blocajele sursa si efect-cum sa le definim? CUM SA LE DEPASIM?

am probleme cu cauza blocajelor din ultima vreme, caci nu le pot depasi decat superficial!

sunt momente de vid, care nu ma lasa sa depasesc o situatie si de fiecare data cand cred ca am depasit momentul, revin si totul se transforma intr-un carusel, aceeasi problema, alti oameni, alt decor.
In ultima vreme am fost pusa intr-o situatie indescriptibila, oamenii in care am crezut cel mai mult au devenit peste noapte opusul, am inteles cat am putut situatia, dar faptul ca ramane mereu un rest ma determina sa consider ca ceva nu e bine.Situatia trecutului revine, si crede-ma, fac eforturi s-o constientizez, imi asum responsabilitatea a ceea ce a fost, cu toate aceste, revine, si totul se reduce la conflictul determinat pe o ura, pe care nu o inteleg, fiindca, eu am pierdut cel mai mult. Oare regretul lor e cauza?

iti multumesc pentru incurajare, sincer vorbind, nu sunt aceeasi, dar, cred ca pentru a intelege mai bine si a fi mai complet sfatul tau iti voi da ceva detalii.Cel care a creat momentul critic a fost chiar sotul meu.
Ca medic, eu am profesat foarte putin, din mai multe motive, insa cu oamenii am fost tot timpul intr-un contact permanent, fapt ce mi-a atras foarte multe necazuri.Un timp, totul a fost ok, dar in urma cu ceva timp, m-am trezit cu o decizie de divort de care nu am stiut, paralel cu o stampila pe piata care iar era noua, si atacul a fost din doua planuri mult prea importante ca sa nu intru in panica.
Situatiile s-au derulat in paralel si crede-ma a fost inimaginabil de greu.Nu mai era vorba de adaptabilitate, cert e ca divortul m-a deranjat mai mult, fiindca mi se parea corect sa aiba bun simt si sa-mi spuna, cu firma a fost mai dificil, fiindca responsabilitatea fata de colaboratori m-a coplesit, nici ei nici eu nu am fost avertizati, acum sunt in proces cu cei mai dragi oameni, fiindca intentia lor, a fost una radicala si deloc ingaduitoare, dar, cercetarile au intors lucrurile in favoarea mea si acum e pe rol un proces foarte complicat si de lunga durata.Am luat-o nu de la zero, de la minus infinit, fiindca evenimentele s-au declansat brusc iar in acel moment nu aveam decat 70 ron toti bani.Dumnezeu stie cum am renascut si nu pot spune nici acum ca sunt la zero.Sunt ceva mai calma si nici asta nu e o problema, dar nu-i pot ura, si dincolo de hotararea de a nu ne mai intalni si deranja, tot insista sa se faca prezenti.Cu sentimentele acestea frumoase vis-a vis de ei, ma confrunt.Stii ce amintiri frumoase port, mi-e dor de ei toti, si nu mai demult de ieri unul a incercat sa ma accidenteze.Oricum, faptul ca mi-ai dat un sfat m-a incurajat enorm.Am realizat ca am si eu un suport.Ma simt mai sigura.Iti multumesc, prietene.