Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea IX-a

Cata, stai ca uitai. Ganduri de acelea cum avusesi dumitale in metrou azi am si eu. Ti-am zis, ne luam de manuta si radem, ca alta sansa nu avem nene :-) Si pe mine ma macina, dar fac parte din tocaiala. Cat despre momentul de vara trecuta, desigur, am momentele mele la care ma gandesc si mi se ridica parul pe spinare, dar nu cred ca se mai pot repeta pentru simplul motiv ca acum stiu ce e aceea TOC, obsesie si compulsie.

buna ziua tuturor.sincer va spun ca nici nu stiu cu ce sa incep.in urma cu doua luni am facut o cadere daca pot sai spun asa: simteam ca ma sufoc.ameteam tare...si deoadata slabita...mam speriat rau si mam dus la urgente...acolo mi sa spus ca e o cadere de calciu si miau facut intravenos.dar nu sa schimbat nimic.de atunci tot asa ma simt...miam facut analizele si toate bune..am fost la mai multe spitale.mau diagnosticat cu distonie neuro vegetativa...si miau dat tratamet: magne b6.lucetam.calciu din corali.ferro-folgamma.le iau si acum..dar ma simt tot asa.ameteala nu mia diparut...cand merg pe strada de mult ori am senzatia ca ma duc intro parte...ma sperii din orice..imi fac numai ganduri rele.am fost si la preot.analizele sunt bune, simt ca ma sufoc de multe ori.imi transpira mainile.am o stare si de greata...si mereu slabita.sunt in clasa a 12 a si nu ma mai pot concentra nici la scoala bine, am multe absente si nu mai fac fata.nu stiu ce sa mai fac.vreau sa fiu ca inainte.toti imi zic ca va trece dar vreau sa vad o schimbare si eu.mentionez ca nu beau si ca mia aparut asa deodata fara sa trec prin ceva anume...am vazut mai sus ca multi trec prin ceva rau...miar placea mult sa stau de vorba cu persoane care sunt ca mine.am de multe ori senzatia ca nu va mai trece niciodata.va rog mult sa ma ajutati si multa multa sanatate va doresc

Draga Duby, imi pare rau ca treci prin asta dar te felicit ca ai ales sa intri aici in loc sa faci vreo prostie. Esti la o varsta la care se poarta. Noi, babele :), nu mai facem prostii ca suntem prea babe. Tu esti tanar/a foarte.
Nu te speria! Am trecut exact prin ceea ce treci tu inaintea examenului de BAC. Am lesinat in masina. Dar probabil nu m-am speriat chiar atat de tare. Episoadele s-au repetat de mai multe ori. Tu cred ca te-ai speriat tare tare. Eu zic ca este o lipsa acuta de vitamine dar poate fi si ceva de la tiroida, mergi din nou la medicul de familie si cere sa iti faca in special analize pt tiroida. Sufocarea poate fi de la tiroida, la fel cu starile de lesin, depresive sau anxioase. Nu te speria. Esti ok.
Sunt curioasa: ce ti-a zis preotul?
Senzatia ca nu va mai trece niciodata o avem toate cand nu suntem bine. Dar ai sa vezi ca e doar o senzatie.
Capul sus, spor la invatat si te mai asteptam sa ne zici cum te simti.

Eu cred ca am ratat o parte...unde scrie NICK si ce scrie? (in afara de postarea de mai sus)
Si dr Penzel?

Nick, poti sa imi spui aceste suplimente se iau cu antidepresivele in paralel sau ar trebui sa intrerupem antidepresivul (fapt de care ma tem eu in afara sfatului medical). Nick, sper sa nu iei personal temerile mele fata de aceste suplimente, eu sunt din aia mai sperioasa si merg doar pe ce zice doctora, am trimis ce ai scris doctorei mele sa vad ce zice si ea.
Si nu iti mai face atata pb de ceea ce ai scris ca nu e corect, intelegem noi ce e de inteles

Fetele, ziceti-ne si noua de Dr. Penzel.

Cris, Nick a postat la un subiect separat.

S-a mai postat un mesaj la o parte anterioara, vi-l paste-uiesc mai jos. Am spus lui crislondra ca suntem aci.

buna tuturor si un an plin de vesti bune in ceea ce priveste progresele facute in a ne trata.sunt Cristina si amsa va povestesc si eu ceea ce mi-a declansat anxietatea generalizata (cel putin asa sustine medicul.eu nu stiu ce sa mai cred).In anul 2004 la inceput am avut o manifestare ciudata a sanilor in sensul ca mi s-au infierbantat ff tare si nu mai ceda de aceea m-am dus sa consult un medic ginecolog...medic care mi-a spus(si mare greseala a facut ) ca " sunt multi chisti...asta inseamna ca nu e cancer"..Din momentul respectiv am simtit cum pamantul mi-a fugit de sub picioare deoarece am gandit ca el nu are cu sa stie ce e in mine si nu poate sa spuna daca e cancer sau nu..am uitata sa mentionez ca mama era deja bolnava de cancer de colon.Va inchipuiti ce era in mintea mea..nu am mai avut alt tel decat sa consult o gramada de somitati din Iasi in ale sanului care imi spuneau ba ca am ceva acolo, ba ca altii c vedeau nik...asta m-a debusolat si mai tare..am citit o gramada despre cancerul de san...am inceput sa imi gasesc tot felul de manifestari (dureri de oase, arsuri prin diferite parti ale corpului)..imi luam Vsh in fiecare saptmana si la fiecare modificare, adik cand crestea ma gandeam ca uite...am...durerile osoase erau ca cica am citit despre metastaze osoase si mi le-am indus...offffffff...imi e greu sa vrb despre ce afost...dupa un an de medicamente si psihoterapie vreo 2 luni...nu mai aveam in cap cancerul dar ramasesem cu tot soiul de intepatri(cenestopatii)prin corp care ma deranjau teribil...dupa inca un an au disparut intepaturile si a aparut un soi de echilibru instabil...ameteli...frica amorteli etc...m-am hotarat sa merg la psihiatru care mi-a zis ca sufar d un sindrom vertiginos pe fond psihic.de anxietate generalizata c accente ipocondriace..cert e ca de atunci ( adik de 2 ani ) iau sertralina 50mg si xanax 75mg..uneori 50..nu ma simt excelent..dar parca nu mai sunt asa agitata...dar de simtit nu ma simt bine starea de dezechilibru o am aproape tot timpul...acuma ma gandesc cu groaza sa nu se fi inselat doctorul si sa am ceva la cap organic ma refer...daram fost si la neurolog si am facut testele pt vertij si stau ca lumanarea..nu ma duc in 7 parti cum ar i trebuit.multe persoane mi-au zis sa ma duc sa imi fac CT ca a ma linistesc...darmi-e groaza...nu ma pot duce.asa ca traiesc in continuare cu spaima ca am ceva...ca si cu sanul si ma intreb ce organ o sa mai urmeze..:(...sper sanu va fi plictisit...si astept comentarii dar va rog sa fie de incurajare...ca sunt unii pe forum care te baga in toti sperietii..va pup

Nick, draga, n-am vrut sa te ofensez. Nu-mi plac polemicile intre oameni care se ajuta reciproc si imi cer scuze daca te-ai suparat. Mi-am emprimat parerea, poate fi eronata.

Cata, bine ai facut ca ai adus-o aici pe Crislondra. Am invitat-o la subiectul nostru pentru ca a speriat-o unul pe un subiect deschis de ea.
Eu am cautat singurica pe net informatii despre TOC-ul cu obsesii reliogioase si am dat de articolele tipului asta. Da-i si tu OCD si Dr. Penzel pe google si il gasesti. Pe mine m-a linistit enorm... mi-am dat seama ce compulsii fac si incet imi dau seama si de expunerile pe care trebuie sa le procedez. Incet... Asta zice ca CBT-ul trebuie croit pe tine pur si simplu si da exemple de TOC-uri care pe mine m-au facut sa rad cu pofta: tipul a avut pacienti care se intreaba daca sunt morti sau vii. Si tot felul de situatii hazlii. Ca si noi suntem hazlii la urma urmei. mie imi dau uneori chestii prin cap care ma sperie initial, iar apoi, cand le povestesc psiholoagei si ma aud vorbind, ma umfla rasul. Evident, astea sunt momentele tragi-comice ale propriei existente.

Crislondra, bine ai venit pe la noi! Ma bucur ca ne-ai gasit si ca te putem incuraja. Gandurile tale seamana cu ce avem noi, ba o trasnaie, ba alta. Or sa treaca pentru ca vei gasi pana la urma abordarea potrivita. Ai dreptate, mai sunt si unii care baga lumea in boale, nu te mai gandi la asta.

Cris, Nick a deschis un subiect separat, nu stiu exact cum se numeste, dar explica detaliat cum si ce receptori stimuleaza anumiti hormoni. Mie mi se pare complicat si exagerat, el chiar s-a suparat pe mine pentru opinia asta.
Pentru Dr. Penzel, la fel, cauta pe google. E un american care trateaza TOC. Credeam ca stiti de el, e se pare un tip super tare.

Buna la toata lumea...eu cred ca tratamentul pe care Nick l-a scris pt noi merita incercat...dar mentionez ca multi dintre psihiatri nu vor fi deacord cu acest gen de administrare de aminoacizi smd.Si eu am patit-o si nu mai spun ce probleme mi-a declansat Remeronul..acelasi antidepresiv despre care vorbeste si NICk...si eu am iesit sa spunem din tunel in acea perioada cu ajutorul uleiului de peste, acel omega 3 si a spirulinei si chlorellei care ca sa vezi contin toti cei 12 aminoacizi principali..dar la mine nu s-a terminat asa...si eu am avut obsesii dar fara compulsii si am recurs la Hipericum perforatum impreuna cu omega 3..pt 2 ani si a fost totul ok dar am facut greseala sa cred ca s-a terminat..si au aparut din nou obsesiile...de vreo 2 luni caut un medic care sa-mi prescrie un tratatament naturist bun.5HTP de care vorbeste NIck e bun nu numai pt trat depresiei dar si a obsesiilor.oricum pt cei care fac trat medicamentos... cred ca va trebui sa renuntati la el daca vreti sa luati 5HTP e f periculos...asociat cu antidepresivele la fel ca si sunatoarea sau Hipericum perforatum..Am citit o carte de spre un medic psihiatru care scrie despre importanta acestor aminoacizi in trat depresiei se numeste" The way up from down" de Priscilla Slagle.incecati sa o cititi daca o gasiti in format pdf, scrie depre un tratament bazat pe vitamine si aminoacizi...asemanator cu ceea ce scrie NICK.Daca NIcK s-a facut bine as vrea sa stiu mai multe informatii...despre cum s-a simtit la incep trat..cind a inceput sa se simta mai bine..ce efecte secundare au..smd.Oricum va multumesc ca existati..si o sa ne fie si bine imoprtant e sa credem si sa ne ajutam reciproc! Multa sanatate!

si cum ati aflat ca aveti carenta de serotonina??? analize sau???

iti multumesc pentru sfaturi cata.preotu mia citit nu stiu ce si mia zis sa gasesc puter si sa cred ca voi trece si peste asta.:).am sa vad ce imi zice la control pe 14.unele persoane mi-au recomandat un psiholog...acum ce sa mai zic...astept controlul...mai mult ca sigur tot pe 14 voi face un altul pentru tiroida...toate cele bune si multa sanatate

Gagici, iata un site care vorbeste despre cartea scrisa de Dr. Penzel. Eu nu o am, dar vreau sa mi-ocumpar imediat: http://www.suite101.com/external_link.cfm?elink=http://www.ocdbook.com/

Nick, multumesc si eu pentru eforturile tale. Eu, una, nu cred ca am nevoie sa stiu asa in amanunt cum merge creierul meu, nu de alta, dar obesesiva fiind m-oi gandi mereu ce receptor e-n functiune si care nu e :-).

Cat despre legea atractiei si mintea care poate materializa orice, te vei supara din nou pe mine, dar nu cred ca obsesivilor le poti face o astfel de remarca. Pe mine acest gen de informatii m-au bagat de altfel in rahat si am stat sa ma gandesc cum mintea mea poate materializa orice porcarie, inclusiv debilitatile de obsesii. Daca ai citit posturile mele mai vechi sau posturile tuturor ocd-istilor de pe aici, ai sa vezi ca ne temem cu totii nu cumva sa se intample obsesiile. Dar tu ar trebui sa stii asta pentru ca ai suferit ca si noi.
Asa am ajuns eu sa analizez orice coincidenta: nu cumva m-am gandit eu la asta si de aceea se intampla? Este un mare chin, crede-ma! M-am uitat la tampenia aceea de The Secret, film care vorbeste de aceasta lege si m-am tembelizat si mai rau.

Kuku, n-am facut analize, habar n-am daca se face asa ceva, dar mi s-au administrat medicamente care stimuleaza serotonina si au functionat. Asa cum iti spunea si Cata, incearca sa mergi la un medic bun si vorbeste cu el. Sigur te va ajuta sa scapi de o mare parte din povara grijilor pe care ti le faci.

Duby-Duby, majoritatea dintre noi au cate o grija, problema, stare naspa in perioada varstei la care esti tu. Bineinteles ca vei trece peste aceasta problema! Bafta la medic!

Sophie, vreau si eu cartea aceea. M-am uitat la table of contents si e deosebit de interesanta. Crezi ca ai putea comanda doua si ne vedem si ti-o platesc? Eu nu am card din asta international... ma gandeam ca poate tu ai. Vorbim la tel...

Cata, mai posteaza o data blogul de care vorbeai... n-am apucat sa intru cand l-ai pus.

salut tuturor!! sunt crislondra si am si eu aici o povestioara a vietii mele...puteti sa ma ajutti si pe mine cu niste sfaturi...cand vrb pe forum si primesc mesaje parca ma simt mai bine...ca vad ca nu sunt singura..desi cand ma uit in jurul meu si vad ca toti se simt ok...imi vine sa urlu:((..

ma scuzati..am uitata sa spun ca mi-a dat copy paste cata77 si l-a adus aici ca eu il postasem in alta parte...deci la autor apare cata77 dar spune ca a dat copy paste la mesaj.:)

Draga Cris,
in primul rand ma bucur ca ai urmat sfatul prietenei Sophie si ai venit aici unde facem un scop din a discuta in mod rational si mai ales din a fi foarte atenti la ceea ce ne spunem unul altuia, in constiinta faptului ca suferim de o anumita tulburare.
Draga mea, desigur nu sunt medic, si nici unul dintre noi de aici nu este (din pacate, chiar ar fi fost bine sa fie ca poate ne ajuta... ma rog). Asa ca te rog sa iei opiniile mele ca exact ceea ce sunt, opinii.
Am citit putin despre anxietate generalizata si hipocondrie. Ele au in comun aceasta catastrofizare a unor aspecte de ordin fizic si din pacate nu cred ca va exista un final al testelor de sange sau alte teste care sa iti demonstreze contrariul atunci cand tu te crezi bolnav. Solutia nu sta in infirmarea gandului sau in a-ti demonstra ca gandul nu este adevarat (si noi ne-am luptat cu asta mult, mult timp). Solutia consta in a nu mai lasa gandul sa te atace atat de tare, pur si simplu sa lasi gandul sa vina, sa stea cat vrea el si sa se disipeze (pentru ca o va face cu siguranta). 2 luni de terapie mi se pare infim. Ce terapie ai facut? Ceea ce iti trebuie este terapie cognitiv comportamentala (mergi pe Google Romania si cauta asociatia terapeutilor in cognitiv comportamentala si cauta acolo pe cineva in orasul tau - trebuie sa fie autorizati).
Medicamentele au exact acest rol de a te linisti, deci ele isi fac treaba, dar ele nu iti pot schimba modul de gandire, asta poti face numai tu dar nu fara ajutor. Dupa parerea mea esti exact la punctul la care terapia de acest tip te poate ajuta.
Ea lucreaza cu gandire si comportamente, nu face decat putin psihanaliza (atat cat terapeutul sa isi dea seama cu ce te lupti). Sunt convinsa ca ar fi si pentru tine un lucru bun.
De asemenea vreau sa spun ca si eu experimentez acest sentiment ca atunci cand vad ca toti in jur sunt ok imi vine sa urlu de indignare "eu ce am de nu pot sa fiu ok?". Nu uita insa ca acest lucru se poate sa fie pur si simplu perceptia ta si poate ca nici ei nu sunt asa de ok si nici tu nu esti asa de rau.
Ia-o incet, mergi pe alt drum decat cel al analizelor (care vezi ca e un cerc vicios, dai din una in alta) si mai ales, daca alegi sa mergi la terapie, fa-ti temele. Fara ele, terapia este egal cu zero.

Sophie, blogul este http://rafaela.weblog.ro/. Am scris aici despre o carte pe care o citesc acum si care mi se pare deosebita. Voi mai posta despre ceea ce citesc acolo. Ma ajuta sa imi fixez ideile pe care le citesc si daca si altora li se va parea interesant, cu atat mai bine.

Hei Crislondra, bun venit! Ne-ai gasit. Am citit mesajul lui Cata pentru tine. Si eu sunt de aceeasi parere, vezi cum te poti inscrie la terapia cognitiv comportamentala. Stiu ca esti la Londra si sunt sigura ca poti gasi un terapeut foarte bun.
Mai spune-ne cum te simti si ai sa vezi ca si noi am trecut sau trecem prin aceleasi probleme, fiecare cu pasarica ei.

salutare tuturor...sper ca voi sa fiti mai bine ca mine.. sa va spun ce am patit azi.mentionez ca nu miau trecut straile precizate mai sus.am ajuns de la scoala, am mancat, miam luat pastilele si deodata mi sa facut rau...pur si simplu simteam ca ma sufoc.si parca imi strangea cineva capul...simteam ca amortesc...mam dus la spital.mi sa facut un calciu intravenos.am urcat cu mama la medic sa vorbesc si cu el.sa uitat pe diagnostic(pus de alt medic de la un alt spital) si mia zis sa stau linistita ca nu patesc nimic ca tot ce zicx eu acum si toate straile sunt din capul meu.si a mai adaugat : fii mai optimista si gata. Mam simtit oribil.nu mai stiu ce sa fac.nu va mint...chiar nu puteam sa respir.ma simteam rau...de la calciu miam mai revenit.nu stiu unde sa ma mai duc si nu inteleg dc nu ma crede nimeni.oare chiar e adevarat? imi imaginez eu? simt ca o iau razna.am fost la psihologul scolii k asa am fost sfatuita...ma programat marti..ce sa mai fac??? cum oare pot sami imaginez chestiile astea daca eu chiar le simt? ajutatima. pentru cei care nau vazut measajul anterior: sufar de distonie neurovegetativa...ajutatima...multa multa sanatate

- care ma poate ajuta sau care a trecut prin boala asta sau ce e ea rog sa ma contactati sau cei care sufera de asa ceva.va multumesc

Duby,

Linisteste-te! Ai sa vezi ca psihologul scolii iti va da mai multe raspunsuri. Noi te intelegem dar cum nu suntem doctori, nu ne prea permitem sa-ti dam sfaturi multe.
De trecut, o sa-ti treaca. Spune-ti asta: indiferent cate griji iti faci, starile acestea se vor diminua si vor trece. N-o iei razna, stai cuminte. Medicul ti-a spus adevarul, ca nu ti se va intampla nimic, chiar daca simti ca te sufoci sau amortesti. Aceste stari apar la multe persoane si ai sa vezi ca o sa inveti sa le faci sa dispara. Bafta si mai scrie-ne!

Buna tuturor,

nu prea stiu cum sa incep...va urmaresc de ceva timp si in final am decis sa intru si eu in "club". Sunt si eu o tipa care sufera de TOC din cate observ. Am ajuns la aceasta concluzie dupa ce am citit in octombrie anul trecut cu cat curaj va spuneti ceea ce simtiti. Eu nu am avut niciodata acest curaj, ptr ca mi-a fost frica sa nu fiu luata in ras sau mai rau.. Am 35 de ani, doi copii minunati si un sot cum nu se putea mai potrivit. In urma cu doi ani am facut un atac de panica chiar inainte de Craciun. Mi-am imaginat dintr-o data ca o sugrum pe fiica-mea care dormea. Nu trebuie sa va descriu prin ce am trecut ptr ca stiti voi f bine. Am fost la Timisoara la un profesor pe care l-am cunoscut si i-am spus aproape plangand prin ce am trecut. Mi-a dat un tratament cu orfiril long, anafranil si ansilan. M-am linistit, ce-i drept, asa ca fericita am lasat tratamentul dupa un an. In iulie anul trecut am facut din nou un atac de panica pe fondul unor ganduri negre care ma macina si imi consuma energia. Cred ca de fapt medicul nu a vrut sa imi spuna de ce sufar, ce credeti e bine sa ma duc din nou la el. la mine in oras nici vb de cbt. Vad ca sunteti foarte informati.
Vreau sa va mai spun ca am invatat sa imi controlez atacurile de panica f bine, insa iti trebuie curaj nu gluma, mai ales ca gandurile mele sunt legate de copiii mei pe care ii iubesc mai mult ca orice pe lume.AM un material pe care l-am primit de la un tip din America despre atacurile de panica si cum sa le controlezi.
Va urez toate cele bune si ganduri bune!Anna

Draga Duby, si eu ii dau dreptate medicului intr-o oarecare masura: totul este in capul nostru. Asta este un truism, nu e vba ca ceva din ce simtim poate fi in afara creierului nostru, sa fim seriosi. Acum, nu uita ce ti-am sugerat, sa mergi sa iti faci niste analize pt tiroida - asta din cate stiu eu da senzatie de sufocare, stari de anxietate si depresie.
Daca insa "totul este in capul tau" cum spune medicul atunci el este neprofesionist, sa ma ierti. Ca medic trebuie sa stie ca asa fiind situatia iti trebuie ajutor sa treci peste. Mergi la psiholog si sa ne zici ce ti-a spus. Este FOARTE IMPORTANTA abordarea acestui psiholog. Dupa parerea mea, daca nu te simti bine dupa ce vb cu acest psiholog scolar ar fi bine sa ii ceri sa te trimita pentru terapie undeva. Avand in vedere cat de tare te sperie aceste stari, nu e de lasat asa.
Incearca sa fi curajoasa, nu e imposibil de trecut peste, ai o perioada mai proasta care, asa cum iti ziceam si anterior poate fi o avitaminoza grava sau ceva la tiroida. Dar ce e cel mai important este ca TRECE! Si daca citesti din urma ai sa vezi ca nici una dintre noi nu vorbeste in necunostinta de cauza.

Anna, imi pare rau ca treci prin asta, stiu cat este de rau, mai ales cu copii. Cati ani au copiii tai? Cred ca este o MARE reusita daca poti sa controlezi atacurile de panica. Intr-adevar, iti trebuie mare curaj sa privesti in fata panica, anxietatea, depresia. Bravo tie! Cel mai usor este sa le dosesti acolo in subconstient si sa le ignori, facand astfel din ele monstrii si mai mari.
Cum ai lasat tratamentul cand l-ai lasat? Brusc? Pentru ca cred ca stii si tu ca asta nu ar fi bine. Mergi la medic, te simt destul de speriata si nu sfatuiesc pe nimeni sa indure sperietura aiurea asa. Eu am facut asta si nu am facut decat sa imi fac lupta si mai grea dupa aceea. Mergi si vb cu medicul, vezi ce iti spune si mergi inainte cu curaj.

Prozac, unde esti?? Te caut disperata de ieri, da un semn!

Am primit raspuns de la terapeuta mea referitor la tratamentul postat de Nick. Vi-l copiez si voua ca sa vedeti ce scrie. Dansa recunoaste ca nu este specialista in farmacologie si ma sfatuieste sa vorbesc cu profesorul psihiatru care mi-a prescris tratamentul medicamentos, lucru pe care il voi face de indata ce il voi intalni:
"eu nu ma pricep f bine la neurotransmitatori, dar mi se pare ca cineva face reclama la niste medicamente care sau nu sunt inregistrate sau sunt in faza de experiment si le vinde oarecum la negru. Cred ca asta este motivul pentru care a facut introducerea asta "stiintifica". Din cate stiu eu, serotonina si dopamina nu pot fi luate ca atare pentru ca nu ajung la nivelul neuronului, sunt metabolizate pe parcurs. Toate medicamentele neurotrope (inclusiv ce iei tu) au pana la urma efect la nivel de serotonina sau dopamina (pe dopamina au efect mai ales medicamentele antiparkinsoniene). "
Eu nu sustin ca terapeuta mea are 100% dreptate, cel mai bine ar fi sa vina cu parerea medici specialisti in neurofarmacologie. Dar daca exista si cel mai mic dubiu... el trebuie precizat. Parerea mea.

Daca va intrebati in aceasta dimineata sunt cam zombie. Azi noapte m-am tot trezit ca baietelul meu a tusit mult. Si pentru ca nu m-am odihnit acum sunt cu capul cam incetosat si imi e greu sa nu ma las afectata de diferse ganduri. Sper sa imi revin pe parcursul zilei.

Prozac, eu mor de inima daca nu ma suni. Te rog din suflet da-mi macar un sms. Ce ai cazut asa de pe planeta? Sper ca esti bine.