Tulburarea Afectiv Bipolara - Solutii

Draga the_eye,

vrei te rog sa transmiti mesajele acestea pe privat, sau pe alt topic?

Multumesc frumos pentru intelegere.

Buna tuturor,

in cursul zilei de ieri am mai publicat 4 dintre filmele din seria de pe youtube. Canalul youtube pe care le-am publicat are acelasi nume ca si IDul meu de pe acest forum. Daca nu vedeti subtitrarea, click pe CC in dreapta jos, sub video.

Sper sa va ajute, asa cum m-au ajutat si pe mine.
Cu drag.

Urmarind documentarul numerotat cu 8 si titlul"De ce se sinucid uneori persoanele suferinde de Tulburare Afectiva Bipolara?", da!eu am adus in discutie asta, dar toata lumea se fereste s-o spuna franc, sau si-a insusit idee, , Uite ce-a patit x daca a renuntat la medicatie".Acest om care a trecut prin acele etape dezvaluindu-ne ce-a trait si cum a reusit sa depasesca toate acestea si sa poata apoi sa arate latura nexploatata a acestor afectiuni(cea spirituala), modul in care te poti restabili si-ti poti relua viata mi se pare cu adevarat o atitudine de invingator.

Toata stima

Buna ziua ! Sunt mama unui tanar diagnosticat cu sindrom bipolar acum 2 ani, in urma unui episod psihotic cu halucinatii. La acea vreme nu stiam absoult nimic de acest sindrom, am mers la spitalul Obregia ca sa vedem ce se intampla, dar acolo l-au luat imediat pe sus, apoi l-au legat de pat si l-au sedat cu injectii. In cateva zile a fost diagnosticat cu acest sindrom, si a inceput tratament cu Seroquel si Orfiril. Am avut noroc de un medic bun, care a avut rabdare, intelegere si compasiune pentru noi, si a stat de vorba cu noi aproape in fiecare zi, incercand sa ne ajute sa intelegem si sa acceptam.
La aceea vreme baiatul meu lucra in Bucuresti, intr-o companie multinationala, de 2 ani ( a absolvit Universitatea in SUA ), si era foarte incantat de job-ul pe care il avea si de colegii lui. Dupa iesirea din spital si-a pierdut interesul ptr. munca, a inceput sa mearga cu prietenii in baruri si cluburi aproape seara de seara, dar a continuat tratamentul timp de un an.
In acel an si-a schimbat job-ul la o alta companie multinationala, pe o pozitie mai bine platita, si un pas mai sus.
Apoi si-a facut o alta prietena pe care o iubea cu adevarat, si careia i-a spus din prima luna ca a fost diagnosticat cu acest sindrom, dar i-a prezentat totul intr-o forma mult diluata.
Acum un an a decis sa renunte la tratament, si cu toate rugamintile si incercarile noastre ( medicul, psihoterapeutul, eu, prietenii), hotararea lui a ramas definitiva.
Vara aceasta a fost plina de fericire ptr. el, i-a facut o surpriza prietenei lui si au plecat in concediu intr-o locatie exotica, unde a cerut-o de sotie, iar ea a spus da.. La intoarcere a trebuit sa semneze toate actele de cumparare a unui apartament, si au fost cateva zile extrem de tensionate din cauza unor complicatii in documente. Si cu toate emotiile astea extreme s-a declansat din nou un episod maniacal, care a fost mult mai sever si agresiv de aceasta data. Cu greu au reusit prietenii lui si politia sa il urce intr-o ambulanta, caci pe mine si pe prietena lui nici nu voia sa ne mai vada.
Asa ca a ajuns din nou la Obregia, acelasi pavilion, acelasi medic, acelasi tratament.
Am fost alaturi de el zi de zi, si eu si prietena lui, si lucrurile pareau ca se indreapta spre un echilibru. Pana acum cateva zile, cand ne-a anuntat ca el renunta din nou la medicatie, dar se pare ca a renuntat deja de vreo 2 saptamani. Este din nou "high", nu mai merge zilele astea la birou, s-a intalnit ieri cu un "maestru reiki" care i-a spus ca il trimite la o tipa psihoterapeut care "face minuni", pe scurt cauta orice alta cale, numai medicamente nu.
Din pacate toate eforturile noastre de a-l ajuta se izbesc de refuzul lui, si nici un argument logic nu ajunge la intelegerea lui...iar medicii si psihologii imi spun ca probabil va trebui sa ajunga inca de cateva ori in spital ptr. a se convinge ca tratamentul este necesar.
Asa ca incerc sa intru in contact cu alte persoane care trec prin expierentele astea traumatizante, si am citit cu atentie ceea ce a scris tanara "hopeforbipolars", ma bucur ptr. dvs. ca ati gasit o alternativa la tratamentul medicamentos, dar pentru a alege calea asta eu cred ca mai intai pacientul trebuie sa fie stabilizat.
Intrebarea mea este : cum am putea sa-l ajutam sa se echilibreze ???
El este o persoana minunata, mereu a fost plin de exuberanta si veselie, cu multi prieteni buni si viata frumoasa.
Dar acum este o alta persoana, plin de rautate, de grandomanie, absent la ceea ce se intampla in jur, si insensibil la sentimentele celorlati.
Iar mai apoi, pentru a urma pasii pe care i-ati urmat dvs. este nevoie de un suport financiar, de care noi nu dispunem.
Asa ca este greu sa gasesti o cale alternativa atunci cand nu ai un venit constant cu care sa platesti ratele la banca.
Eu va doresc din suflet sa reusiti in ceea ce ati inceput, si daca aveti vreun sfat sau vreo informatie care m-ar putea ajuta, va multumesc !
Numai bine, Lia

Buna seara,

tot ce pot sa va spun este ca crizele maniacale pe care le-am avut au fost prezente in viata mea si cu medicatie si fara. Mai mult, acestea s-au inrautatit in timp pe masura ce organizmul mi-a fost intoxicat din ce in ce mai tare cu medicamente psihotrope. Pana cand nu am inteles conflictul care statea la baza acestor crize, medicamentele, psihologii si psihiatrii nu au putut face nimic pentru mine, in afara de a ma speria ca daca nu iau medicamentele voi ajunge din nou in spital. Tot ce am reusit cu ajutorul acestor medicamente si sfaturi:

1. Crize mai dificile de fiecare data;
2. Nodul tiroidian (care creste in continuare desi eu nu mai iau medicatie de mai bine de 2 luni si jumatate);
3. Probleme de inima (palpitatii - uneori atat de severe incat simt ca ma sufoc si aproape imi pierd cunostiinta);
4. Obezitate (grutatea mea normala era 58 kg, in prezent am 87 kg - si in urma cu 6 luni aveam 97 kg);
5. Boala de piele ireversibila;
6. Explozii acneice pe fata si gat;
7. Caderea parului.

Ca sa nu mai spun de afectarea capacitatilor cerebrale precum memorie, viteza de reactie in gandire, creativitate etc. Nu mai vorbesc de pierderea increderii in mine si distrugerea carierei profesionale.

Daca considerati ca toate cele de mai sus sunt lucruri minore si ca este prea scump sa mergeti pe calea alternativa... Stau uneori si ma gandesc: faptul ca am pierdut 3 servicii in care eram platita cu peste 2000 Euro / luna si am stat un an de zile fara activitate - pai faceti si dvs o socoteala cat m-a costat de fapt toata aceasta tarasenie, fara sa mai pun la socoteala internarile, psihologii, psihiatri, etc.

Nu stiu daca ce am scris acum va va fi de ajutor, dar cred ca ar fi bine sa luati in considerare aceasta alternativa. Sigur, este decizia dvs, respectiv a fiului dvs.

Toate cele bune.

Lia-Iulia si Hopeforbipolars

Uite ce zice dr Davis:
-----------*

*************
îmbunătăţirea dispoziţiei - eliminînd grîul, vei avea o atitudine pozitivă, stabilitate mentală. La fel cum grîul este responsabil pentru o parte din simptomele din schizofrenie si tulburarea bipolară (este o certitudine), iar renunţarea la grîu determină o îmbunătăţire dramatică, dacă se elimină grîul, există de easemenea o "nivelare" în variaţia stărilor psihice.
************************
Foarte bine ca a renuntat la medicamente. Mai trebuie deci dieta si suplimentare.
Cauta prin mesajele mele si vei gasi unde am mentionat ce este nevoie.

Este important sa previi excesul de insulina (acnee ?) sau glicemiile prea ridicate. Iar cerealele astea cresc ff mult glicemia.

(*modificat de admin)

Draga "hope", inteleg ceea ce imi spui, ca ar trebui facute toate eforturile financiare pentru a aplica un tratament alternativ care sa inlocuiasca tratamentul medicamentos, si am vazut ca efectele adverse ale medicamentelor au fost dezastruoase in cazul tau.
Dar ceea ce spuneam era ca pacientul ar trebui stabilizat pentru a intelege ce i se propune, si sa accepte sa incerce...
Ori cum putem sa reusim noi sa-l ajutam sa se stabilizeze daca el refuza sa ia medicamentele ?

Tu ai reusit sa faci acest lucru cu ajutorul psihoterapeutului, al homeopatiei, si reducand doza de medicamente treptat.
Ori fiul meu vrea sa intrerupa brusc ( acum e in faza cand le ia o zi-doua, apoi nu le ia cateva zile ), la doar doua saptamani dupa ce a iesit din spital.. Nici nu a ajuns la recuperare completa dupa episodul manic, si se pare ca a intrat deja in altul...
Are abia 2 sedinte de psihoterapie, are si un tratament homeopat, dar toate astea nu cred ca il ajuta acum, in faza asta, cand el cauta tot felul de scuze ca sa renunte la tratament.
Iar eu ma simt complet neajutorata, orice discutie pe care incerc sa o port cu el se loveste de un zid, doar mailurile pe care i le trimit la mai citeste... Incerc sa ii explic sa sunt optiunile lui de viata, ca este liber sa isi aleaga drumul, dar ca alegerile lui pot sa ii afecteze negativ viitorul, relatia cu familia, cu prietenii, etc...
Cateodata simt ca parca este un animal haituit din toate partile, care ar vrea sa-si gasesca un loc pasnic unde sa aiba putina liniste...
Prietena lui este deja coplesita de situatie, ar vrea sa iasa din relatia asta, dar nu stie cum.Intre ei este o situatie mai mult decat tensionata, au ajuns sa se urasca si sa isi arunce vorbe grele unul altuia.
Iar prietenii lor nu mai vorbesc despre alt subiect decat despre "problema lui", asa ca il inteleg atunci cand imi spune sa nu ii mai trimit nici un material despre bipolari..
Medicii imi spun ca nu este alternativa decat internarea in spital, care probabil va necesita iarasi sa ne concentram fortele cu totii ca reusim asta.Este un cosmar, si nu stiu daca prietenii vor mai fi dispusi sa mai intervina...

Un singur lucru as vrea sa te mai intreb : fiul meu a fost acum cateva zile la un "maestru reiki " care i-a recomandat o tipa psiholog care "face minuni". Am inteles ca si tu ai fost la cineva asemanator. Este cumva doctorul Arg..?
Iti multumesc pentru raspunsul tau, si iti doresc numai bine !
Lia

Dl. Rica Venturiano,

va multumesc pentru sfaturi - numai ca din dieta mea lipseste cu desavarsire graul de mai bine de 10 ani. Nu mananc paine de nici un fel, nici paste fainoase, nici foietaj, nici prajituri cu faina. M-am ingrasat pentru ca unul din efectele secundare ale medicamentelor este cresterea poftei de mancare in special pe parcursul noptii - asa incat daca ma trezeam noaptea (si se intampla de 6-7 ori pe noapte din cauza cosmarurilor - alt efect secundar al medicamentelor), de fiecare data mancam aproape un fel de mancare. Rezultat - 39 kg in plus.

Oricum multumesc pentru bunavointa - ma voi uita la mesajele dvs.

Cu drag.

Cu placere. Evident ca nu e vorba doar de grau. Dr Davis insista pe el fiindca e foarte raspandit. Insa glutenul este si in orz, secara, sau alte produse in este continut fiindca trebuie sa lege compozitia (comprimate de medicamente sau chiftele).

Sa nu ignoram nici lactatele:
-----------*
Activarea imună de către antigenii cazeinei alimentare în tulburarea bipolară
- ARTICOL PARTIAL

Rezultate: Persoanele cu tulburare bipolară aveau o creştere semnificativă a anticazeinei IgG (t-test, p ≤ 0.001) comparativ cu martorii. Seropozitivitatea cazeinei IgG a conferit un raport de şanse de 3, 97 pentru tulburare bipolară [n = 75, 95% intervalul de certitudine (CI): 1.31-12.08, p ≤ 0.015], 5.26 pentru subtipul bipolar I (n = 56, 95% CI: 1.66-16.64, p ≤ 0.005) şi 3.98 pentru tulburarea bipolară cu psihoză (n = 54, 95% CI: 1.32-12.00, p ≤ 0.014). Litiul sau tratamentul antipsihotic nu au afectat semnificativ nivelurile de IgG anti-cazeină. Valorile IgG anticazeină erau corelate cu severitatea maniei (R2 = 0.15, 95% CI: 0.05-0.24, p ≤ 0.02), dar nu şi a simptomelor depresive. Spre deosebire de martori, serul persoanelor cu tulburare bipolară nu a inhibat ataşarea serului animal reactiv la cazeină (t-test/χ2, p ≤ 0.0001).

Concluzii: Asocierile anticorpilor anti-cazeină IgG cu diagnosticul de tulburare bipolară tip I, istoricul simptomelor psihotice şi scorurile de severitate ale maniei, sugerează că activarea imună asociată cazeinei ar putea fi corelată cu elementele de psihoză şi manie ale acestei tulburări de dispoziţie. Diferenţele de caz în recunoaşterea epitopilor implică variaţii în modul cum molecula de cazeină este digerată şi/sau cum structurile rezultante derivate din cazeină devin imunogenice
*******************
Iar in boala psihica nu e voie sa ignori aportul zilnic de magneziu, raportul omega 6 si 3, antioxidantii, etc.
Asociat cu psihoterapie se poate depasi cu succes eroarea tratamentului chimic pe viata.

(*modificat de admin)

@Lia Iulia

Daca aveti incredere in homeopatie pot sa va sugerez o solutie.

Da, eu am incredere in homeopatie, sunt cativa ani buni de cand folosesc remedii homeopate in loc de tratamentul alopat (dar nu in toate cazurile). Si am avut sansa sa intalnesc doua doctorite deosebite, care m-au ajutat sa inteleg mai bine cum functioneaza homeopatia.
Iar fiul meu a mers la medic homeopat si atunci cand era in episod maniacal, si dupa ce a iesit din spital.
A primit un remediu, dar doctorita i-a specificat clar ca este doar "complementar" cu tratamentul medicamentos,
si nu il inlocuieste...
Dar eu sunt deschisa si la alte sugestii...
Multumesc K.v !

@Lia Iulia

V-am lasat mesaj privat, intrati pe "Modificati profilul dvs"va apare sectiunea "mesaje", accesati-o si trimiteti-mi raspuns.

Sanatate!

Psihoza maniaco-depresiva este una dintre putinele boli serioase(alaturi de schizofrenie si epilepsie), asupra careia au cazut de acord si psihiatrii si neurologii ca trebuie sa aiba tratament medicamentos serios si urmat o viata intreaga, pentru ca nu exista vindecare, cu asta traiesti, cu asta mori, dar nu de asta(atentie totusi la raptusurile suicidare).Asa ca eu recomand tratamentul si internarea in cazurile acutizate ale bolii cronice, si recuperari periodice intr-un sanatoriu, la munte(Predeal, Voila).
Cineva a incercat sa tina regimul recomandat de Rica Venturiano(bolnav si el, dar fara diagnostic) si a ajuns dupa cateva saptamani in spital, fara medicatia recomandata de medicul curant psihiatru.
Judecati singuri...

@pulberedestele

Am vazut ca recomandati vertiginos medicatia psihotropa, eu care i-am retras-o fiului meu de 10 luni si ma felicit, diagnostic schizofrenie, corectat cu homeopatie si naturiste.Stiti de ce ajung in spital cei ce sunt pe psihotrope o anumita perioada de timp?simplu, pt ca aceasta medicatie cu unicul rol de a bloca neurotransmitatorii produce o dependenta oribila si cind cel in cauza incearca sa scape de ea intra cele mai rele stari interpretate glorios de psihiatri:"Vedeti ce pateste daca nu si-a luat medicatia?".Cei tineri pot fi ajutati sa-si gestioneze aceste stari alterate fara sa-si distruga si restul corpului ca si cind cel uzat zilnic de medicatie, el creierul mai tirziu n-ar fi important.Daca chiar as fi constatat un minim de beneficiu in medicatia psihotropa n-as avea aceasta atitudine, dar eu spre norocul meu am inteles la timp ce inseamna.Medicatia stopeaza desfasurarea anumitor evenimente agresive, dar printr-o plata enorma si tocmaia aici este strategia sa stii ce ai de facut in aceasta perioada in care cel in cauza numai de blocaje in creier nu are nevoie.

Nu, doamna, schizofrenia nu se vindeca, se poate ameliora, dar nu se vindeca, n-am vazut inca nici un caz de vindecare.Doamne Fereste de ce este in abisul sufletului uman si nu cred, refuz ca cred, in lipsa unor detalii concludente, ca ati vindecat Dumneavostra schizofrenia fiului.Luati aminte, la cate cazuri de suicid exista, de raptus suicidar, fara evenimente psihiatrice anterioare, ca nu mai vorbesc de cele diagnosticate.Argumentele dumneavoastra nu au partea de veridicitate clinica, evolutia unui bolnav de schizofrenie e neprevazuta.In lipsa multor amanunte, nu pot decat sa fiu foarte, foarte sceptic...Nu in ultimul rand, exista studii epidemiologice care previzioneaza un rang unul al bolii psihice in anul 2020(bineinteles, nu cred ca va intereseaza, veti zice ca e vorba de un oracol starmb).Toate cele bune!

Cum adica doamna blocheaza neurotransmitatorii, puteti dumneavoastra detalia ce se petrece la nivel neuronal, sinaptic, la nivelul membranei celulare si asa mai departe, nu cred...Antidepresivele nu dau dependenta, nici antipsihoticele, dar vedeti, rastalmaciti si puneti pe buzele si mintea medicilor ceea ce nu-i decat in mintea dumneavoastra.Eu sunt jurist si am invatat printre primele principii: Audire alteram parte.Sa inteleaga inteleptii ce-am vrut sa spun!De aceea, parerea unui medic psihiatru este nu numai imperios necesar, ci si etica in acest context.

Medicina da verdict grav si aici cad toti, doar citeva persoane am intilnit care s-au salvat, restul o parte au mers pe medicatie aparent stabili, (nu mai pun in balanta ca neurolepticele scurteaza viata si asa o sa murim toti zic oamenii, macar sa fim normali)dar dezvoltind multe alte probleme si le spun pe cele grave:patologia similara bolii Parkinson, diabet, boli de inima, reducerea masei cerebrale deci implicit functia cognitiva, akatisie, sindrom extrapiramidal, posibil sindrom neuroleptic malign pe care l-a dezvoltat si fiul meu, iar acum spicuind de pe forum chiar clara_p spune despre Haloperidol:
'Eu simt ca am cutite care mi se infig in ochi de la Haloperidol.Ochii ma ustura rau si de multe ori nu mai pot sa-i tin deschisi.Imi curg lacrimile si-mi curge nasul fara sa fiu racita', in alt topic spune ca i s-a oprit ciclul si-i curg sanii, am mai comentat astea si mi-au atras atentia si faptul ca dupa atitia ani de medicatie nu mai ai sanse sa te retragi, corpul a dezvoltat dependenta majora, iar aceste aspecte nu sunt tulburari din senin sau dureri organice imaginare, sunt reactiile adverse ale medicatiei.Tocmai ca-n abisul sufletului uman nu poti patrunde cu psihotrope, in aceea 'zona'subtila, profunda alta este calea

Eu nu vorbesc de Haloperidol, care este un produs total depasit si care n-ar mai trebui folosit, de ce nu spuneti despre beneficiile unui medicament ca Abilify, dar ma rog, s-ar putea sa nu le stiti.Am combatut intotdeauana Haloperidolul, mkartor e ce-am scris despre persoanele care il foloseau.Si, da, stati linistita, tatal meu a murit la 82 de ani, dupa ce a luat medicatia depasita a anilor 80-90, deci si-a dus crucea si a murit de batranete.Efectele adverse nu sunt atat de inspaimantatoare, iar mai repede modificari imagistice apar in boala, fata de cele de dupa tratament si psihoterapie.Daca vreti, traiti in ignoranta, e voia dumneavoastra.

Imi pare rau ca fiul Dumneavoastra n-a tolerat medicatia, e adevarat ca in sindromul neuroleptic malign nu prea ai ce administra, dar sunt bolnavi care se adapteaza la tratament.Doamna, nu va cer sa ma intelegeti si sa-mi intelegeti fervoarea cu care militez pentru medicamente, dar ganditi-va la oamenii care s-au sinucis din senin, fara medicatie, si in creierul carora anatomo-patologii au gasit numeroase modificari ale neuronilor si de masa cerebrala...

Psihiatrii traiesc infloritor in perioada de dupa revolutie, nu le contest rolul atita timp cit mai fac si altceva decit sa scrie retete, este vast exploatata suferinta umana, dramele, lipsurile, toate se"rezolva"cu pastile date de ei, prietenii sufletului nostru?.Medicatia psihotropa nu repara nici-o legatura intre nici-un neuron, nici o amarita de depresie nu se rezolva cu antidepresive si va dau ex cite doriti chiar de pe acest forum in genul:"Sufar de 22 de ani de depresie.Singura perioada din viata cind nu am luat nenorocitele de pastile a fost in urma cu 4 luni(adica de cind am ramas insarcinata...)".Tocmai ca setea de cunoastere m-a facut sa aprofundez toate aspectele, dar de ce va suparati asa rau?, eu am amici psihiatri, psihologi si-mi respecta opinia, unii chiar recunosc anumite lucruri.Citi ani a luat tatal medicatia?chiar si Dr.T recunoaste ca medicatia reduce din viata, din memorie, vedeti ca mai sunt si exceptii, tatal dvs este una pozitiva.Ati citit postarea lui hopeforbipolars sau va faceti ca nu intelegeti?In viziunea dvs exista o singura cale-psihiatria, sincer eu nu am de ce sa ma supar, va trece mult timp pina oamenii vor intelege ce li s-a servit atitia ani.

Stimate domn pulberedestele,

v-as ruga sa cititi postul publicat de mine la inceputul acestui subiect, sa urmariti filmele pe pe canalul youtube mentionat si apoi sa abordam din nou subiectul medicatiei psihotrope. Daca nu doriti aceasta informatie si nu credeti ca va este de folos va rog impartasiti cunostiintele dvs pe subiectele proprii.

Eu una am studiat medicatia psihotropa pe toate partile, am luat-o constiincios timp de 6 ani si mi-am distrus sanatatea, desi am numai 34 de ani si am fost sportiva de performanta timp de 9 ani in viata mea (beneficiind de o sanatate de fier pana la experienta TAB). Asa ca daca pe mine aceasta medicatie a reusit sa ma puna pe butuci, ce sa mai zic de persoane mai in varsta sau mai vulnerabile.

In ceea ce priveste un alt comentariu referitor la faptul ca nu s-a vindecat nimeni niciodata de schizofrenie sau TAB, v-as recomanda sa studiati Casa Soteria (proiect condus de Dr. Lauren Mosher) si Diabasis (Dr. John Weir Perry) care inca din anii 1970 au vindecat sute de oameni de schizofrenie si TAB - atentie: fara medicatie!

Cu drag.

cred ca K.V. si hopeforbipolars este una si aceasi persoana.Mai este cineva care crede asta, sau m-oi fi imbolnavit eu de tot?

Mi-ar coveni de minune sa mai am 34 de ani(ca ma simt mult mai tinara asta-i altceva), iar hopeforbipolars sigur n-ar putea avea un flacau de 23 de ani la virsta ei.Totusi sa dezbatem subiectul topicului

sa va zic o intamplare, ce am patit acuma 2 luni cand am fost la dr psihiatru la cabinet!
asteptam sa intru in cabinet, si inainte mea era un baiat cam la 30 de ani cu care am intrat in vorba!i-am zis de problemele mele, apoi mi-a zis si el de ale lui!nu mi-a zis diacnosticul, dar din ce mi-a zis ar fi schizofrenie!mi-a povestit ca pleca cu orele de acasa, se plimba de nebun pe caile ferate, i placea in singuratate!!insa nu sa dus la medic atunci.intr-o zi se uita linistit pe fereastra si jos erau 2 vecini de a lui care povesteau!apoi sa pus in pat sa se odihneasca si cica "auzea" ce vorbeau vecini aia ai lui, si auzea ca vorbeau despre elsi cica nu mai putea vorbi nimic, i se inclestea limba in gura!atunci sa prezentat la medic, de atunci au trecut 5 ani de cand ia medicamente!au fost perioade lungi in care a fost bine, si sa apucat de bautura, a facut recidiva si iar la medic!

Psihiatria este Cenusareasa medicinei, exista numeroase aspecte privind stigmatizarea personalului medical care lucreaza in psihiatrie, derivand toate din stigmatizarea pacientului psihic.Boala psihica exista, si scriam pe un topic, ca daca s-ar investi in medicina cand se investeste in exploatarea invaziva a spatiului cosmic-fara sa vad in asta realizari remmarcabile-poate ca bolile psihice ar fi astazi banale si si-ar fi gasit remediul.Nu zic ca acele realizari sunt inutile, dar faptul ca in psihiatrie nu se investeste e o mare eroare.La fel in psihologie, in cea clinica, in cea comunitara...Psihiatria si psihologia sunt surori si va spun ca medicii psihiatri mai noi sau mai vechi cauta sa imbine aceste specializari, pentru a patrunde complexitatea sufletului omenesc.Descoperirea antipsihoticelor atipice a fost o mare realizare-tatal meu a luat Haloperidol o viata-si la fel de importante sunt si antidepresivele moderne.Ca nu va intereseaza subiectul nu este o chestie medicala, este una de cultura in general, parca am veni din culturi diferite...Cultura medicala nu este accesibila tuturor si da, a existat la un moment dat un curent antipsihiatric de sorginte americana, aceeasi americani care astazi detin suprematia mondiala in ingrijirea si tratarea psihicului uman(si prin combinarea psihoterapiei cu terapia medicamentoasa, care este esentiala).Doamna, exista antipsihotice cu rol in neuroplaticitate, si le-ar lua toti, daca ar stii ce efecte benefice au, dar e bine ca nu suntem inca toti bolnavi.Doamna, exista psihiatrie sociala, exista personalitati politice dizarmonice care s-ar peta bine la tratament medicamentos, printre ele si presedintele nostru iubit, care are o tulburare de personalitate, evident.Atatea domenii cuprinde psihiatria, in afara medicamentelor, ca as spune ca este una dintre artele cele mai pretioase.Imi parerau ca la dumneavoastra nu functioneaza astfel de lucruri, probabil ca nu v-a placut studiul mreactiv, inteleg si ce este endogenedical...Filmulete you tube cu diversi vindecatori imi starnesc rasul.Nu in ultimul rand, inteleg foarte bine stressul, am o lucrare de licenta in acest domeniu, inteleg ceea ce e reactiv, dar si ceea ce este endogen.Culturalizarea medicala nu este apanajul internetului, desi asta facem acum pe acest forum, sau incercam sa facem.Nu in ultimul rand, am si eu un proiect care se va finaliza pe 18 noiembrie, vizand bolnavii psihici, am investit in el.E o divagatie as spune de cultura medicala, nu altceva.In alta ordine de idei, voi scrie pe ce topic cred eu ca este necesar sa scriu, pentru ca acest forum e al nostru, al tuturor, si nu voi permite nimanui inducerea in eroare, cu consecinte tragice!

Domnule Pulberedestele,

Ma scuzati pentru lipsa mea de cultura medicala, atat de evident prezenta la dvs. Ma intreb daca scrieti pe acest forum ca si medic in devenire sau ca pacient. Pe acest topic nu fac decat sa impartasesc din propria experienta asa cum face si domnul din filmele youtube despre care am vorbit. Nu stiu despre ce vindecatori vorbiti dvs. Cei doi medici mentionati de mine (Soteria si Diabasis) sunt psihiatri renumiti de atlfel.

Fiecare este liber sa scrie pe ce topic doreste, numai ca ceea ce scrieti dvs aici nu are nici o legatura cu topicul - de aici recomandarea mea de a scrie pe subiectele proprii sau macar pe cele care au legatura cu informatiile pe care le oferiti (in termeni atat de medicali).

Nu am o problema cu aceasta Cenusareasa (asa cum o numiti dvs.), cel putin nu am o problema atat de mare cat au toti ceilalti medici cu aceasta asa numita ramura medicala. Ma intreb de ce oare atata lipsa de consideratie din partea celorlalti medici? Oare sa fie din cauza bolnavilor psihici sau din cauza faptului ca Cenusareasa nu-si prea face treaba sau nu prea stie care-i treaba?

In ceea ce priveste investitiile lipsa in psihiatrie (sau insuficiente dupa parerea dvs), nu pot decat sa spun ca in schimb profiturile obtinute din aceasta Cenusareasa sunt colosale. Marje de profit de 500.000%? Pai nici industria armamentului sau a drogurilor ilegale nu se poate lauda cu asa ceva. Poate ar fi interesant sa mergeti pe la Big Pharma sa va sponsorizeze cercetarea in domeniul psihiatriei, daca tot sunteti pasionat. Desi cred ca se vor abtine din a sponsoriza gasirea unor solutii reale pentru 'clientii' pe viata pe care ii au.

Si ar mai fi ceva: eu zic sa ne povestiti din propriile dvs experiente, nu din lucrari teoretice de licenta... stiti, am mai facut si noi o facultate si am dat o licenta pe care am luat-o cu 10... Tot ce am invatat in facultate a fost zero atunci cand am inceput sa lucrez... desi am facut cea mai buna facultate din RO in domeniu, si am lucrat chiar pe specializarea din facultate.

Toate cele bune.

Imi cer scuze celor care cred cu sfintenie in "tratamentul" psihiatric ca-l consider-ultima solutie-sau ca in principiu intelegind la ce se rezuma m-as considera inumana sa pot sugera, nu recomada, asa cum vad pe forum, celor care la cea mai mica problema gen"imi palpita inima, am pulsul marit oi fi bolnav?"imediat este indreptat catre psihiatrie sa mareasca rindurile consumatorilor de droguri pe reteta.Medicina considera schizofrenia" o boala misterioasa", dar o trateaza exact si la fix unde nu trebuie.Plecind de la premiza ca sunt modificari chimice la nivelul creierului, intreb din nou, neurolepticele refac asta?medicina imi raspunde"Se presupune ca...".Cum sa ma supar ca oamenii isi accepta destinul, e obositor sa cauti solutii si chiar sa le gasesti pare nevorosimil"Mi-a spus doctorul ca boala asta e pe viata, nu ai alta solutie", marea majoritate nu mai au servici, parteneri de viata si motivatii pt a trai intens sau benefic.Fiecare are convingerea lui despre ceva si daca tot e stapinul vietii lui o poate investi cum doreste, nu este absolut nimeni obligat sa citeasca, sa creada sau sa fie curios, daca nu simte nevoia de a intelege si altceva inseamna ca asa a fost sa fie viata lui.

Chiar asa, decat un antipsihotic, mai bine o ciuperca magica... Adica un medicament psihotrop nu poate ajunge "in adancimile sufletului", dar o ciuperca te "reconecteaza la energia universala"! :)))))
Este clar aici ca functille creierului sunt date peste cap in cazul unei afectiuni psihice, nu stiu ce anume, dar sigur in activitatea cerebrala trebuie cautat raspunsul.

Lucrarea mea de licenta viza stressul profesional si avea legatura cu ceea ce considera sau nu boala profesionala sistemul actual de asigurari de sanatate, adica viza o initiativa legislativa care sa aiba in vedere acest fapt.Fiind o lucrare de cercetare, propunea si solutii profilactice, dar si solutii de legiferat.Nu intru in amanunte, lucrarea de licenta ocupandu-mi cel putin cinci ani de cercetare si alte lucrari pe stress.Nimic din ce scrie acolo nu a fost pusa la indoiala de specialistii in psihologie de la noi, caci au fost consultati mai multi, nici de cei epidemiologi sau din sanatatea publica.A fost ceva cu totul nou in ceea ce priveste partea juridica, despre stressul de inceput al unei afectiuni psihice existau numeroase studii.Ati luat o licenta cu zece, e excelent, la cea mai buna facultate din Romania?Care anume si de ce credeti ca e cea mai buna?O fi pana la urma, dar nu am spus niciodata ca un bolnav cu psihoiza maniaco-depresiva este un om incult sau care nu e inteligent.Cunosc destule cazuri in care inteligenta pacientului este cu mult mai mare fata de medie...Cat despre cultura, oricat ar vrea un om, chiar licentiat, sa aiba o cultura medicala, aceasta nu poate fi capatata fara studiu, fara sa vezi, sa fii prezent, sa vezi viata incepand si sfarsind.Nu era vorba de o acuza, ci de o constatare.Deci eu nu mai am ce cerceta, deocamdata am depus un proiect pentru imbunatatirea vietii bolnavilor psihici si prin care ei isi vor cunoaste mai bine drepturile(are lagatura cu informatica si internetul).Nu scriu doar pe un forum, m-am implicat mereu in apararea drepturilor bolnavilor psihici si am initiat acest program.Pana la urma, doamnelor, bolnavii trebuie sa se trateze in cunostinta de cauza si sa stie legea care-i apara.Prin trei tinere psiholog, voi face si consiliere psihologica intr-o anumita sectie.Nu spun mai multe...In final, daca dumneavoastra preferati Evul Mediu, luati-va un scaunel mai aproape de suferindul psihic, atunci cand el va fi ars pe rug, pentru ca, nu-i asa, este demonizat...Scuze pentru ironie...Psihiatria este o arta, o profesie de credinta care se face cu talent, si nu consta doar in administrarea de medicamente, mie mi se pare important mai mult diagnosticul, de exemplu, care trebuie sa aiba multa acuratete.
Din experienta mea, caci si eu sufar de o tulburare psihica, n-o mai scriu aici caci nu are legatura cu Psihoza de care vorbeam sau inca nu are, pot sa va spun ca numai medicamentele m-au scos din depresie.Ce aveti dvs cu industria farmaceutica, in lumea genericelor?Doamnelor, problemele sunt complexe si nu pot fi reduse la diverse experinte gen Tanacu(sau credinta in astfel de cazuri), la experiente de familie gen Madalina Manole(daca ar fi luat medicatie, nu mai era astazi la cativa metri sub pamant) sau la o homeopatie care poate ajuta, dar nu dupa criterii si metode stiintifice.In alta ordine de idei, nu sunt cercetator, doar am participat la cateva studii stiintifice, mai particip si acum, fie ele medicale sau doar sociologice.Din nefericire pentru dvs. nu-mi veti intelege niciodata mesajul...

Psihoza maniaco-depresiva este o tulburare importanta, eu as zice ca din sfera afectiva, ca in cele mai multe cazuri functiile cognitive se pastreaza, exceptand mania, iar in privinta schizofreniei as zice ca bolnavul nu mai rezoneaza afectiv, desi poate pastra o cognitie de invidiat.Fiecare dintre cele doua boli are tratament specific, cu exceptia depresiei schizo-afective si depresiei din psihoza maniaco-depresiva, care au cam aceeasi medicatie.Pentru Dumnezeu, despre asta scrie o intreaga lume medicala, eu dand aici ca exemplu psihiatria nord-americana.Stiti cate studii se scriu despre fiecare lucru in parte?Cunoasteti si alta bibiografie in afara de cea expusa pe you tube si pe care refuz s-o vad, din simplul motiv ca nu poate constitui o dovada stiintifica(metoda?obiect de studiu?scop?).In general ascult muzica pe you tube, ceea ce va recoman si dvs, nici nu stiti ce bine face muzica la creieras...