Ce tulburare are tatăl meu?

23-01-2020

myselfandI

Nu este medic/terapeut

Tatăl meu vitreg pe care l-am iubit și l-am considerat ca pe un tată real, de-a lungul timpului a avut un comportament negativ care mi-a influențat mai demult relațiile cu colegii, de exemplu, când eram mică. El mă critica mult și mă jignea, uneori căuta motiv de ceartă din nimic. Am observat târziu că din cauza lui am devenit o fire certăreață care comentează defectelor celor din jurul meu, respectiv colegilor. În liceu încă mă lăsam afectată de unele situatii conflictuale. La facultate m-am integrat foarte bine, deși dacă e să-mi spun punctul de vedere sau mă deranjează ceva acționez. În fine, important e că am realizat influența lui negativă asupra mea si am încercat să mă schimb, dar o să expun acum câteva caracteristici ale sale ca să aflu ce e cu el în plan psihic.

-Agresiv verbal cu ușoare tendințe de agresivitate fizică
-Mi se adresează cu cuvinte jignitoare încă din copilărie
- Se enervează foarte ușor, are episoade de gelozie și își face scenarii cu care o obosește pe maicamea
-Repetă aceleași lucruri de parca ar avea impresia ca nu întreg ceva, de exemplu dacă îmi da o sarcina
-Obsedat de ordine
-Are foart rar discuții normale cu mine, in general sunt bazate pe critică
-Are moment de agitație spontană in care își manifestă ura și inferioritatea față de mine
-Are o privire urâtă când are astfel de comportamente

2 comentarii

25-01-2020, ora 21:35

Psiholog Chițimuș Cristina

Psihologie, Iași

Buna seara,

Un diagnostic psihiatric acurat nu se poate pune pe internet. Pentru obținerea unui diagnostic este necesară evaluarea psihiatrica si cea psihologica. Este important daca manifesta acest comportament doar fata de dvs. sau si fata de alte persoane. De asemenea, este important daca acest comportament se manifesta in toate domeniile vieții sau doar in sfera personală. Este posibil să nu aibă nicio tulburare psihică ci doar o personalitate mai dificilă.

27-01-2020, ora 20:05

Psiholog Niculina Ciuperca

Psihologie, București

Așa cum v-a spus și colega mea, un diagnostic sigur puteți obține numai în cabinet și numai dacă își dorește. Dacă nu-și dorește, nu-l puteți obliga, dar e important să faceți ceva pentru dumneavoastră astfel încât să nu vă mai afecteze.
Nu spuneți ce vârstă aveți, pentru că dacă sunteți majoră și aveți posibilitatea să locuiți separat, e mai bine să vă vedeți mai rar ca să nu mai stimuleze acele comportamente pe care le-ați internalizat fără voia dvs.
Nu-i suficient să conștientizați lucrurile care v-au făcut rău, e nevoie să lucrați acele comportamente ca să nu mai reapară în anumite situații în care vă simțiți mai obosită, mai stresată și să nu le puteți ține sub control.
V-ar ajuta niște ședințe de dezvoltare personală, astfel încât să nu vă mai deranjeze ce spun alții, chiar dacă vi se reproșează anumite lucruri, să le treceți prin sistemul senzorial și să vedeți ce vi se potrivește și ce nu, să-nvățați să vă manifestați compasiunea pentru cineva care vă critică, în loc să vă enervați. Nici-o persoană care este împăcată cu ea însăși și nu are o problemă, nu critică, nu se înfurie, nu se enervează. Fiți mai diplomată, nu-i spuneți că nu are dreptate când vă critică, cereți-i argumente, dar pe un ton calm, și explicați-i că e normal să aveți păreri diferite, pentru că sunteți generații diferite și fiecare vede lucrurile în felul său, conform structurii și nivelului experențial dobândit.

Adaugă un comentariu / răspuns

15-04-2016, ora 10:25

Publicitate ROmedic

Administrator forum