Am schizofrenie?

Buna tuturor! Cu ceva timp in urma am aflat ca fratele meu mai mare sufera de schizofrenie. Ai mei nu voiau sa imi spuna asta pana la 18 ani dar au fost nevoiti sa imi spuna pentru ca fratele meu a facut o criza de fata cu mine (spunea chestii de genul ca noi vrem sa ii facem rau, ca vorbim urat despre el si etc). Atunci m-am speriat rau si am inceput sa nu mai pot dormi noaptea, sa nu mai am pofta de mancare si sa simt o stare de neliniste, teama permanenta. Acum 2 saptamani nu puteam sa dorm noaptea de frica sa nu incep sa aud voci etc.
Pana la urma am fost la doctor si mi-a dat vitamax, vitamina B, calciu si distonocalm (medicul de familie) si am inceput sa merg si la psihologul scolii care a tot incercat sa imi explice ca nu innebunesc dar se pare ca totusi nu m-a convins.
Dupa medicamente am inceput sa am dinou pofta de mancare si sa pot dormi cat de cat bine, nu ma mai trezesc decat o data pe noapte sau chiar deloc dar starea de frica nu a disparut. Ba chiar am inceput sa am ganduri de genul "Daca este otravita mancarea?" "Daca spun ai mei ca sunt nebuna?" "Daca vor ai mei sa imi faca rau?" (exact ca fratele meu). Sunt consitenta (cred...) ca acele lucruri nu sunt adevarate dar totusi de fiecare data cand imi trec prin cap ma panichez automat: "oare innebunesc ca m-am gandit la asta?" si etc si uneori nu suport sa stau intre oameni, imi trec tot felul de ganduri prin cap "daca o sa fac o criza de schizofrenie?" etc. Tin sa mentionez ca atunci la inceput, chiar la debutul starii de anxietate aveam impresia ca aud sunete ciudate in urechi, ca niste pasarele care canta, dar care au disparut ulterior cand au inceput celelalte "simptome" (cele cu mancarea otravita si etc).
De cam o saptamana nu mai am chef de nimic, nu mai am chef sa vorbesc cu prietenii, nu mai am chef sa fac ceea ce imi placea, efectiv as sta toata ziua in pat si as lenevi. Inca ma simt aiurea si ma gandesc intruna la schizofrenie si simt ca in orice clipa as putea sa incep sa aud voci, sa am halucinatii etc. Si acum am impresia uneori ca aud sunete ciudate sau ca imi aud numele zis de cineva in soapta, dar nu sunt sigura daca sunt alte sunete pe care le "deformeaza" creierul meu de frica (stiu ca suna ciudat dar nu stiu cum sa explic altfel) sau daca aud pe bune numele meu.
Sa nu mai zic ca ma enervez, ma supar extrem de repede si parca uneori caut motive de cearta. Sunt si momente in care ma simt bine dar sunt foarte putine.
Oare este asta un debut de schizofrenie sau sunt doar speriata?

CONTINUARE:
Am uitat sa va spun ca eu am fost mereu o persoana mai retrasa, mai timida, in sensul ca imi este mai greu sa comunic cu persoanele pe care abia le-am cunoscut, imi este greu sa vorbesc in fata unui public etc. Nu am fost nicioata multumita de viata mea: de felul meu de afi, de felul in care arat. Mereu am fost frustrata de faptul ca nu sunt destul de frumoasa, nu sunt suficient de sociabila etc. Ii invidiez pe toti cei din jur care au o relatie de cuplu fericita, au multi prieteni si etc.
Si tin sa mentionez ca mereu am avut temeri obsesive cum ar fi "daca moare mama?" "daca am fost muscata de o capusa si mor?" pana si faza de care va ziceam cu otrava am mai avut-o cu mult timp in urma numai ca toate au disparut treptat si bineinteles ca nu le-am avut pe toate deodata.

CONTINUARE 2:
Chiar acum, de cateva minute, am auzit un cantat de pasarle in urechea stanga si era foarte tare ca si cum pasarile ar fi fost langa mine. Nu stiu daca a foat real sau doar in mintea mea. Ua
sa de la bucatarie este deschisa si nu stiu sigur daca a fost real sau nu. M-am speriat rau de tot. Si tremur putin.

CONTINUARE 3:
Nu stiu daca detaliul asta este important sau nu, dar eu mereu mi-am facut scenarii in x
cap (imi imaginez viata mea asa cum as vrea eu sa fie)

Iti recomand o vizita la psiholog, sa ii spui acolo despre toate problemele tale. E posibil sa fie doar anxietate, reactie de frica la anumite idei, pentru ca o astfel de temere de boala e destul de puternica. Incearca sa te linistesti, eventual sa iti cauti alte activitati, fa sport, asculta muzica, incearca sa iti relaxezi creierul. Nu e usor sa treci prin astfel de momente, sa te gandesti ca ai putea sa suferi de o astfel de boala, dar incearca sa iti explici incet incet ca aceste ganduri sunt doar in capul tau, treci printr-o perioada mai grea si stresanta.
Ai avut vreodata atacuri de panica?
Apropo, te-ai documentat cumva pe net despre simptomele schizofreniei ? Poate de-aia ti-au intrat anumite ganduri in cap si te sperie :)
Multa sanatate!

De-asemenea, faptul ca fratele tau sufera de aceasta boala nu inseamna ca si tu suferi. Poate parintii doar te-au protejat, ca sa nu iti faci griji si pentru el. Si eu cunosc un caz, am o amica super ok si sanatoasa, dar fratele ei mai mare sufera de schizofrenie.

Da, m-am documentat despre simptome de pe net si cred ca si de acolo au inceput gandurile...

@ alexis1995

Printeaza ce ai scris aici si mergi neaparat sa te vada un psihiatru. Nu amana.

Poate fi o depresie anxioasa dar si un prodrom de schizofrenie. Daca e prodrom, pot trece ani bune pina la declansarea simptomelor pozitive. Neaparat sa te vada pe tine un psihiatru si sa incepi un tratament.

Sigur ca nu ai in acest moment schizofrenie, dar trebuie luate toate masurile ca boala sa nu se transforme in schizofrenie. Sunt deja antecedente cu fratele.

De asemenea ai mare nevoie de un psiholog care sa iti remodeleze modul de a gandi. Poti merge la o clinica daca iti permiti sau sedinte on-line care sunt mai ieftine.

In cazul tau ambele sunt necesare.

Procura-ti carti despre depresie si anxietate (mai ales) de la librarie si incepe sa citesti si sa iti remodelezi gandirea.