Povestea mea .

Totul a inceput acum in jur de 2-3 ani, stateam in pat, incercand sa dorm si am avut un episod scurt de paralizie in somn ( nu a tinut mai mult de 10-15 secunde ) prima data am zis ca visez, ca nu a fost real, dar tot m-am speriat.
A 2-a oara cand sa intamplat m-am speriat mai tare, pentru ca am realizat ca e real ( nu stiam despre ce e vorba, adica nu stiam ca e paralizie in somn ) si am inceput sa ma gandesc la ce e mai rau, tumoare, etc.

Am fost un copil normal, nimic in special, dar in acea perioada aveam un program dezastros stateam mult prea mult la PC, ma culcam seara pe la 5 si ma trezeam dupa-amiaza.

Genul meu de persoana, inchis in mine nu am zis nimic nimanui iar anxieitatea, stresul s-au adunat iar intr-o zii m-am trezit aproape lesinat, si cred ca am intrat intr-un atac de panica, aveam pulsu ridicat.
Asa am inceput sa am niste simptomuri destul de reale, palpitatii, stare de nod in gat, am inceput sa caut pe net diferite simptomuri, dar lucru acesta ma afectat si mai tare, doarece imi asumam diferite boli, cel putin gandul ca as fii avut asa ceva ma afecta.

Am inceput sa fiu obsedat ca as avea ceva la inima, o boala, am fost in fine la medicul de familie care m-a trimis la spital, unde am facut un ekg si bineinteles ca eram foarte nervos, agitat, speriat si mi-a iesit pulsul ridicat dar in rest totul parea bine, aici vine si vina mea, cand doctorul m-a intrebat " Esti nervos ? " eu bineinteles, din mandrie i-am raspuns NU, ea a zis ca nu e bine pulsul, si daca vreau sa ma internez pentru mai multe analize, am zis ca da, ce am de pierdut.

Mare greseala am facut, in spital cat am stat 3 zile nu am putut dormi deloc, abia dormeam acasa in patul meu, dar la spital imi era imposibil, dupa mai multe analize inclusiv radiografie totul a iesit ok, dar problema mea inca era destul de reala ( nici in momentul asta nu stiam de paralizie in somn, in spital avand inca un episod bineinteles de la lipsa de somn ).

Eram fericit ca am iesit, nu mai vreau sa am deaface in viata mea cu vreun spital , simptomele nu au trecut iar dupa cateva zile/sapt am avut un atac de panica, eu bineinteles ca ma gandeam la vreun infarct atunci.
M-am gandit ca poate cei de la spital s-au inselat, si am zis sa platesc sa imi fac analize, zis si facut stau la rand, imi fac un EKG, dupa care ajung la doamna doctor, care imi zice ca nu am nici o problema, totul e ok, iar cand i-am zis ca am fost in spital internat si ca am facut si radiografie a ras in fata mea.

Dar oarecum eu tot nu eram convins, asa ca am mers mai departe la iasi, unde mi-au zis ca totul e ok.
Eu tot nu eram convins.

Anul trecut am patit o chestie, eu inca fiind f paranoic, stari de anxietate, sedentarism, inca ma mai panicam am zis sa ma duc la pescuit, bineinteles tot tarziu ma culcam si am zis sa nu mai dorm stau treaz si la 3 ma duc cu bicicleta pana la o balta aproape, cati km.. in jur de eu zic intre 10 si 18, la dus a fost usor oarecum, dar in mintea mea tot imi ziceam ca nu o sa pot, ca am ceva la inima, de dus m-am dus.
Dupa ce aparuse soarele deja ma simteam mai nasol, si vedeam cam aiurea, ceva in genul cum sa explic, niste purici albi, era extrem de cald iar eu fara lotiune de soare, ma sui pe bicicleta, imi era EXTREM de greu sa pedalez, era nisip pe jos, era foarte cald si bineinteles subconstientu meu lucra, ca aici fac infarct, nu mai pot trece mai departe.
Am incercat sa ma calmez, sa fac pauze la umbra, dar simteam ca aveam pulsul ridicat, am luat-o incet pe langa bicicleta si combinam mersul pe jos cu mersul pe bicicleta.
Am ajuns in fine acasa dar pana acasa m-am ars asa tare incat toata pielea era rosie, pulsul meu tot ridicat era, am stat jos vreo ora.. iar pulsul tot ridicat il aveam, simteam ca intram in panica, iar pana seara eram la pat, rupt de arsura, pielea mea pur si simplu ardea parca aveam super-temperatura, pulsul ridicat noroc ca aveam in casa niste pastile ( nitrazepam ) am luat 1 sa ma calmez dar nu prea a fost de ajutor, doar bufneam in ras din nu stiu ce motiv, in loc de 1 bataie parca aveam 3 asa de ridicat era pulsul, abia am reusit sa dorm 3 ore, insa a 2a zii am dormit si dupa-amiaza si simteam ca imi revin, dupa 3-4 zile eram la normal.

Bineinteles, povestea asta doar familia o stie, nu am discutat cu nimeni, si chiar si acum ma mir, ce a fost de vina ? faptul ca ma ars soarele tare, faptul ca m-am panicat ? faptul ca sunt sedentar ?

Asa ca intr-o zii am decis sa ma uit pe internet, sa ma informez bine, aici am descoperit paralizia in somn, anxietatea, atacurile de panica , iar de atunci n-am mai avut nici un atac de panica doar cateva incercari dar m-am calmat instant.

Acum mai recent am fost la psihiatrie din cauza insomniilor, unde i-am explicat care e treaba cu mine si mia pus diagnostic sdr nervotic si o reteta pentru bromazepam, eu deja stiind care e treaba cu benzodiazepinele, le-am luat totusi primele zile nu m-au ajutat deloc, dar a fost totusi mai bine.
Dupa ce le-am terminat bineinteles, eu stiam de simptomele care vin cu oprirea tratamentului, mai multa insomnie !

Acum sunt pe calea buna zic eu, am inceput sa mananc foarte sanatos, si ma chinui sa imi reglez somnul, si sa fac miscare zilnic ., sa imi recapat viata, am invatat multe din pacate " pe propria experienta " .

Toata "povestea" de sus e cum ii aduc aminte, bineinteles ca mai lipsesc cateva detalii, nici eu nu imi pot aduce aminte tot, dar inca cateva lucruri care ma framata, asa ca vin acum intrebarile.

1. E normal sa ai "palpitatii" la culcare, cand pui capul in perna, sa-ti auzi bataile inimii ? si care e vina ?
Eu banuiesc din cauza ca stau mult la PC, nu fac miscare, si programul de somn aiurit.
2. Dupa intamplarea de vara trecuta, am recapatat o mica frica, de efort, mie frica sa ma fortez sa ma duc sa alerg pur si simplu , acasa mai fac flotari din cand in cand iar noaptea simt bataile inimii mai accentuate, mai rapide.
Mentionez ca niciodata nu ma durut inima, niciodata nu am ametit, dar cateodata ( f rar, nu stiu din ce cauza ) cand merg pe strada, cand calc, simt de parca calc in gol nu pot explica senzatia, dar e ciudata tare.
Iar ce am mai observat, nu mai pot bea alcool, cand beau imi da o stare super super nasoala.
3. Dupa ce am terminat tratamentul cu bromozepam nu am mai fost la d. doctor, si discutia care am avuto data trecuta, a fost mai mult monolog, nu mi-a zis nimic din ce nu stiam deja, sa ma intorc iar ? dar pentru ce, chiar nu mai vreau sa iau benzodiazepine .

La atatea greseli in respectarea regulilor de trai este f. normal sa primesti candva o boala.
Simptomele tale le au foarte f. multi in ziua d eazi, este chiar la moda aceasta paralizie temporara in timpul somnului, care nu este nimic grav insa un semn ca trebuie sa-ti schimbi viata intr-una una normala.
Daca intervine si frica sau panica situatia devine delicata, pt. ca de o autovindecare nu mai poate fi vorba si starea psihica afecteaza nu numai inima ci tot organismul si frica este greu de vindecat de doctori caci este ceva in suflet la care nu se ajunge cu medicamente chimice !

Problema este acum ca doctorii din medicina alopata nu au cum sa te ajute deloc. Dupa cum poate ai remarcat. Ce ai primit sunt numai toxine care mai mult distrug decat sa faca ceva bun.
Daca vrei sa te vindeci trebuie sa urmezi cu totul alta cale, sa mergi la un medic homeopat cu experienta caci homeopatia te poate vindeca destul de usor si daca imi scri un email /mesaj iti spun ce reguli de trai sa respecti si ce sa faci in plus ca sa te faci bine mai repede. Am ajutat pe multi in situatia ta.