Anxietate si ganduri intruzive
Buna ziua, am o problema foarte suparatoare de o luna.
Totul a inceput cu o ameteala de unde am inceput sa ma sperii foarte tare crezand ca am ceva grav, au urmat o gramada de analize si nu mi s-a gasit nimic. In cele din urma dupa 2 saptamani inca ameteam si am inceput sa am o anxietate puternica crezand ca nu o sa imi mai treaca niciodata si ca sigur am ceva grav. Dupa ce am reusit sa controlez ameteala au aparut diferite frici de exemplu mi-a fost frica ca am sa orbesc. Dupa ce am terminat cu simptomele fizice, am trecut la frici legate de boli psihice, am avut o teama ingrozitoare legata de depersonalizare si derealizare, cautand intr-una sa ma asigur ca nu am niciuna nici alta, iar acum in cele din urma mi-a aparut o frica care ma paralizeaza legata de sinucidere. Noua frica suna cam asa: Imi este frica ca din cauza anxietatii ridicate am sa ajung sa ma sinucid sau ca nu o sa mai fac fata anxietatii sau implulsului si am sa sinucid sau ca din cauza anxietatii voi ajunge in depresie si apoi ma voi sinucide, sau ca voi ajunge intr-un spital de nebuni, imi vin in minte imagini suparatoare care imi cauzeaza o anxietate incredibila. Va rog mult sa imi spuneti daca aceste ganduri sunt doar ganduri intruzive care provoaca frica si mentin anxietatea sau imi doresc cu adevarat sa ma sinucid? Anxietatea generalizata poate duce intr-adevar la sinucidere? Va rog sa ma ajutati caci anxietatea mea este foarte mare cand ma gandesc la aceste ganduri...
Totul a inceput cu o ameteala de unde am inceput sa ma sperii foarte tare crezand ca am ceva grav, au urmat o gramada de analize si nu mi s-a gasit nimic. In cele din urma dupa 2 saptamani inca ameteam si am inceput sa am o anxietate puternica crezand ca nu o sa imi mai treaca niciodata si ca sigur am ceva grav. Dupa ce am reusit sa controlez ameteala au aparut diferite frici de exemplu mi-a fost frica ca am sa orbesc. Dupa ce am terminat cu simptomele fizice, am trecut la frici legate de boli psihice, am avut o teama ingrozitoare legata de depersonalizare si derealizare, cautand intr-una sa ma asigur ca nu am niciuna nici alta, iar acum in cele din urma mi-a aparut o frica care ma paralizeaza legata de sinucidere. Noua frica suna cam asa: Imi este frica ca din cauza anxietatii ridicate am sa ajung sa ma sinucid sau ca nu o sa mai fac fata anxietatii sau implulsului si am sa sinucid sau ca din cauza anxietatii voi ajunge in depresie si apoi ma voi sinucide, sau ca voi ajunge intr-un spital de nebuni, imi vin in minte imagini suparatoare care imi cauzeaza o anxietate incredibila. Va rog mult sa imi spuneti daca aceste ganduri sunt doar ganduri intruzive care provoaca frica si mentin anxietatea sau imi doresc cu adevarat sa ma sinucid? Anxietatea generalizata poate duce intr-adevar la sinucidere? Va rog sa ma ajutati caci anxietatea mea este foarte mare cand ma gandesc la aceste ganduri...
4 comentarii
Buna ziua.
Recomand sa mergeți la un psihiatru sau psiholog pentru o evaluare completă. În urma evaluării se decide dacă aveți nevoie de medicatie sau psihoterapie.
Recomand sa mergeți la un psihiatru sau psiholog pentru o evaluare completă. În urma evaluării se decide dacă aveți nevoie de medicatie sau psihoterapie.
Buna ziua
V-ati gandit daca nu cumva lucrurile nu stau exact invers, adica desfasurarea cronologica a situatiei este alta?
Adica ceea ce se intampla este un efect al unei stari mult mai indelungate, a unei sume de lucruri care se intampla de multa vreme, chiar daca nu la un nivel suparator, sau foarte usor de observat?
Si atunci, in loc sa va concentrati pe simptome si efecte ar fi mai potrivit sa va ganditi un pic la cauzele profunde? O ameteala nu poate produce in nici un caz ganduri de suicid.
In orice caz, indiferent cum ar fi este recomandat, asa cum se mentioneaza si in cealalta postare, sa mergeti pe varianta profesionista si responsabila de abordare a situatiei: evaluare psihologica realizata de catre un psiholog clinician sau psihiatru. Doar ei sunt in masura sa va recomande cele mai potrivite solutii.
V-ati gandit daca nu cumva lucrurile nu stau exact invers, adica desfasurarea cronologica a situatiei este alta?
Adica ceea ce se intampla este un efect al unei stari mult mai indelungate, a unei sume de lucruri care se intampla de multa vreme, chiar daca nu la un nivel suparator, sau foarte usor de observat?
Si atunci, in loc sa va concentrati pe simptome si efecte ar fi mai potrivit sa va ganditi un pic la cauzele profunde? O ameteala nu poate produce in nici un caz ganduri de suicid.
In orice caz, indiferent cum ar fi este recomandat, asa cum se mentioneaza si in cealalta postare, sa mergeti pe varianta profesionista si responsabila de abordare a situatiei: evaluare psihologica realizata de catre un psiholog clinician sau psihiatru. Doar ei sunt in masura sa va recomande cele mai potrivite solutii.
Incercati tratament de la psihiatru si psihoterapie.
Nu va poate da garantii nimeni ca nu veti face depresie. Anxietatea vine in general combinata cu depresia, dar nu la toti pacientii.
Nu va poate da garantii nimeni ca nu veti face depresie. Anxietatea vine in general combinata cu depresia, dar nu la toti pacientii.
Alte subiecte recente din această secțiune: