Implant silicon sani

Martisor si eu simt ceva asemănător la sanul sang si imi apar valurele intr.o parte.nu simt mereu.o sa ma duc si eu la control.iti tin pumni sa fie bn

Ami, da e Ok, stai liniștita.

Azi, spre seara, o sa implinesc si eu 5 zile de la operatie. Pâna acum nicio senzatie deosebita, decât acea febra musculara. Azi este mai ponderata. Am inca tuburile de drenare, marti dimineata mi le scoate, sper. A zis ca mi le tine pâna cand vede lichid clar pe ele. Eu cred ca aceste tuburi ajuta 90% in procesul de recuperare. Nu am vanatai, nu simt nimic ciudat in sâni, nu i-am avut fierbinți, nu mi s-a umflat burta, nu ma doare spatele, sunt perfect simetrici. Deocamdata nu port bustiera.Va pup si va doresc sanatate.

Cristina, felicitari ca ai trecut de perioada, ai fost puternica. Acum au inceput sa ma lase durerile. Daca le aveam o saptamana, nu stiu ce as fi facut. Implantele tale sunt anatomice? Ce marime ai? Sunt foarte frumosi sanii tai!

Fetele, umflatura asta de deasupra sânilor se duce..nu-i așa?

Simona777, mulțumesc mult din nou mult. Nu, sunt rotunde, poate par anatomice ca e poza făcută de mai jos, dar le aveam foarte rotunde si naturale pentru ca erau foarte mici, purtam 70b. Dn doctor Stan Vitalie a zis ca nu pune anatomice din cauza riscului de a se roti in timp, dar oricum voiam rotunde. Am 440 cc la dreptul si 380 cc la stângul. Chiar daca erau mici, aveam asimetrie la sâni. Am avut dureri mari si am avut exagerat de mare grija. Adica mi-a zis sa renunt la banda aceea după 2 saptamani si atunci as fi renunțat pentru ca la început doare tare apăsarea acesteia. Dar am ținut-o 2 luni zi si noapte. Ea presează mai mult cand esti relaxat (adica in somn). In prima zi, după operatie, prietenului ii venea sa plângă atunci cand m-a vazut. Nu puteam sa ma ridic, nimic absolut nu puteam sa fac. O saptamana am avut frisoane de la durere si nu am dormit aproape deloc. Procesul de acceptare a corpurilor străine a fost greu la mine. Dar nu regret, si de asta tot zic, răbdare tuturor fetelor noi, poate va chinuiți acum, dar veți fi fericite o viata! Scuze pentru roman, dar tot ce am citit aici de la fetele care deja trecuseră prin asta, m-a ajutat enorm. Va pup si va mulțumesc pentru toată susținerea de care ati dat dovada!

Ekolinda, da, Implanturile coboară in timp, acum poate ai impresia ca sunt sânii “in gat”. In prima luna o sa vezi cele mai mari schimbări in acest sens. Ele coboară pana la 2 luni, 2 luni si jumatate in polul inferior. Exista cazuri rare in care coboară si mai tarziu. Vorbește si cu medicul, daca nu vezi nici cea mai mică evoluție după o luna.

Merci Cristina. O fiu atenta la schimbări.

Scuze fetele am scris ca Joia viitoare fac 2 săptămâni. Nu!!!! Fac 2 luni. Si simt la sânul drept în lichid înăuntru. Vineri care vine ma duc la ecografie sa vedem. Va pup cu drag

Mulțumesc mult Nicoleta nic. Sper si la tine sa fie bine. Banda am tinut o cam 3 săptămâni dupa care doctorul mi a spus sa nu o mai tin ca dupa poate sa coboare sânul drept mai jos decat stângul. Dupa mine sânul drept mai are de coborât putin. Astept sa vad ce se întâmplă. Baftă multa fetelor noi si recuperare usoară!

Ekolinda, intr-adevar, trebuie sa urmaresti atent evolutia sanilor tai. Este si foarte devreme pentru a trage concluzii. Rezultatul este aproape final dupa 6-9 luni, desi sanii vor evolua toata viata sub efectul inevitabil al gravitatiei. Au fost multe fete pe forum care au pornit cu aceasta "cocoasa" cauzata de edem sau de pozitia implantului si care a disparut in timp, dupa ce edemul s-a retras si implantul a coborat. Insa, de cele mai multe ori, cocoasa era data de numai de pozitionarea implantului, putine au avut si ptoza.

Eu am avut cam acelasi san ca si tine atat ca marime cat si ca grad de ptoza. Ca si tine, nici eu nu am un implant foarte mare (eu am 345 anatomic).

Nu am de gand sa te descurajez si nici nu sunt medic ca sa ma pricep, dar voi incerca sa amintesc povestea mea si explicatiile medicului meu, in cateva cuvinte.

In cazul in care exista ptoza si implicit piele in exces, de cele mai multe ori este necesara si interventia pe verticala (sau cel putin periareolar - daca pozitia areolei nu trebuie ridicata cu mai mult de 3 cm).

Mastopexia (sau liftingul) reduce din anvelopa cutanata, repozitioneaza areola pana in punctul cel mai inalt in proiectie al implantului si ajuta ca aceasta sa imbrace implantul mult mai bine. Prin mastopexie se redau forma si fermitatea sanilor, simultan. Mie mi-a explicat medicul ca ca fara mastopexie voi obtine doar volum. Aparent, in perioada edemului, sanii vor avea si ceva fermitate dar aceasta se va estompa o data cu vindecarea. Pielea in exces cu care pornesti, in functie si de marimea implantului, poate cauza neplaceri in aspectul sanului si multe paciente revin pentru lifting in maxim 2-3 ani. Acum, depinde ce ti-ai dorit: sani cu volum, fermi si ridicati sau doar sani cu volum. In poza mea de profil, areola fost ridicata aprox. 5 cm. Nu vreau sa imi imaginez unde ar fi fost pozitionata fara aceasta procedura, probabil ca in planul inferior, sub punctul de maxima proiectie al implantului.

Mai mult, pozitia areolei nu este ajutata de implant (mai ales de cel rotund). Din contra, implantul impinge areola si mai jos dand acest efect de cocoasa, care nu este sigur ca dispare de la sine in timp (pe internet se gaseste sub denumirea de "snoopy deformity").

Eu nu am avut curaj sa risc o re-interventie obligata de nemultumiri privind forma sanilor si mi-am asumat (cu greu) cicatricile mastopexiei.

De acum, trebuie sa fii foarte atenta si riguroasa in purtarea benzii care creste sansele de coborare a implantelor. Totusi, nu sunt sigura daca buzunarul se face atat pe orizontala cat si pe verticala, insa daca el se face si pe verticala, sa speram ca medicul a creat spatiu suficient astfel incat implantul sa gliseze si sa se fixeze mai jos, caz in care "cocoasa" ar fi rezolvata.

Felicitari pentru curaj. Este cu adevarat interesanta interventia pe care ai facut-o tu, prin axila, si iti doresc ca lucrurile sa "se aseze" exceptional iar tu sa fii pe deplin multumita.

Sper ca nu te-am suparat, este doar o parere venita din experienta mea...

Succes!

Mulțumesc pentru răspuns Be Happy. Nu ma supăr. Aceleași vorbe mi le-a spus și doctorul, dar am avut de ales între cicatrice la axila și implant mai mic sau ce mărime vreau și cicatrice in T pe sân. Implantul mai mic se aseaza mai bine in pielea pe care o am deja, pe când unul mai mare ar fi rămas sus, iar sfârcul ar fi atârnat.Am ales răul cel mai mic in viziunea mea. Pot intervenii pe viitor dacă nu voi fi mulțumită. Pentru început stau cuminte sa coboare cocoașa. :)

Asa este. Ma bucur ca drumul pe care l-ai ales este asumat si ca medicul ti-a prezentat toate variantele. Asta te va ajuta enorm.
Banda si rabdarea vor fi prietenele tale cele mai bune in perioada ce va urma. ;)

PS: La mine, raul cel mai mic au fost inciziile verticale. Eu nu am T inversat, am doar circum-vertical.

Be happy tu ce înălțime și kg ai? :)

Sonia, am 1.73m, 55 kg si "lata-n spate" de 76cm (sub sani).

Mă scuzi nu derulasem pana jos, acum am văzut ca ai completat și pe profil. Am văzut ca tu ai implant de 345 anatomic așa Cum urmează sa mi pun și eu. Iar la tine nu arata mic deloc. :D

Buna fetelor
Este posibil ca fiecare medic sa recomande lucruri diferite cand vine vorba de expunerea la soare sau de mersul la solar.
Asta si in functie de tipul de piele, de evoluția cicatricilor.
Eu nu am făcut nimic fara sa întreb medicul.
Mi a explicat că hainele nu protejeaza de razele uv si ca pot sta la soare cu crema 50 pe cicatrici. Am pus un strat gros de crema pe cicatrici si in rest. ulei accelerator de bronzat :))).
Nu e nevoie de sutien. Doar de crema.
Am întrebat de solar de 10 ori.. de 10 ori mi a zis NU.

Sonia, cat despre marime, poate fi din cauza pozei care extrage partea din intreg dar si din cauza faptului ca eu am pornit cu o glanda mamara de aprox. 150cc, volumul total ajungand la aprox. 500cc. La constitutia mea, te asigur ca nu sunt deloc mari si de cele mai multe ori trec neobservati sub haine. Marimea lor este absolut normala si in armonie cu restul corpului (...strict parerea mea). Tatal meu si cumnata mea nu stiu de interventie si nici nu au vreo banuiala.

Doar la plaja, cand porti costum de baie (cu sutien sau fara), e locul in care atragi cele mai multe priviri. Asta e valabil in cazul tuturor implantelor. Forma, marimea si consistenta sunt expuse si de cele mai multe ori sunt evident prea frumoase ca sa fie adevarate. Iar atunci cand stai pe spate... se vede clar ca e "tuning": sanii isi pastreaza forma lor de cupola...nu mai dispar rusinati la subsuori ca pana acum. Dar cui ii pasa?! Viata e frumoasa, mai ales asa!

Be happy. Mă refeream in sensul bun ca nu par mici..Mă simțeam bine știind ca mi pun.același gramaj și nu vor trece neobservati. Eu am mai putina glanda dar cred ca vor ieși frumos

Va pup cu drag, fetelor!! Am mai scris cu cateva luni in urma pe gruo, cerand niste sfaturi. Am ales sa ma operez la dr. Ionescu Radu, operatia era programata pentru astazi, dar am avut niste probleme cu tata (nu a avut o reactie foarte ok cand a auzit ce vreau sa fac) si am zis sa mai aman putin, am reprogramat pe 22 mai. O sa fie o operatie destul de grea, dureaza in jur de 2 ore si 30 de minute.. am sani tuberosi si trebuie sa imi faca lifting intern, imi scoate grasime din burta sa imi completeze intre sani pentru ca sunt foarte departati si trebuie sa imi faca o mica incizie pe areola stanga sa o micsoreze. Am optat pentru implant Motiva 375 cc anatomic, 12, 5 cm am sub sani. Pot sa spun ca imi doresc mai mult decat orice operatia asta, dar m-au apucat toate panicile si fricile posibile.. si nu stiu ce sa fac. Am incredere foarte mare in domnul doctor pentru ca am vazut niste rezultate impresionante de la dansul, dar tot am emotii.. mai ales cu recuperarea, sa nu dau in alte chestii dupa.. nu stiu. Sunt linistita cat de cat vizavi de durerile de dupa pentru ca el are o tehnica prin care anesteziaza 3 nervi de la fiecare san pentru aproximativ 2 saptamani astfel incat sa nu existe dureri, decat acea presiune pe sani ca o febra musculara. Voi cum ati trecut prin recuperare? A fost totul ok? Astept orice sfat din partea voastra, poate chiar o mica incurajare :)) Sper ca nu v-am plictisit cu tot romanul acesta, dar chiar sunt plina de emotii.

Sonia, iarta-ma daca am luat-o pe aratura dar am o sensibilitate privind marimea, e un pitic batran in capul meu si n-am cum sa-l scot de acolo ca sa mai ia si el o gura de aer, sarmanul. Ah, si piticul are un fetis pentru sanii mici!

Mie mi-a luat ceva vreme sa ma obisnuiesc cu ei asa mari dar mici. Sunt un fenomen. Nu cred ca stii povestea mea, dar eu voiam initial 250cc... asa, cam cat un pectoral de barbat bine lucrat la sala. In principiu, voiam ca implantul sa fie un fel de plomba pentru caria lasata in urma de alaptat. Voiam doar ce aveam inainte ca ei sa se transforme in acele sosete triste care ajunsesera sa ma obsedeze. Psihologul ar fi costat mai mult decat am platit eu pe interventie.

Asa ca m-am prezentat la "fauritorul de sani frumosi" si i-am prezentat situatia: mic, obraznic si fara complicatii...dar degeaba, planul meu nu a mers deloc, pentru ca medicul nici nu a vrut sa auda. Am inceput lupta de gherila si am negociat la sange un 345cc, de la 420cc. Panica s-a instalat cand am probat sizerele. Atunci am vorbit prima data singura pe strada... doua zile!... 350cc? Era ceva enorm, era o laptarie! Bunica avea niste prietene cu sanii la fel de mari! Mi se pareau uriasi, erau ceva ce mintea mea nu putea sa cuprinda atunci. Totusi, m-am lasat pe mana medicului si am cantarit atent fiecare centimetru cub si fiecare argument.

Dupa interventie, foarte greu m-am obisnuit ca aveam sanii mai mari decat i-am avut vreodata. Cand puneam geaca pe mine si ma uitam in oglinda din profil, ziceam de fiecare data ca parca as fi monstrul zapezilor. Cat eram de lata in umeri, atat de lata imi parea ca sunt si din profil... rotunda ca un stalp de iluminat sau patrata precum cabina telefonica...a fost o nebunie!

Atat per ansamblu cat si in detaliu, rezultatul mi-a placut foarte mult, doar ca mi-a luat ceva timp sa ma acomodez cu noul eu si cu faptul ca sanii astia sunt de acum lipiti de mine si trebuie sa traim impreuna.

Deci, cam de aici mi se trage cand sar cu teorema sanilor in armonie cu "caroseria". E lectie repetata si invatata in timp. Acum sunt constienta ca ce voiam eu era o tampenie, dar atunci. eh, ce vremuri, ce aventura! :)

Ce bine cand totul se termina cu bine!

Lxmm fii tare ! Sexul feminin este recunoscut pentru curajul și taria de care pot da dovada in anumite situații. Din moment ce ai ales deja sa faci lucrul acesta și ești hotărâtă înseamnă ca ești puternica și ca poți sa o faci. Mult curaj și capul sus ! Când ai sa te uiți in jos la noii tai sânii ii vei adora :x merita tot. De speriate cred ca majoritatea am fost înainte de operație fiindcă e ceva nou prin ce nu am mai trecut dar nu ai motive sa te îngrijorezi deloc. Cât despre recuperare la mine a fost destul de ușor. Nu am avut dureri mai deloc, a fost și este mai greu puțin cu răbdarea. As vrea ss pot revenii la anumite activități cât mai repede ( mersul la sala, mersul in concedii la mare, etc).Am 5 săptămâni de la operație și încep sa văd rezultate foarte frumoase, așa cum Mi am dorit.
Te pup și mult succes ! :*

Ia, ca nici sa dorm nu pot dar nici sa ma abtin sa scriu!

Pai, Lxmm1, ce ne spui tu aici? Ca m-am 'nervat! :))

Pe cine a apucat fricile? Pe tine, sau pe tata? Cineva care e cu un picior pe masa de operatii da dovada numai de curaj. Iar tu, vad ca ai curaj din plin!

Da, de acord sa iti asculti parintii, si eu sunt mama si mi-ar placea daca fiica-mea ar pleca urechea la ce spun eu. Dar aici, sper ca e vorba doar de o amanare, de un timp in plus de care tatal tau are nevoie pentru a accepta ca fiica lui care are un san mai jos si altul mai la dreapta, care este la inceputul vietii ei de femeie isi doreste sa repare o greseala facuta de natura (daca nu cumva chiar de unul dintre spermatozoizii lui) astfel incat sa aiba incredere in ea si sa poarte capul sus in orice situatie, nu doar cea academica.

Deci, sa recapitulam!

Esti o fata tanara, 23 de ani, termini acum si masteratul si o vei lua pe drumul tau. Tu vrei ca din drum sa dai la o parte buturuga asta si sa rezolvi problema o data pentru totdeauna. Te inteleg. Eu, da. Dar tata, cel care te-a protejat pana acum de toate relele de pe planeta nu accepta ideea ca cineva o sa bage cutitul in printesa lui (ma rog, bisturiul... tot aia!...) desi omul e indreptatit...el a platit pana acum pentru mancare, suc, haine, meditatii, facultate si bilete la Untold.

Din ce ai scris, eu te sfatuiesc asa. Daca negarea tatalui persista, da-ti bluza jos, arata-te in fata lui si explica-i exact cum sta treaba...faceti impreuna un studiu de caz. Poate omul nu stie prin ce drama treci si nici ce ipostaze delicate te asteapta in viata ta de femeie. Sigur ca sunt persoane care se iubesc asa cum sunt, indiferent ce inegalitati au. Dar e clar ca cine scrie pe acest forum, sau se gandeste sa intervina asupra trupului sau, e departe de a se accepta pe sine asa cum este.

Sa revenim... ii explici ca sanul tuberos este una dintre cele mai triste anomalii care i se poate intampla unei femei. Daca nu crede, arata-i! Ii mai explici si ca rezolvarea unei astfel de conditii necesita foarte multa atentie si pricepere. Sunt aproape sigura ca medicul la care ai ales sa mergi este capabil de mult mai multe. Aminteste-i ca esti pe maini bune si reluati impreuna tot ce ti-a spus medicul ca va face, asta e important, tata trebuie sa fie constient ca medicul stie exact ce are de facut si nu neglijeaza niciun aspect pentru ca sanii tai sa arate normali, frumosi. Pot exista medici care ar "rezolva" problema punand un implant si doar atat. La tine nu este cazul. Medicul ataca din toate flancurile. Din punct de vedere medical, operarea unui san tuberos este cea mai provocatoare (probabil si cea mai grea) interventie. Personal sunt sigura ca rezultatul va fi unul peste asteptari.

Mai departe, sunt curioasa de unde frica, teama? Eu daca as fi in locul tau m-as uita cand in jos cand inainte. Si unde e mai bine? In jos, sau inainte? Eu zic ca inainte! Nu te teme de nimic din ce nu ti s-a intamplat inca... e inutil! Citeste prospectul la Nurofen si vezi ce efecte adverse are (de dragul povestii sper ca are). Atunci sa te vad, plangand si cu genunchii moi, cand iei o pastila de cap cu teama ca o sa ti se lungeasca o ureche. Serios?! Daca te doare capul, iei o pastila si gata! Daca ai sani tuberosi, te duci la un medic bun si castigi feminitate si incredere in tine! Una peste alta nu e decat o relatie win-win.

Eu nu m-am temut decat de cicatrici (bine, si de marime - nu pot sa tin secret pentru ca tocmai am scris despre asta). De altceva nu mi-a pasat. Sigur ca stiam ce riscuri sunt dar ca orice pacient normal, ma duc la taiere cu mintea limpede si foarte optimist. Nu face bine sa ai mintea sufocata de panica.

Hai sa facem un scenariu. Presupun ca nu esti genul care sa faca plaja topless si nici nu te dai in stamba dupa statul in pielea goala la dusul de la sala. Ce s-ar putea intampla rau dupa interventie? Maxim sa iti dea batai de cap vreun fir resorbabil sau sa ramai cu mai stiu eu ce furnicatura printr-o parte sau alta (de care vei uita de indata ce se rezolva - caci da, 99% dintre riscurile acestei interventii se concretizeaza in neplaceri care se rezolva fie de la sine fie prin ingrijire). Cat de mult atarna oricare dintre aceste doua exemple in fata sanilor frumosi pe care i-ai putea avea? Stima de sine o data facuta tandari, e foarte greu sa o mai lipesti la loc si sa mai si arate ca noua. In opinia mea, raul si frumosul nici macar nu se compara (absurd).

Toate fetele care au scris, scriu si vor scrie aici stiu in ce s-au bagat, dar nevoia de schimbare a fost mai presus decat orice presupus risc. Eu iti recomand sa astepti sa ajungi pana acolo si vei afla daca tu vei fi cazul 1 la milion caruia implantul i-a schimbat culoarea ochilor sau daca vei fi si tu ca tot omul care simte un junghi, o usturime, o durere de spate si apoi e numa' bun de...orice si-ar dori sa faca.

Draga mea Lxmm1, am scris mult, plictisitor, dar mi-a placut. Puteam sa spun doar atat: "Curaj fato! N-are sa ti se intample nimic! Totul va fi bine si tu vei fi perfecta." Dar poate ca nu m-ai fi crezut.

Traieste-ti viata, asculta-ti parintii dar iubeste-te cat poti!

PS: Inca ma intreb cine e mai speriat: tu sau tata? :))

Buna fetelor ! Voi cat timp ( luni) ati dormit numai pe spate după operatie ? Mulțumesc frumos

Be Happy, comentariul tau nu e de o simpla bifa ! Nu pot sa-ti dau un simplu "multumesc" si sa consider ca-i suficient! Multumesc pentru tot ce ai scris ieri si mai ales pentru mesajul catre Lxmm1 !

Lxmm, am un frate nascut cu o malformatie (buza de iepure, nascut fara cerul gurii, buza superioara in 3 bucati, nasul deformat, dantura migrata). A facut 16 operatii intre varsta de 3 luni si pana pe la 26 de ani. A avut un defect corectat prin operatii estetice...repetate! Pentru unii e un moft operatia estetica, pentru altii e o necesitate, caci ea corecteaza un defect fizic. Deci e similara cu orice alta operatie care salveaza sau imbunatateste viata: trebuie facuta! Tatal tau o sa accepte..pana la urma! Nu faci o traznaie gen implantarea de coarne sub pielea fruntii sau despicarea limbii-n 4, etc!:)) Te faci frumoasa, doar atat!:) Daca te operai ca aveai (sa zicem) degetele lipite, tot asa facea?
Sunt si eu mama...poate uneori ma sperie ideile fiica-mii, dar asta doar pentru ca am un soc realizand cat de mare s-a facut. Dupa ce trece socul imi revin si analizez ce vrea copilul si asa luam o decizie impreuna (e minora, merge "impreuna" asta momentan :)))))...). O sa-i treaca socul si tatalui...daca nu inainte de operatie, sigur dupa! So, nu mai amana operatia, repara ce ai de reparat si...be happy!!!!

Lxmm1...eu sper sa scapi cat mai repede de orice teama, sunt convinsa ca la cateva saptamani de la operatie vei rade de aceste momente. Cat despre dureri, fiecare corp percepe durerea in mod diferit, eu la 3 zile de la operatie eram la birou, robotel recunosc dar eram prezenta cu zambetul pe buze si imi desfasuram activitatea. Am inciziile prin areole si recunosc ca la 3 ani abia se observa ceva.
BeHappy, am citit cu atata interes comentariul tau. Esti o adevarata motivatie.

Be happy stai linistita sânii tai nu sunt mari deloc ptr tine. Arata perfect și ți se aseaza natural pe corp.

Multumesc, Sonia! A fost un drum lung dar a meritat.

Lxmm1, tata nici nu stie ca mi-am pus implanturi si nici nu va sti. Ai mei sunt foarte stricti si mama cu greu s-a obisnuit cu ideea. Eu nu am avut deloc emotii inainte de operatie pentru ca imi doream de 8 ani operatia asta. Si daca afla tata, tot faceam ce voiam eu. Mereu am facut ce am vrut pentru ca e viata mea si nu imi place sa gandeasca altcineva pentru mine. Si daca am facut o greseala, am invatat din ea si m-a facut mai puternica. Dar in cazul tau, nu e deloc o greseala. O sa ai mai multa incredere in tine si te vei simti mult mai bine dupa. Eu m-am operat vineri si am 330 anatomic. Singurul meu regret e ca am luat in considerare ce vor spune altii si nu mi-am pus 360-380 macar, pentru ca mi se par cam mici. Insa si asa micuti cum ii consider, e o diferenta fata de ce aveam inainte. Nu o sa mai caut disperata sutiene cu push-up, o sa imi iau orice rochita doresc fara bretele si o sa arat ca o femeie la plaja, nu o sa ma mai uit invidioasa la tipele care au sani. Curaj, sora mea a revenit la spital mai devreme, nu a mai asteptat sa o sune asistentele pentru ca era ferm convinsa ca am murit( mai panicata de atat nici nu se putea). Si vazandu-mi evolutia in 5 zile dupa operatie, e convinsa ca ea urmeaza anul viitor. Chiar daca vei avea dureri mici dupa, te vei simti extraordinar cand te vei uita in jos la ei.