mergi pe subiectele mele si citeste despre Dereazare si depersonalizare.
3. Sper ca te ingrijesti de corpul tau si iei tratament.
2. Mergi pe subiectele mele si citeste despre Dereazare si depersonalizare.
3. Sper ca te ingrijesti de corpul tau si iei tratament.
Cine se poate masturba pana la ejaculare nu e impotent. Nu stiu ce informatii ai fi citit tu pe forum care ar nega asta.
Masturbarea a fost scoasa in 1968 din DSM II, in urma consensului medical ca ea nu este o boala si nici cauza altor boli.
E adevarat ca pe vremuri medicii credeau ca masturbarea produce tuberculoza, intre timp s-a descoperit cauza tuberculozei si n-are nicio legatura cu masturbarea.
Masturbarea a fost scoasa in 1968 din DSM II, in urma consensului medical ca ea nu este o boala si nici cauza altor boli.
E adevarat ca pe vremuri medicii credeau ca masturbarea produce tuberculoza, intre timp s-a descoperit cauza tuberculozei si n-are nicio legatura cu masturbarea.
Fostul meu prieten cu care am stat 3 ani se masturba si era impotent. Crede-ma. Mai sunt persoane asa.
Te rog inceteaza cu subiectul.
Fiecare sa faca ce o vrea cu sanatatea lui.
Te rog inceteaza cu subiectul.
Fiecare sa faca ce o vrea cu sanatatea lui.
Doctorandus si Clara :
Vad ca vă cam contraziceţi :)))
Clara cu am mai zis, eu nu a-şi crede ca asta-i motivul pentru care sunt asa "masturbarea" si a-şi fii mai degrabă de acord cu Domnu Doctorandus.
Poate chiar ai dreptate, eu nu am destula experienţa pentru a putea decide cine are si cine nu are dreptate, dar pot zice despre mine, pot să zic daca simt ca mai tare înrăutăţească situaţia sau nu si stii deja ca răspunsul meu este NU.
Cat despre doamna Maricela, eu zic ca face foarte bine ca nu se îndoapă cu pastile, am fost la medicul de familie să-mi dea o programare la un medic specialist si mi-a pus nişte intrebari de cat timp sunt asa, care ar fii motivul pentru care sunt asa, etc... Si la un moment dat ma întrebat daca a-şi vrea sa eu tratament si eu e-am răspuns "nu" si ea mi-a zis ca fac foarte bine ca nu vreau da iau, a zis ca, daca gandesc asa si nu vreau sa iau pastile cu siguranţa o sa ma fac bine ;) si ma bucurat foarte mult acest lucru.
Vad ca vă cam contraziceţi :)))
Clara cu am mai zis, eu nu a-şi crede ca asta-i motivul pentru care sunt asa "masturbarea" si a-şi fii mai degrabă de acord cu Domnu Doctorandus.
Poate chiar ai dreptate, eu nu am destula experienţa pentru a putea decide cine are si cine nu are dreptate, dar pot zice despre mine, pot să zic daca simt ca mai tare înrăutăţească situaţia sau nu si stii deja ca răspunsul meu este NU.
Cat despre doamna Maricela, eu zic ca face foarte bine ca nu se îndoapă cu pastile, am fost la medicul de familie să-mi dea o programare la un medic specialist si mi-a pus nişte intrebari de cat timp sunt asa, care ar fii motivul pentru care sunt asa, etc... Si la un moment dat ma întrebat daca a-şi vrea sa eu tratament si eu e-am răspuns "nu" si ea mi-a zis ca fac foarte bine ca nu vreau da iau, a zis ca, daca gandesc asa si nu vreau sa iau pastile cu siguranţa o sa ma fac bine ;) si ma bucurat foarte mult acest lucru.
Draga Iulian, eu una asa gandesc. Ceea ce avem noi se datoreaza stresului, vietii dezodronate. Daca ne facem "Curatenie " in viata, adica daca evitam factorii de stress, dormim destul si ne facem o dieta sanatoasa, daca ne mai si relaxam atunci toate astea incet incet or sa dispare. Intradevar sunt persoane cu boli psihice care trebuie sa ia medicatie, dar atata timp cat aceste stari de anxietate si atacurile de panica sunt din cauza stilului dezordonat de viata si din cauza ca eu le dau amploare cu buna stiinta in loc sa lupt cu ele, nu consider necesar sa iau medicamente.
Iar pt Clara. Am un cumnat care aluat 2 ani de zile tratament de la psihiatru, exact si strict cum i s-a spus.Dupa 2 ani medicul a zis sa renunte, arenuntat treptat.Ce crezi ? Exact ceea ce se intampla la toata lumea. Cum lucreaza cu factori de stress simptomele au revenit. Asa se intampla la toti, dupa tratament, la stress sau un soc mai puternic totul revine. Daca noi nu luptam sa scapam de aceste stari atunci o sa luam medicatie toata viata. Si inca ceva. Eu am avut o prietena care lua tratament psihiatric din 2007, cel putin de atunci stiu eu. As avea o intrebare. Daca lua tratament de atata timp, daca mergea la medic regulat si respecta intocmi cum ii zicea sa le i-a, atunci de ce a cedat si si-a luat viata ? Nu suferea de shizofrenie sau boli mintale. Erau doar stari de anxietate si depresie, din cauza problemelor din familie. Ca la inceput medicatia poate sa iti dea ganduri de suicid e una, dar atunci, dupa ani si ani de medicamente, schimbate tot timpul la indicatia medicului dupa ce simptome avea, atunci de ce s-a ajuns la asa ceva? Nu cred ca dupa ani de zile de tratamente medicatia a mai putut sa ii dea ganduri de suicid. Totul este in puterea noastra, dar cel mai important in mainile lui Dumnezeu.
Iar pt Clara. Am un cumnat care aluat 2 ani de zile tratament de la psihiatru, exact si strict cum i s-a spus.Dupa 2 ani medicul a zis sa renunte, arenuntat treptat.Ce crezi ? Exact ceea ce se intampla la toata lumea. Cum lucreaza cu factori de stress simptomele au revenit. Asa se intampla la toti, dupa tratament, la stress sau un soc mai puternic totul revine. Daca noi nu luptam sa scapam de aceste stari atunci o sa luam medicatie toata viata. Si inca ceva. Eu am avut o prietena care lua tratament psihiatric din 2007, cel putin de atunci stiu eu. As avea o intrebare. Daca lua tratament de atata timp, daca mergea la medic regulat si respecta intocmi cum ii zicea sa le i-a, atunci de ce a cedat si si-a luat viata ? Nu suferea de shizofrenie sau boli mintale. Erau doar stari de anxietate si depresie, din cauza problemelor din familie. Ca la inceput medicatia poate sa iti dea ganduri de suicid e una, dar atunci, dupa ani si ani de medicamente, schimbate tot timpul la indicatia medicului dupa ce simptome avea, atunci de ce s-a ajuns la asa ceva? Nu cred ca dupa ani de zile de tratamente medicatia a mai putut sa ii dea ganduri de suicid. Totul este in puterea noastra, dar cel mai important in mainile lui Dumnezeu.
Voi faceti legea in "tara" voastra si fiecare suporta consecintele deciziilor lui. In bine sau in rau.
Sunt oameni care s-au vindecat intr-un an sau doi cu ad-uri.
Sunt oameni care au luptat 30 de ani fara pastile cu depresia si anxietatea, au avut mai multe tentative de suicid, s-au izolat de societate si dupa 30 de ani de suferinta pe picioare au descoperit ca exista tratament, au luat si nu le venea sa creada. Au inceput apoi sa strige la rude si prieteni ca de ce i-au lasat sa se chinuiasca atatia ani fara sa le spuna ca dereglarea e chimica in organism si ca exista medicatie pt asta. Dupa tratament de cativa ani au intrat in remisie. Apoi boala a revenit iar.
Erau femei internate la spital care aveau 70-75 de ani si luau medicamente pentru anxietate si depresie.
Dar
Cine poate merge la serviciu, cine poate avea grija de familie si se descurca cumva cu toate treburile casei, poate are anxietate usoara si anxietatea usoara nu necesita tratament.
Nu stiu din ce motiv s-a sinucis acea fata. Intrebati parintii. Si nu stiu nici ce medicamente a luat ca sa iti spun daca acele medicamente i-au dat depresie sau ganduri de suicid. Sau daca boala ei a fost incorect tratata sau daca fata nu s-a dus lunar la medic sa o monitorizeze.
Nu exista boli mintale. Organizatia Mondiala a Sanatatii a scos din vocabular aceasta sintagma pentru destigmatizare. Toate sunt afectiuni psihice.
Sunt oameni care s-au vindecat intr-un an sau doi cu ad-uri.
Sunt oameni care au luptat 30 de ani fara pastile cu depresia si anxietatea, au avut mai multe tentative de suicid, s-au izolat de societate si dupa 30 de ani de suferinta pe picioare au descoperit ca exista tratament, au luat si nu le venea sa creada. Au inceput apoi sa strige la rude si prieteni ca de ce i-au lasat sa se chinuiasca atatia ani fara sa le spuna ca dereglarea e chimica in organism si ca exista medicatie pt asta. Dupa tratament de cativa ani au intrat in remisie. Apoi boala a revenit iar.
Erau femei internate la spital care aveau 70-75 de ani si luau medicamente pentru anxietate si depresie.
Dar
Cine poate merge la serviciu, cine poate avea grija de familie si se descurca cumva cu toate treburile casei, poate are anxietate usoara si anxietatea usoara nu necesita tratament.
Nu stiu din ce motiv s-a sinucis acea fata. Intrebati parintii. Si nu stiu nici ce medicamente a luat ca sa iti spun daca acele medicamente i-au dat depresie sau ganduri de suicid. Sau daca boala ei a fost incorect tratata sau daca fata nu s-a dus lunar la medic sa o monitorizeze.
Nu exista boli mintale. Organizatia Mondiala a Sanatatii a scos din vocabular aceasta sintagma pentru destigmatizare. Toate sunt afectiuni psihice.
Avea 42 de ani, nu mai era fata.Din moment ce a luat de atatia ani ad-uri eu una consider ca era imposibil sa ii mai dea ganduri de suicid.Se ducea exact cum ii spunea medicul sa mearga, nu lipsea niciodata si lua medicatia exact cum i se spunea.
Poate era in primele 3-4 saptamani de inceput de tratament cu alt ad. Atunci pot da ele astfel de ganduri.
Cititi Topicul Ameteala, presiune in partea de sus a capului, oboseala, anxietate
Doar cu titlu informativ.
Dati cautare in caseta alba dreapta sus.
Doar cu titlu informativ.
Dati cautare in caseta alba dreapta sus.
Nu au voie sa dea astfel de ganduri Clara ! Antidepresivele trebuie tocmai sa reduca frecventa si intensitatea acestor ganduri ! In cazul in care aceste ganduri nu dispar ci chiar se inmultesc cel mai bine este sa se schimbe medicul nu doar tratamentul !
Eu una consider ca din moment ce ai luat un ad si nu ai avut astfel de ganduri, daca medicul considera sa-l schimbe nu cred ca al doilea ad ar avea astfel de efect daca primul nu l-a avut. Asa cum zice si stevens, aceste med. trebuie sa te ajute nu sa te bage in groapa.A schimbat si medicul si tratamentul in acesti ani de mai multe ori, ori ca nu i-a placut de el, ori dupa un an doi nu mai dadea de el pt ca pleca din tara, asa cum au facut-o multi medici buni de la noi.
Regret. Dar pe fiecare prospect de ad scrie ca poate da ganduri de sinucidere in primele saptamani si ca pacientul trebuie extrem de atent monitorizat de familie. Fiecare ad contine substante diferite. De la unul ai unele reactii, nici nu poti sa il iei, altul te poate vindeca. De aceea nici doctorii in cele mai multe cazuri nu iti dau un ad si sunt siguri ca gata, din prima zi de la acel ad ti-au disparut brusc toate simptomele.
Prietena mea a luptat 7 ani. A schimbat aproape 20 de ad-uri si si-a revenit miraculos cu ultimul care exista pe piata si cu credinta. Ea a facut tratament. Acum ia doar jumatate de pastila sa se mentina si sa nu ii revina anxietatea. Dar totdeauna imi zice: eu sunt sanatoasa. Eu m-am vindecat. Nu mai fac nici un atac de panica de ani, nu mai am palpitatii, frici, senzatii de derealizare, nu mai vreau sa ma sinucid.
Desigur ca ea e un caz mai rar.
Dar in ultima saptamana au fost 2 cazuri de tineri sub 20 de ani cred, pe Romedic, care au afirmat: domne, am fost la psihiatru, nu ne-a fost rusine sa mergem la psihiatru, am luat schema de tratament indicata si din prima zi am iesit din casa. Au disparut ca prin farmec toate simptomele anxietatii.
Oricum dupa parerea mea, fiecare cum isi asterne asa doarme. Numai el poate decide asupra vietii lui daca vrea sau nu tratament.
Dar parerea mea e ca cei ce refuza tratament nici nu cunosc ce inseamna de fapt aceasta boala la nivel fizico chimic. Nu stiu din ce cauza nu se mai fac corect sinapsele dintre neuroni. Nu stiu ce sunt neurotransmitatorii si de ce se deterioreaza transmisia lor. Cum se regleaza aceasta transmisie si asa mai departe.
Cu sau fara medicamente e foarte important ca pacientul sa accepte ca are o afectiune psihica.
Se usureaza astfel lupta cu boala in procent de 30-40 %.
Cand NE vom vindeca complet sau cand vom avea remisie, adica sa nu avem nici un simtpom, numai Dumnezeu stie.
Tot un copil de pe forum, are acum 32 de ani, anxietate de 13 ani, nu a lucrat decat 4-5 luni la viata lui si i s-a facut rau din cauza anxietatii, s-a dus la doctor, i-a prezentat internarile, tratamentele pe care le-a luat in timp si a intrebat care va fi evolutia bolii lui. El isi doreste foarte mult sa munceasca. Stiti ce i-a raspuns doctorul ? Dar ce sunt eu ? Mafalda ? Faci tratament si vezi cum reactionezi.
Prietena mea a luptat 7 ani. A schimbat aproape 20 de ad-uri si si-a revenit miraculos cu ultimul care exista pe piata si cu credinta. Ea a facut tratament. Acum ia doar jumatate de pastila sa se mentina si sa nu ii revina anxietatea. Dar totdeauna imi zice: eu sunt sanatoasa. Eu m-am vindecat. Nu mai fac nici un atac de panica de ani, nu mai am palpitatii, frici, senzatii de derealizare, nu mai vreau sa ma sinucid.
Desigur ca ea e un caz mai rar.
Dar in ultima saptamana au fost 2 cazuri de tineri sub 20 de ani cred, pe Romedic, care au afirmat: domne, am fost la psihiatru, nu ne-a fost rusine sa mergem la psihiatru, am luat schema de tratament indicata si din prima zi am iesit din casa. Au disparut ca prin farmec toate simptomele anxietatii.
Oricum dupa parerea mea, fiecare cum isi asterne asa doarme. Numai el poate decide asupra vietii lui daca vrea sau nu tratament.
Dar parerea mea e ca cei ce refuza tratament nici nu cunosc ce inseamna de fapt aceasta boala la nivel fizico chimic. Nu stiu din ce cauza nu se mai fac corect sinapsele dintre neuroni. Nu stiu ce sunt neurotransmitatorii si de ce se deterioreaza transmisia lor. Cum se regleaza aceasta transmisie si asa mai departe.
Cu sau fara medicamente e foarte important ca pacientul sa accepte ca are o afectiune psihica.
Se usureaza astfel lupta cu boala in procent de 30-40 %.
Cand NE vom vindeca complet sau cand vom avea remisie, adica sa nu avem nici un simtpom, numai Dumnezeu stie.
Tot un copil de pe forum, are acum 32 de ani, anxietate de 13 ani, nu a lucrat decat 4-5 luni la viata lui si i s-a facut rau din cauza anxietatii, s-a dus la doctor, i-a prezentat internarile, tratamentele pe care le-a luat in timp si a intrebat care va fi evolutia bolii lui. El isi doreste foarte mult sa munceasca. Stiti ce i-a raspuns doctorul ? Dar ce sunt eu ? Mafalda ? Faci tratament si vezi cum reactionezi.
" Prietena mea a luptat 7 ani. A schimbat aproape 20 de ad-uri si si-a revenit miraculos cu ultimul care exista pe piata si cu credinta. Ea a facut tratament. Acum ia doar jumatate de pastila sa se mentina si sa nu ii revina anxietatea. "
Buna Clara,
Te referi la Seroxat ? Eu am anxietate ( ce-i drept mai scazuta de vreo 2 ani ) + derealizare. Cred ca cel mai tare urasc derealizarea. N-am fost la psihiatru pana acum, dar cred ca e vremea sa merg. Mentionez ca ma chinui din 2010 asa... am avut momente teribile, ca multi altii de aici, dar singurul remediu in cazul meu este medicatia de la dr. psihiatru. Am fost la o multime de doctori si am facut X analize, rezultatul = sanatos paraclinic. Dar eu ma simteam f. rau. Multa sanatate celor suferinzi, si haideti sa ascultam de cei patiti si vindecati, sa acordam credit si medicatiei, si cu ajutorul lui Dumnezeu o sa fie bine !
Buna Clara,
Te referi la Seroxat ? Eu am anxietate ( ce-i drept mai scazuta de vreo 2 ani ) + derealizare. Cred ca cel mai tare urasc derealizarea. N-am fost la psihiatru pana acum, dar cred ca e vremea sa merg. Mentionez ca ma chinui din 2010 asa... am avut momente teribile, ca multi altii de aici, dar singurul remediu in cazul meu este medicatia de la dr. psihiatru. Am fost la o multime de doctori si am facut X analize, rezultatul = sanatos paraclinic. Dar eu ma simteam f. rau. Multa sanatate celor suferinzi, si haideti sa ascultam de cei patiti si vindecati, sa acordam credit si medicatiei, si cu ajutorul lui Dumnezeu o sa fie bine !
Da, ma refer la Seroxat. Eu tot cu el m-am vindecat dupa ce l-am luat un an jumate. De 8 ani nu am mai luat antidepresive pentru anxietate.
Tinta mea e sa ma simt bine cu sau fara medicamente.
Te imbolnavesti de diabet la 30 de ani. Ce faci ? Refuzi tratamentul care e pe viata ?
Noroc ca bolile astea mai au si remisii.
Ce ne faceam daca aveam hipertensiune linear si trebuia sa luam zilnic medicamente pina la sfarsitul vietii.
Oricum prefer sa nu ma mai bag. Imi face extrem de rau sa citesc ca x sau y sufera, sufera si se chinuieste fara sa inghita nici o molecula care sa il puna pe linia de plutire. Din partea mea sa faca fiecare ce il taie capul.
Tinta mea e sa ma simt bine cu sau fara medicamente.
Te imbolnavesti de diabet la 30 de ani. Ce faci ? Refuzi tratamentul care e pe viata ?
Noroc ca bolile astea mai au si remisii.
Ce ne faceam daca aveam hipertensiune linear si trebuia sa luam zilnic medicamente pina la sfarsitul vietii.
Oricum prefer sa nu ma mai bag. Imi face extrem de rau sa citesc ca x sau y sufera, sufera si se chinuieste fara sa inghita nici o molecula care sa il puna pe linia de plutire. Din partea mea sa faca fiecare ce il taie capul.
Una e sa suferi de anxietate si atacuri de panica si alta de diabet sau alte boli care chiar trebuie tinute sub cu tratament. Hai sa nu fim chiar atat de absurzi si sa amestecam lucrurile.
Nu. Hai sa cercetam cate modificari chimico biologice produc anxietatea si atacurile de panica. Va asigur ca sunt mai multe ca in diabet. Incepeti cu neurotransmitters in Youtube.
Mama mea sufera de cardiopatie ischemica si hipertensiune arteriala de la 16 ani, iar din 2006 face dializa din cauza ca a facut blocaj renal, un rinichi e atrofiat de tot iar celalalt functioneaza 50%. Acum, dupa ce ai zis tu, ar trebui sa cred ca din cauza modificarilor chimico biologice produse de anxietate si a atacurilor de panica a ajuns asa? Hai sa fim seriosi.
Nu are legatura.
Putea sa moara la 17 daca nu lua medicatie.
Putea sa moara la 17 daca nu lua medicatie.
Dupa cum ai spus tu, ar avea legatura.Da, asa este.Dar din anxietate si atacuri de panica nu se moare fara medicatie.
Ce e mai simplu ? Sa moràsau sa te chinuiesti o viata intreaga ?
Parerea mea e ca voi aveti anxietate usoara.
Parerea mea e ca voi aveti anxietate usoara.
Fata de cum am fost, da, acum pot sa spun ca sunt mult mai bine. Am inteles ce am si incerc sa controlez simptomele si fricile. Voi vedea ce si cum va mai fi.
Eu sunt de părere cu doamna Marcela, fata de la inceput si sunt mult mai bine, incerc sa ma obişnuiesc cu asta, incerc sa o iau ca pe ceva normal...
Poate cu timpu vom reuÅŸi sa trece peste
Poate cu timpu vom reuÅŸi sa trece peste
Cu siguranta.:) Eu una am inceput sa ma regasesc, sa fiu din nou mai nebunatica, ies mai mult, rad, glumesc. Chiar daca mai am ameteli, tremuraturi slabii, senzatie de lipsa de aer, nu ma las. Incerc sa ma relaxez mai mult sa dorm cat trebuie. Viata e frumoasa. Asa ca tot inainte:)):P. Iulian draga, esti tanar, nu te lasa. Bucura-te din plin de anii astia ca nu ii mai iei inapoi niciodata.
Asa si eu doamna Marcela, daca nu comunic cu lumea, daca nu ies cu prieteni imi revin simptomele de Tristeţe... Nu stiu dece, cand sunt in preajma oamenilor care ii iubesc ma simt enorm de bine si imi revin cu totul la normal.
In ultima perioada nu stiu dece a cam inceput sa ma doară capu, tot timpu cand ma ridic de jos in sus...
Dumneavoastra cum va mai este ?
In ultima perioada nu stiu dece a cam inceput sa ma doară capu, tot timpu cand ma ridic de jos in sus...
Dumneavoastra cum va mai este ?
Durerile de cap sunt tot din cauza anxietatii. Eu mai i-au calciu cu d3 si magneziu 10 zile pe luna 3 luni de zile apoi fac pauza.Sunt bine. Nu ma las:P:)
Credeţi ca ar fii bine sa iau si eu nişte calciu ?
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 163anxietate si durerei de cap
- 5O fi anxietate?
- 9depresie, anxietate-help!
- 5cum sa scap de anxietate?
- 19Cum este cipralex comparativ cu seroxat?
- 3anxietate
- 481Golul mental si lipsa trairilor
- 8anxietate, fobie, dereglare de alimentatie?
- 6Probleme de memorie, vorbire si coordonare
- 4anxietate, depresie si depersonalizare
- 1Impotenta si anxietate, 20 de ani
- 7anxietate, frica de moarte, frica de a mi se face rau
- 10Ameteli, senzatie de cutremur, amorteala membrelor, depersonalizare, etc
- 24Ameteala, presiune in partea de sus a capului, oboseala, anxietate
- 23Seroxat
- 72A luat cineva haloperidol?
- 8Anxietate, ganduri rele, atacuri de panica
- 5Inima se opreste pentru o secunda noaptea
- 9Atac de panica sau alceva ?
- 5Anxietate dupa covid
Mai multe informații despre: Anxietatea Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: