Furnicături și amorțeli la degete

©

Autor: Dr. Purtan Teodora

Furnicăturile și amorțelile la degete sunt manifestări clinice neplăcute, care inițial ar putea fi ignorate. Însă apariția lor frecventă și persistența pentru durate destul de lungi de timp poate ridica semne de întrebare este necesar să determine persoana afectată să se prezinte la medic.

Care sunt însă cauzele apariției amorțelilor și furnicăturilor la nivelul degetelor? Și cum pot fi aceste manifestări clinice diagnosticate și tratate corespunzător? În cadrul acestui articol vom aborda acest subiect și vom răspunde celor două întrebări adresate anterior.

[1], [2]

 

Cauzele amorțelii și furnicăturilor apărute în degete

Afecțiuni care pot determina furnicături și amorțeli la degete:

• deficitul de calciu în organism
• sindromul Raynaud
• accidentul vascular cerebral ischemic tranzitor
• hernia de disc cervicală
• neuropatia periferică (boala vasculară periferică)
• neuropatia diabetică
• sindromul de tunel carpian
• spondiloza cervicală
• vasculita
• osteoporoza
• boala Buerger
• scleroza multiplă
• hipotiroidismul și hipertiroidismul
• diabetul zaharat
• radiculopatia
• discopatia degenerativă
• lupusul eritematos sistemic
• atacul de panică
• mielita transversă
• Zona Zoster
• deficitul de minerale și vitamine (precum vitamina E, vitamine aparținând complexului B și niacină) în organism
• tulburările circulației sangvine
• tulburările țesutului conjunctiv
• traumatismele și fracturile mâinii
• leziunile vasculare
• anumite afecțiuni hepatice
• anumite afecțiuni renale
• hemopatiile
• amiloidoza
• inflamațiile cronice
• afecțiunile neoplazice
• tumorile benigne care exercită compresiune asupra unei structuri nervoase.

Factori de risc care pot favoriza apariția furnicăturilor și amorțelilor la degete:

• modificările hormonale apărute în perioada menstruației
• expunerea la substanțe chimice, metale grele sau radiații
• fumatul excesiv
• deshidratarea
• alcoolismul
• traumatismele și fracturile mâinii
• degerăturile

Principalele mecanisme etiopatogenice implicate în apariția amorțelii și furnicăturilor la nivelul degetelor sunt întreruperea fluxului sangvin local sau compresiunea structurilor nervoase existente la acel nivel. [1], [2], [3], [4], [5]

 

Manifestări clinice asociate cu furnicături și amorțeli la degete

În funcțe de factorul cauzator, furnicăturile și amorțelile la degete pot fi însoțite de alte manifestări clinice specifice. Tabloul clinic asociat poate sugera afecțiunea cauzatoare, fiind extrem de util pentru diagnosticarea acesteia.

În continuare vom prezenta pe scurt cele mai frecvente afecțiuni sau condiții patologice însoțite de furnicături și amorțeli la degete și semnele clinice care le caracterizează:

Furnicături și amorțeli la degete apărute în contextul deficitului de calciu în organism pot fi însoțite de alte manifestări clinice specifice acestei condiții patologice, precum spasme și crampe musculare, tetanie, panică, anxietate, iritabilitate, confuzie, vărsături, tahicardie, palpitații, tulburări de concentrare.

Furnicături și amorțeli la degete apărute în contextul fenomenului Raynaud sunt declanșate în urma expunerii la frig, la emoții puternice sau la vibrații și sunt însoțite de senzația de răceală a degetelor, durerea degetelor cu caracter de arsură și modificarea culorii degetelor (paloarea degetelor, cianoza degetelor, iar mai apoi eritemul degetelor).

Furnicături și amorțeli la degete apărute în contextul accidentului vascular cerebral ischemic tranzitor sunt asociate altor manifestări clinice specifice acestei afecțiuni, precum tulburări de vorbire, amorțirea membrelor superioare, tulburări de echilibru și de coordonare, tulburări de vedere (vedere încețoșată și chiar orbire), amețeli, confuzie, hemipareză, dificultăți de înghițire, cefalee spontană, severă.

Furnicături și amorțeli la degete apărute în contextul herniei de disc cervicale sunt declanșate de expunerea la frig, efortul fizic intens sau condiții fizice de umezeală și pot fi însoțite de durere cervicală, contractură musculară localizată la nivel cervical și la nivelul toracelui superior, durerea umerilor și a mâinilor, scăderea forței musculare la nivelul membrelor superioare și a toracelui superior, scăderea capacității de efectuare a efortului fizic, tulburări de mers, disfuncții sfincteriene.

Furnicături și amorțeli la degete apărute în cadrul neuropatiei periferice sunt însoțite de dureri intense asemănătoare unor pulsații, arsuri sau unei „înjunghieri” la nivelul extremităților, slăbiciune și crampe musculare, atrofie musculară, creșterea sensibilității la căldură, transpirație, modificări ale valorilor tensionale, tulburări intestinale și ale vezicii urinare.

Furnicături și amorțeli la degete apărute în contextul neuropatiei diabetice sunt asociate altor manifestări clinice specifice acesteia, precum pierderea simțului tactil, creșterea sensibilității la atingere, durere la nivelul extremităților, tulburări de coordonare, grețuri, indigestie, slăbiciune musculară, diaree sau constipație, tranpirație excesivă, amețeli în ortostatism.

Furnicături și amorțeli la degete apărute în contextul spondilozei cervicale sunt însoțite de amețeli, cefalee, redoare cervicală, tulburări de echilibru.

Furnicături și amorțeli la degete apărute în contextul vasculitei pot fi însoțite de cefalee, slăbiciune musculară, confuzie, tulburări de vorbire și de înțelegere, pierderea memoriei, tuburări de vedere (vedere încețoșată, dublă sau chiar orbire), stare generală alterată, scădere ponderală, febră, erupții cutanate, convulsii, durere în zona de proiecție a oaselor temporale ale craniului în timpul masticației sau înghițirii.

Tremor al extremităților, tulburări de mers, lipsa de coordonare, pierdere parțială sau totală a vederii, vedere dublă sau încețoșată, oboseală, amețeli, tulburări de vorbire, durere în anumite segment ale corpului, disfuncții intestinale, vezicale și sexuale.

Furnicături și amorțeli la degete apărute în contextul hipotiroidismului pot fi însoțite de creștere în greutate, intoleranță la frig, constipație, tulburări de memorie, tulburări de personalitate.

Furnicături și amorțeli la degete apărute în contextul hipertiroidismului pot fi însoțite de apariția gușei, hiperactivitate, palpitații, nervozitate, transpirație crescută, scăderea toleranței la căldură, scădere ponderală, oboseală etc.

Amorțeala și furnicăturile degetelor apărute în contextul lupusului eritematos sistemic pot fi însoțite de erupții cutanate, dureri articulare, febră, oboseală, modificarea unghiilor, căderea părului, sensibilitate la lumină.

Furnicături și amorțeli la degete specifice atacului de panică sunt asociate altor manifestări clinice, precum frica de moarte sau de a nu înnebuni, amețeli, durere sau disconfort toracic, frisoane sau buferui, senzația de sufocare, transpirații, stări de leșin, disonfort abdominal, grețuri, senzația de lipsă de aer, tremor al extremitților, palpitații, tahicardie.

Furnicăturile și amorțelile la degete apărute în cadrul mielitei transverse, sunt însoțite de durere la nivelul gâtului și/sau a spatelui, senzația anormală de răceală sau căldură, slăbiciune musculară, paralizie, insontinență urinară, nevoia imperioasă de a urina, dificultăți la urinare, constipație.

Zona Zoster poate determina apariția amorțelii și a furnicăturilor la nivelul degetelor, alături de febră, cefalee, fotosensibilitate, oboseală, dureri de stomac, constipație sau diaree, țiuituri în urechi, adenopatie limfatică, erupție cutanată sub aspectul unor vezicule, durere, mâncărime, usturime sau arsură pe o anumită porțiune a pielii.

Afecțiunile lombare pot determina apariția amorțelii și a furnicăturii la nivelul degetelor alături de alte manifestări clinice specifice, precum dureri lombare, urinări frecvente, urină tulbure, hematurie, grețuri, inapetență, edeme ale membrelor.

Furnicăturile și amorțelile la degete apărute în contextul amiloidozei pot fi însoțite de oboseală, slăbiciune musculară, dificultăți de respirație, diaree sau constipație, edeme ale membrelor inferioare, dificultăți la înghițire, scădere ponderală semnificativă, tulburări de ritm cardiac, modificarea aspectului și culorii pielii (îngroșarea și învinețirea pielii). [1], [2], [3], [4], [5]

 

Diagnostic în caz de furnicături și amorțeli la degete

Diagnosticarea afecțiunii care a dus la apariția amorțelii și a furnicăturilor în degete se poate realiza în timpul consultului medical de specialitate, prin coroborarea datelor clinice obținute în urma efectuării anamnezei, a examinării clinice a bolnavului și a unor investigații paraclinice.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la momentul apariției simptomelor, existența unor aspecte care au dus la declanșarea, agravarea sau ameliorarea lor, modul de evoluție a acestor manifestări clinice din momentul apariției și până în momentul prezentării la medic, toate bolile de care suferă bolnavul sau prezente în viața acestuia, condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool, medicamente administrate, etc.

În cadrul examinării clinice a bolnavului poate fi decelată prezența anumitor semne clinice sugestive pentru boala supicionată.

Investigațiile paraclinice recomandate pentru dagnosticarea cu exactitate a bolii care a dus la apariția amorțelii și furnicăturilor la nivelul degetelor sunt reprezentate de următoarele aspecte:

• hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui
• ecografia
• examenul radiologic
• tomografia computerizată
• rezonanța magnetică nucleară
• scintigrafia venoasă
• angiografia. [3], [4], [5]

 

Furnicături și amorțeli la degete - Tratament

Combaterea amorțelii și a furnicăturilor apărute la nivelul degetelor se poate realiza fie prin restabilirea locală a fluxului sangvin (pe cale medicamentoasă), fie prin îndepărtarea strcturilor care determină compresiune asupra nervilor aflați la nivel local (pe cale chirurgicală).

De asemenea, combaterea afecțiunii cauzatoare, care a dus la apariția amorțelii și a furnicăturilor la nivelul degetelor, este extrem de importantă.

Tratamentul deficitului de calciu în organism constă în administrarea de calciu prin alimentație sau pe cale medicamentoasă.

Tratamentul sindromului Raynaud este medicamentos și constă în administrarea blocantelor de calciu cu efect vasodilatator și a alfa-blocantelor (Prazosin, Terazosin etc.).

Tratamentul herniei de disc cervicale constă în repaus la pat, fizioterapie și kinetoterapie, administrarea de analgezice (Algocalmin, Tramadol etc.), decontracturante musculare (Clorzoxazonă, Mydocalm) și antiinflamatoare nonsteroidiene (Arcoxia, Celebrex, Diclofenac etc.), utilizarea gulerului cervical tip Minerva sau Philadelphia, infiltrații epidurale cu cortizol, ozonoterapie, nucleoplastie, terapie cu laser.

Tratamentul sclerozei multiple constă în administrarea imunomodulatoarelor, precum Intrferonul, a imunosupresantelor precum Natalizumab sau Mitoxantronă, a miorelaxantelor precum Tizanidina sau Baclofenul, a Amantadinei pentru reducerea oboselii, a medicamentelor care cresc viteza de mers, precum Dalfampridina și a kinetoterapiei.

Tratamentul atacurilor de panică constă în psihoterapie și administrarea medicamentelor precum inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei și benzodiazepinele.

Tratamentul zonei zoster constă în administrarea de antivirale, antiinflamatoare (precum Aspirina sau Ibuprofenul) și analgezice.

Tratamentul deficitului de vitamine și minerale în organism constă în administrarea de vitamine și minerale pe cale medicamentoasă și creșterea aportului alimnetar de vitamine și minerale.

Tratamentul inflamațiilor cronice constă în administrarea medicamentelor antiinflamatoare.

Tratamentul afecțiunilor neoplazice constă în îndepărtarea chirurgicală a procesului tumoral, urmată de chimioterapie sau radioterapie.

Tratamentul tumorilor benigne este chirurgical și constă în extirparea formațiunii tumorale.

Tratamentul hipertiroidismului poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos constă în administrarea antitiroidienelor de sinteză, precum Carbimazolul, Metimazolul sau Propiltiouracilul și iodoterapie. Tratamentul chirurgical constă în îndepărtarea totală a glandei tiroide.

Tratamentul hipotiroidismului constă în administrarea medicamentelor substitutive ale hormonilor tiroidieni, precum Levotiroxina.

Tratamentul lupusului eritematos sistemic constă în administrarea antimalaricelor de sinteză (precum Hidroxiclorochina sau Dapsona), a antiinflamatoarelor nonsteroidiene (precum Ibuprofenul), a corticosteroizilor (Prednison, Metilprednisolon), a imunosupresoarelor (Azatioprina, Ciclosporina, Ciclofosfamida, Metotrexat, Leflunomide etc.), a imunoglobulinelor, a terapiei biologice cu Belimumab și a plasmaferezei. [1], [2], [3], [4], [5]