tulburare psihica

De cativa ani trec prin niste stari extrem de ciudate si de enervante, care imi paralizeaza orice efort de a-mi reconstrui viata de la inceput. Am fost diagnosticata cu: sindrom depresiv anxios, sindrom anxios fobic, atacuri de panica, episoade maniacale, obsesive, episod psihotic etc. Simptomele mele sunt multe: in primul rand e o frica intensa care ma depaseste si imi depaseste si vointa. De 3 luni de zile nu merg la scoala si nici nu cred ca am sa merg de acum incolo. Cum ma apropii de locul respectiv inima o ia razna, transpir si palmele se racesc, ma iau durerile de stomac si nu stiu sa zic decat "vreau acasa" si sa ma intorc din drum. La inceput era vorba de orice iesire din casa, de la mersul la magazin pana la plecarea din oras. Acum am trecut partial de faza asta, in sensul ca frica nu e asa de intensa cand merg la magazin, faza cu plecarea din oras nu am depasit-o, pt ca am o problema si cu dormitul in alta parte. Dar daca plec singura undeva (oriunde), fie ca e vorba de 5 min sau 1 ora, imi este efectiv rau de moarte. Am senzatia ca plutesc, ca altcineva merge in locul meu, ca nu sunt eu, ci ca e altcineva inauntrul meu, cum ar fi suntem 2 persoane care incearca sa castige intr-un fel de lupta, nu stiu exact cum sa ma exprim. In fine, partea mai rea e ca intr-o zi singura pe strada m-am ratacit, am mers intr-un loc complet necunoscut si nu stiam unde sunt si ce caut acolo si nu stiam ce sa mai fac. Sa dau telefon cuiva parca nici nu mai stiam, nu mai tineam minte nici ca pot suna sau pot intreba ceva pe cineva, mergeam ca teleghidata pana cand am ajuns intr-un loc in care stiam cum sa ma intorc acasa. Alta problema este cu ce vad in jurul meu. AM senzatia ca ma urmareste mereu cineva, parca atunci cand sunt singura vine spre mine si imi face in ciuda, si traieste undeva in exterioul meu dar totusi este in mine... Cand merg in camera mea ma uit mereu in spatele meu si astept parca sa fuga dupa mine desi niciodata nu vad pe cineva, decat o singura data mi s-a intamplat intr-un spatiu deschis sa vad un om ciudat cu parul lung strans in coada care ma fugarea prin magazin, si de atunci nu plec nicaieri singura. Cand ma schimb de haine si imi scot bluza mi se pare ca acum acel cineva e in spatele meu si n-o sa mai apuc niciodata sa-mi scot bluza si sa ma uit odata sa vad cine e. De asemenea, sufar de niste stari de nervozitate urate. Ma apuca din senin, dintr-odata, fara ca cineva sa imi faca ceva sau sa ma enerveze o stare atat de cumplita de nervi incat as fi in stare sa omor pe cineva..pe bune. In sensul asta mai am o frica si anume aceea ca am sa omor pe cineva fara sa-mi dau seama, pur si simplu o sa se intample si am sa ma trezesc cu cutitul in mana deasupra unui cadavru si am sa fiu pedepsita pt ceva de care nu mi-am dat seama. Cand dorm noaptea imi este asa de frica de faptul ca o mana ma va prinde de picior si ma va trage jos din pat incat stau cat de ghemuita pot si ascult orice zgomot si ma uit mereu la marginea patului sa vad daca vine mana dupa mine... chiar si ziua cand ma asez pe un scaun imi pun picioarele sub mine ca sa nu ma traga de sub masa si cand ma spal noaptea pe dinti e la fel.. tot ce traiesc e un cosmar. In unele momente ma surprind pe mine vorbind singura cu mine, eu imi pun intrebari si parca un alt eu raspunde, dar sunt eu care vorbeste pentru amandoi, si atunci imi dau seama ca am intr-adevar o boala, ceva psihic. Oricum imi dau seama ca am o problema, o tulburare ceva, pentru ca bunicul meu a fost diagnosticat cu parafrenie, lui ii era teama ca cineva ii pune otrava in mancare si manca doar ceai cu paine, era nervos, vorbea singur, avea vedenii, vedea aratari, nu se mai putea misca etc, si tatal meu...e cam la fel, in tinerete a fost in coma, nu mai putea vorbi, nu se mai misca, vedea lucruri etc. Nu stiu, nu cred ca ma voi vindeca vreodata, dar mi-ar prinde bine un sfat, ceva. Multumesc.

buna.in pimul rind trezestete la viata care o ai nu la aceea care ti-o inventezi tu si in al doi-lea rind in afara tratamentului numai tu singura poti sa iesi din asta nimeni deci tine minte nimeni nu te poate ajuta mai mult ca tine tu singura trebuie usor usor s te incurajezi si sa-ti recapeti increderea si curajul in tine fa terapie in oglinda singura si spuneti toate ofurile apoi incurajeazate singura si spuneti ca nu ai nimic ca nu te urmareste nimeni etc.imi doresc sa poti sa treci de perioada asta si o sa fie bine mai vb sanatate.sa crezi cu tarie ca sigur te vei vindeca odata.