Grup de suport pentru TOC-CAP 15

buna ziua.si eu sunt relativ bine.cu sertralina la maxim, e ok.sanatate

Ma bucur Claudiu ca esti mai bine si tu!

Sanatate multa tuturor!

Salutare,

Ma bucur ca sunteti bine, si eu sunt binisor, cu mici anxietati dar sunt ok^-^ sanatate multa si weekend placut!!

Resident, de ce nu te apuci sa inveti? Poti cumpara carti de programare sau poti intra pe site-uri de profil si invata de acolo cum sa incepi.

Dupa ce inveti beton te poti apuca de facut programe, se platesc foarte bine si poti gasi joburi pe net.

Nu e o solutie universala, dar poate fi un inceput...

Sanatate

In privinta fetelor, poate ai dreptate, cele mai multe din pacate, vor barbati cu bani. Insa nu este un principiu general valabil.Mai trebuie cautat, cu grija desigur

Buna la toata lumea!
Ce mai faceti, cum va mai simtiti?
Pentru mine a mai trecut inca o saptamana linistita, fara obsesii sau compulsii.
Sper sa ma simt asa mereu, si nu o sa devin dependenta de antidepresive, am o cunostinta care de o viata ia din astea..
Un weekend linistit va doresc!

buna la toata lumea.eu am avut o saptamana tare proasta dar am inteles ca fara rau nu se poate bine...sanatate la toata lumea

buna la toata lumea.de mult timp nu ne-am auzit.cum sunteti?eu am perioade bune si perioade rele.tocmai trec de cateva zile printr-o perioada rea.stari cu panica, ganduri sa fac rau, ca sunt nebun si binenteles suicid.dupa 3 luni de tratament nu mai inteleg nimic...??

Katalyna (si altii care chiar doresc sa-si recupereze psihicul), cauta informatii despre psihoterapeuti, intreaba in stanga si in dreapta, fa-ti o lista si incepi sa o bifezi. Cred ca in cateva sedinte, daca e unul cu adevarat competent, va incepe sa-ti ia ceata de pe ochi si sa te faca sa intelegi CE S-A INTAMPLAT CU TINE, ce ti-au facut cand erai mica, de ce ai ajuns sa te detesti, sa te urasti, sa ai obsesii si compulsii doar ca sa nu mori, pentru ca s-a creat ideea aberanta ca tu vei muri. Cum? Prin multe metode care n-au facut decat sa te desfiinteze din toate punctele de vedere. In definitiv, de aici ti se trage, din copilarie, poate de cand nici nu vorbeai macar, cand ti s-a spus sau ti s-a dat de inteles prin toate mijloacele ca tu vei fi abandonata sau ca vei muri, ti s-a dat de inteles ca tu nu valorezi nimic, ca esti o povara, ca nu meriti nimic. De-aceea psihicul tau, ca sa scape de pericolul mortii, a creat acele mecanisme de aparare (taiatul parului si ce mai faci tu) care sa-ti ofere senzatia ca repetandu-le pana la epuizare, tu nu vei muri.

Cum crezi tu ca niste pastile pot anula rezultatele unor TRAUME? Nu pot, doar te trec pe pilot automat si atat, amortindu-ti constiinta pana cand, la un moment dat, nu-si vor mai face efectul si va trebui sa le suplimentezi. Nici nu mai vorbesc acum de efectele secundare si de ce va asteapta pe voi, cei care luati de ani de zile substante chimice. Cand toleranta corpului se va fi epuizat, atunci sa te tii psihoze! O sa fiti dusi pe targa la psihiatrie, iar medicii nu vor face decat sa va mareasca inca o data, si inca o data, si inca o data dozele. Iar cand toleranta va ajunge la zero....nici nu mai scriu mai departe!

Repet, fa-ti o lista cu psihoterapeutii care au competente potrivite bolii tale si du-te la ei pe rand, pana il gasesti pe cel care te va scapa. Cred ca unul bun, in cateva sedinte va incepe sa te lamureasca. Daca nu empatizezi cu el si nu-i intelegi limbajul, daca nu pricepi ce vrea sa-ti spuna si nu stie sa-ti descifreze trecutul, traumele si sa inceapa sa ti le anuleze, mergi mai departe, la altul. Si tot asa, pana sigur gasesti ce iti trebuie. Stiu ca sedintele sunt scumpe, dar tu oricum dai bani pe medicamente, de ce n-ai face-o o data si bine?!

Un terapeut adevarat va sti sa scoata la suprafata evenimente de care tu nici macar nu-ti mai aduci aminte, dar care inca exista in psihicul tau si care la momentul respectiv ti-au provocat mult rau. Probabil ca va descoperi ca nu numai trecutul si cei care au facut parte din trecutul tau te-au traumatizat, ci ca inclusiv in prezentul tau sunt persoane care te destabilizeaza si iti intretin boala.
Daca esti cinstit cu tine insuti si nu fugi de adevar, atunci vei merge la psihoterapie fiind constient ca dupa incheierea ei, dupa luni de zile, un an, doi etc, tu sa devii pe de o parte un om normal, dar pe de alta parte ca trebuie sa te debarasezi de balastul din viata ta care te trage in jos. Acest balast exista, iar o terapie nu face altceva decat sa-ti arate calea corecta pe care o vei urma tu singura, cu propriile resurse si cu ratiunea ta, curatata de minciuna de-acum.

O terapie adevarata facuta unui om afectat, pe langa anularea traumelor si a mecanismelor de distrugere a psihicului, va scoate la iveala minciuna, impostura morala, sentimentala si coordonatele gresite pe care traieste acesta. Cred ca dupa o terapie ADEVARATA, oamenii se separa sentimental de (anumiti) parinti (unii o fac definitiv si din toate punctele de vedere) sau ajung chiar la divortul de partener.

Pe de alta parte, raman la convingerea ca acolo unde au stricat cei care ti-au scris pe creier primele informatii gresite in primii ani de viata, poate repara cel care iti va deveni partener/sot, DACA EXISTA IUBIRE PROFUNDA SI NECONDITIONATA. Daca, insa, cel de langa tine este un om dur, egoist, care traieste pentru el, sa-i fie doar lui bine si iubeste conditionat ("imi dai, iti dau"), nu are empatie, emotii, sentimente profunde pentru tine, atunci nu numai ca nu te ajuta cu nimic, dar iti agraveaza boala.
Insa, un partener special, cu suflet mare, loial, CINSTIT, CORECT, MORAL, cu toleranta, intelegere si IUBIRE NECONDITIONATA, te poate vindeca de orice, cu sau fara medici si psihologi in paralel! DE ORICE!

Te rog, citeste cartea "Psihologia minciunii. Speranta de a vindeca raul omenesc" de M. Scott Peck, o gasesti pe net (si cu mentiunea strict personala sa nu interpretezi prea tare prefata).

Iti dau cateva citate din carte:

- nevrozele obsesiv-compulsive isi au originile in copilaria timpurie

- pentru copii, chiar adolescenti, parintii sunt niste zei. Felul in care se comporta parintii pare a fi felul in care si ei trebuie sa se comporte. Copiii rareori pot sa-si compare in mod obiectiv parintii proprii cu alti parinti. Ei nu pot sa faca evaluari realiste ale comportamentului parintilor lor. Tratat rau de parinti, copilul va presupune ca el este cel rau. Daca este tratat ca un cetatean de rangul doi, hidos si stupid, el va creste avand imaginea de sine a unui om de rangul doi, hidos si stupid. Crescuti fara iubire, copiii ajung sa creada despre sine ca nu merita sa fie iubiti.

- am putea spune ca aceasta este o lege generala a dezvoltarii copiilor: ori de cate ori exista un deficit major in iubirea parentala, e foarte probabil ca respectivul copil sa raspunda la acest deficit presupunand ca el este cauza deficitului si dezvoltand, prin urmare, o imagine de sine negativa nerealista.

- o alta lege in procesul de dezvoltare a copilului este una specifica problemei raului: cand un copil se confrunta in mod grosolan cu o rautate semnificativa a parintilor lui, cel mai probabil el va interpeta gresit situatia si va crede ca raul rezida din el insusi.

- cand este confruntat cu rautatea, cel mai intelept si mai sigur adult va fi, de obicei, confuz. Imaginati-va atunci cum trebuie sa stea lucrurile cand un copil naiv se intalneste cu rautatea aceluia pe care il iubeste cel mai mult si de care depinde. Adaugati la aceasta faptul ca oamenii refuza sa-si recunoasca propriile esecuri, dorind, de fapt, sa-si proiecteze propriul rau in altii. Nu este de mirare faptul ca acesti copii vor intrepreta in mod gresit acest proces, ajungand sa se urasca pe sine.

- oamenii au sentimente unul fata de altul. Cand psihoterapeutii au sentimente fata de pacientii lor, ei numesc aceste sentimente "contratransfer". Contratransferul poate parcurge intreaga gama a emotiilor omenesti, de la cea mai intensa iubire la cea mai intensa dusmanie. El poate fi extrem de util sau extrem de daunator in relatiile terapeutice. Daca sentimentele terapeutilor sunt nepotrivite, contratransferul va tulbura si va devia procesul de vindecare. Daca insa contratransferul va fi unul potrivit, el va constitui cel mai bun instrument de a intelege problema pacientului.

- o trasatura predominanta a comportamentului celor pe care ii numesc rai este gasirea unui tap ispasitor.

- psihoterapia este un proces intruziv, iar terapeutul reprezinta invariabil o figura autoritara.

- narcisismul ii face pe cei rai sa fie periculosi nu doar prin faptul ca ii motiveaza sa-i socoteasca pe toti ceilalti tapi ispasitori, ci pentru ca lipseste infranarea ce rezulta din empatizare sau din respectul fata de ceilalti. In afara de faptul ca cei rai au nevoie de victime pe care sa le sacrifice narcisismului lor, acest narcisism le permite sa ignore umanitatea victimelor lor.

- o alta forma de devastare pe care o poate provoca intruziunea narcisica este relatia simbiotica. "Simbioza", asa cum este folosit termenul in psihiatrie, nu constituie o stare reciproc benefica de interdependenta. Se refera la o cuplare reciproc parazitara si distructiva. In relatia simbiotica, nici unul dintre parteneri nu se va separa de celalalt, chiar daca este clar ca acest lucru ar fi benefic pentru fiecare in parte.

- anumiti parinti rai si narcisici pot reusi sa cultive o astfel de relatie cu un copil destinat sa ajunga sub dominatia lor.

- e de datoria parintilor sa-si ajute copiii sa-si dobandeasca independenta si sa se separe. In reusita acestei sarcini, este esential ca parintii sa-si tolereze propria singuratate, pentru a incuraja copiii sa se desprinda de ei in cele din urma. A descuraja o astfel de separare nu numai ca reprezinta un esec al indatoririi parintesti, dar si o sacrificare a dezvoltarii copilului pe altarul dorintelor imature si egoiste ale parintelui. Este ceva distructiv.

- procesul unei vindecari profunde, cel putin in cadrul psihanalitic, cere ca pacientul sa regreseze la un anumit nivel, intr-un anumit grad. Este o cerinta dificila si inspaimantatoare. Unui adult, obisnuit cu independenta si cu capcanele psihologice ale maturitatii, nu-i este usor sa se lase sa devina iarasi asemeni unui copil, dependent si vulnerabil. Si cu cat mai profunda este tulburarea de care sufera - cu cat copilaria pacientului a fost mai infometata, mai dureroasa si mai traumatizanta -, cu atat ii este mai dificil sa se reintoarca la conditia copilariei in cadrul relatiei terapeutice. ESTE CA O MOARTE. Totusi, acest lucru poate fi realizat, iar atunci cand se intampla, APARE VINDECAREA. In caz contrar, nu poate fi reconstruita nici fundatia. Daca nu exista regresie, nu exista nici vindecare.

Repet,

DACA NU EXISTA REGRESIE, NU EXISTA NICI VINDECARE!

- cand pacientii reusesc sa regreseze, apare o calitate complet diferita a conduitei lor in timpul terapiei. Dezvolta o stare de pace pe care nu o aveau inainte.

- autismul este in ultima instanta narcisism. Pentru narcisistul total, ceilalti nu au mai multa realitate psihologica decat o mobila. Narcisicii au doar ceea ce Martin Buber numeste relatii "eu-eu".

- una dintre caracteristicile celor rai este dorinta lor de a provoca confuzie

Buna,
Tin si eu sa lamuresc cateva aspecte, in urma celor doua comentarii ale lui Ciorapel.
In primul rand, regret, dar ai cam exagerat in privinta lui Prozac, nu mi s-a parut nici o secunda ca ar fi liderul grupului, ci doar o colega de forum, ca si mine, cu parerile si experientele ei, impartasite aici, ca noi altii.
Sunt destul de matura la cei 36 de ani ai mei sa pot discerne intre ce e bine si ce e rau pentru mine, iar tulburarea de care sufar inca nu mi-a acoperit ochii, sa "inghit" tot ce mi se spune. Sunt deschisa tuturor parerilor si discutiilor, intr-un final decizia apartinandu-mi.
Deci, Prozac este de parere ca este nevoie de medicatie alopata, Ciorapel crede ca solutia este psihoterapia, vin si eu si zic in felul urmator: se poate reusi vindecarea printr-o combinatie a celor doua, nu se poate una fara cealalta.
Din pacate, si sunt constienta ca gresesc aici, nu am ajuns inca sa fac psihoterapie, dar o am inca in vedere, iar faptul ca am inceput medicatia din nou, mi-a dat o stare de bine si mi-a oprit compulsia, ceea ce m-a linistit, si in acelasi timp mi-a crescut si increderea ca totul se va rezolva intr-un final.
Mai cred ca putem convietui toti aici pe forum chiar daca avem puncte de vedere diferite, si chiar ne putem expune aceste puncte de vedere fara a critica sau a arata cu degetul pe cel/cea care nu gandeste ca noi, pana la urma fiecare are dreptate in felul lui..
Sanatate si liniste sufleteasca la toata lumea!

Si Claudiu, nu e in regula dupa 3 luni sa nu simti nici un efect benefic al tratamentului pe care il urmezi, mergi la alt medic psihiatru si vezi ce spune.
Si aici, pe forum sunt medici buni carora le poti adresa intrebari, si iti raspund, garantat.
Incearca numai..

eu nu am zis ca nu ma simt mai bine doar ca sunt cu suisuri si coborasuri.am avut si saptamani bune si f bune dar si f proaste

Buna

Vad ca mesajele au fost sterse.

Intrucat Nu am resurse necesare pentru a putea contracara anumite mesaje direct adresate, si cum tin mai mult la sanatatea personala decat sa-mi irosesc energia in dispute care nu duc nicaieri, am decis ca ma voi retrage de pe acest forum.

Aveti grija de voi, fiti selectivi in tot ceea ce cititi pe forumuri si nu uitati ca sanatatea voastra e mai presus de orice.

Cu Dumnezeu inainte!
Prozac

prozac eu iti respect decizia dar te rog gandestete cate lume are nevoie de tine si pe cata lume ai ajutat.eu iti multumesc mult oricum si sper sa te razgandesti.fiecare avem idei si toata lumea isi da cu parerea si fiecare alege sa faca cum doreste.

Buna,
Prozac, si eu sunt de aceeasi parere cu Claudiu, aici ne povestim ce dureri avem pe suflet, e pacat sa inchizi usa constienta fiind cati prieteni ti-ai facut aici, numai pentru faptul ca un utilizator are ceva contra ta.
Eu zic sa te mai gandesti, ca nu se merita..

ciorapel sti ce nu am inteles eu? de ce ai scris ca singura care se poate vindeca e katalyna?si ai mai scris ca fara regresie nu exista vindecare...

Uff ca nu ma lasa sufletul...
Pina la urma, aici am investit mult suflet si nu se merita sa plec asa, doar ca sa fie bine unora.
Si nici nu ma las rugata!

Claudiu, nu ai priceput, unele mesaje imi sunt adresate cu multa, multa rautate. Numai Dumnezeu stie cine si cum se vindeca.

Felicitari de decizie, Prozac! Si "welcome back!" :)

bine ai revenit!!!!!!!!!

Multumesc dragilor:)

Claudiu, tu n-ai fost in stare sa-mi spui un simplu "multumesc" atunci cand ti-am adresat un mesaj lung, numai TIE! Acum vii si ma intrebi, ce? Ce, Claudiu?!? Mie mi-ar fi putin jena, crede-ma!

Invata sa fii fair-play si sa rasplatesti efortul unui strain, chiar si cu un cuvant doar, pentru ca acel strain ti-a citit vaietele pe topic si s-a oprit din drumul lui, din timpul lui, sa te incurajeze, draga domnule!

Daca nu esti in stare sa faci asta, atunci nu cere nici socoteala.

Nu stiu, pana acum n-ai zis nimic, dintr-o data ti-ai dezlegat limba vis-a-vis de mine, nu cumva ai primit niste sugestii pe pm? Ma gandesc si eu...

Daca n-ai inteles treaba cu regresia si nici nu te-ai chinuit sa afli ce e cu ea, atunci ce rost ar avea sa ma consum sa te conving pe tine de ceva, nu?

Sanatate multa iti doresc.


P.S. Nu stiu cum dumnezeului se face ca tot cei pentru care pui un strop de suflet in postari, iti sar in carca...

Cum ar spune Malaele, "Ce situatie..."....

ciorapel departe de mine gandul sa te jignesc in vre-Un fel pe tine sau altcineva.daca crezi ca am scris ceva gresit despre tine sau la adresa ta te rog iartama.daca o sa te uiti in spate de fiecare data cand intram multumeam pa toata lumea (poate nu individual) Pt tot.iar in ultimul comentariu al tau chiar nu am inteles de ce ai zis lucrurile alea ca se poate face bine doar katalyna.si credema nu trebuie sa-mi spuna nimeni in privat sau cum vrei tu, ce sa scriu pe forum.am scris ceea ce am simtit fara sa supar pe nimeni.?

Cand ti-am scris numai tie, ai trecut pe langa mesaj ca si cum n-ar fi existat. Chiar pusesem suflet in el, ca de altfel in toate postarile mele catre cei suferinzi.

Dar stai linistit, e in regula. Nu vreau sa-ti creez nici o stare proasta, ai destule pe cap cu boala asta.

Sa ai o noapte linistita.

mii de scuze dar crede-ma a fost fara intentie.hai sa uitam de toate divergentele dintre noi toti de pe forum si sa facem ceea ce am facut si pana acum.sa ne oferim unul altuia suportul poate odata si-o data vom reusii sa scapam de acest cosmar.sanatate multa

Claudiu, crede-ma ca din partea mea nu e nici o problema.

Numai bine.

Buna,
Ciorapel, vad ca esti tare suparata pe toata lumea.
In primul rand, sa stii ca mesajele tale nu trec neobservate. Eu una, ti-am urmat sfatul, si citesc de zor la acea carte, este intr-adevar foarte interesanta prin faptul ca lamureste anumite aspecte ale unor afectiuni psihice (in care ne regasim). Iti multumesc pentru multe mesaje pe care le-ai postat tu aici, cel putin mie mi s-au deschis ochii si chiar am fost de acord in mare parte cu ceea ce am citit.
Partea mai putin placuta a mesajelor este aceea in care tu pari extrem de nemultumita de anumiti colegi de forum. Nu suntem aici sa ne scoatem ochii unul altuia, suntem aici pentru ca ne uneste o afectiune de care suferim. Certurile astea nu fac altceva decat sa ne starneasca unul impotriva celulilalt, uitand totusi ca avem un dusman comun, si suntem, de fapt, de aceeasi parte a baricadei.
Hai sa facem pace si sa continuam sa ne sustinem unul pe altul, sa devenim mai puternici in acest fel.
Claudiu, parerea mea apropo de ceea ce a spus Ciorapel ca eu as fi singura cu sanse de vindecare, este, ca am considerat (si pe buna dreptate), ca psihoterapia este parte de rezolvare a problemelor, ca este o cale de urmat. Dar inca o data, asta este parerea mea, cred ca la asta s-a referit, poate gresesc, nu stiu.

Sa auzim numai de bine!

Nici vorba, nu sunt suparata 'pe toata lumea', am gresit ca am ripostat la anumite mesaje, cand eram jignita aiurea, atata tot.

Daca era asa cum spui tu, va mai scriam eu mesaje de incurajare? Nici vorba.

Numai bine iti doresc si ma bucur ca citesti cartea.

A, si da, ai avut dreptate cu psihoterapia.

Buna,

Propun sa facem toti pace aici, sa ne scriem parerile fara a mai face referire la alti colegi de forum.
Pentru ca fiecare are o contributie, avem nevoie de toti aici.
Sunt convinsa ca o sa o scoatem la capat, mai ales, ca nu avem nimic de impartit, la urma urmei, nu sunt decat niste ganduri, niste idei, pe care, le postam aici.
Va pup, o zi usoara sa aveti!

Salutare,

Ce faceti?

Eu sunt bine, putin incordata, cred ca din cauza oboselii, dar in forma:)

Ma bucur ca e vreme superba afara. Sambata, ne apucam de gradinarit, sa speram ca vremea va fi in continuare asa!
Poate duminica dam o fuga la munte, hihi deja imi fac planuri de week-end, desi mai este nitel.

Voi?

buna. ma bucur pentru voi ca sunteti ok.Eu desii sunt pe sertralina 200 si psihoterapie sunt destul de rau.dureri de cap, tramurat, ganduri naspa, si cel mai rau e ca am neliniste, incordare, agitatie enorma, impulsuri care ma fac sa cred ca acum fac vre-o nazbatie, atacuri repetate de panica. cred ca inebunesc.azi ma duc la medic.