Hemoleucograma - informații pacient

Hemoleucograma reprezintă una dintre cele mai folosite analize de laborator ce este efectuată de rutină tuturor pacienților și care oferă informații despre: numărul de eritrocite, concentrația hemoglobinei, hematocrit, lărgimea distribuției eritrocitare, indici eritrocitari (volum eritrocitar mediu, hemoglobina eritrocitară medie, concentrația medie de hemoglobină), număr de reticulocite, număr de leucocite, formula leucocitară, număr de trombocite și indici trombocitari (volum trombocitar mediu și lărgimea distribuției trombocitare).

Hemoleucograma se realizează prin analizarea unei proble de sânge periferic recoltată de la nivelul unei vene. Sângele venos este recoltat prin puncție și ajunge într-un recipient steril. Anterior recoltării probei este indicat ca pacientul să fie în repaus de cel puțin 10-15 minute. Sângele recoltat poate fi analizat și la 10 ore de la recoltare dacă este menținut la temperatura camerei, sau poate fi folosit la 18 ore de la recoltare dacă este refrigerat. Numărarea elementelor sangvine este realizată cu ajutorul unor analizoare electronice care realizează și determinarea indicilor eritrocitari și trombocitari.

Indicațiile hemoleucogramei:

• hemograma se realizează în cazul pacienților cu simptome specifice anemiei sau policitemiei;
• determinarea numărului de trombocite și a indicilor trombocitari este determinată la pacienții cu semne și simptome de creștere sau scădere a sintezei de trombocite;
• leucograma este recomandată pacienților cu simptomatologie infecțioasă sau inflamatorie. (1-5)

Numărul de eritrocite

Eritrocitele reprezintă cele mai numeroase elemente ale sângelui. Diamentrul acestor celule este de doar 6 µm, iar durata de viață este de 120 zile, după care aceste celule sunt fagocitate de către macrofagele de la nivelul splinei și ficatului. Hematiile sunt celule anucleate, rolul lor fiind acela de a transporta oxigen către celule și dioxidul de carbon de la celule la plămâni unde este eliminat. Oxigenul este transportat cu ajutorul hemoglobinei, care se găsește în interiorul eritrocitelor, fiind legat de aceasta.

Numărul normal de hematii este diferit în funcție de vârstă și de sex. La adult, numărul de eritrocite este cuprins între:

• 200.000-5.600.000/mm³ – la bărbat
• 800.000-5.100.000/mm³ – la femeie

La femei, numărul de eritrocite este mai scăzut decât la bărbați, iar la ambele sexe numărul de eritrocite scade odată cu vârsta.

Scăderea numărului de hematii determină apariția anemiei. Anemia presupune atât scăderea numărului de eritrocite, cât și o scădere a valorilor hemoglobinei și a hematocritului. Cauzele anemiei pot fi multiple, cel mai frecvent hemoragiile pot duce la instalarea anemiei feriprive, sau deficitul de vitamină B₁₂ și de acid folic duc la apariția anemiei megaloblastice.

Creșterea numărului de eritrocite însoțită de o creștere a valorilor hemoglobinei determină eritrocitoza (policitemie). Policitemia vera (primară) este o boală mieloproliferativă ce se manifestă printr-un număr crescut de eritrocite ce apar ca urmare a unei anomalii în producerea de precursori eritrocitari. Policitemiile secundare apar în urma unui deficit de oxigen și se întâlnesc în: cazul persoanelor ce trăiesc la altitudini mari, în afecțiuni pulmonare (bronhopneumopatia obstructivă cronică, fibroza pulmonară), afecțiuni cardiace (insuficiență cardiacă, cardiopatii congenitale ale adultului), sindrom de apnee în somn, fumat, afecțiuni neoplazice (carcinom renal, carcinom hepatocelular). (1, 2, 3, 5, 6)

Hemoglobina

Hemoglobina este o metaloproteină alcătuită din globină și hem cu rolul de a transporta oxigenul de la plămâni la țesuturi și dioxidul de carbon de la țesuturi la plămâni unde este eliminat.

Valorile normale ale hemoglobinei la adult sunt:

• 13,5-18 g/dL – la bărbat
• 12-16 g/dL – la femeie

Valorile scăzute ale hemoglobinei determină apariția anemiei. La valori ale hemoglobinei mai mici de 6 g/dL se impune transfuzia de sânge. Valorile crescute ale hemoglobinei se întâlnesc în poliglobulii. (1, 3)

Hematocrit

Hematocritul reprezintă raportul dintre volumul ocupat de hematii și volumul total de sânge al probei.

Valorile normale ale hematocritului la adult:

• 39%-49% - la bărbat
• 35%-45% - la femeie

Variațiile sunt în corelație cu valorile hemoglobinei și cu numărul de eritrocite. (1, 3)

Indicii eritrocitari

Volumul eritrocitar mediu (VEM)

Reprezintă volumul mediu al unei hematii și poate fi calculat folosind formula: VEM = Htc x 10/nr. eritrocite

Valorile normale ale VEM sunt cuprinse între 83 și 97 fL.

Creșterea VEM se numește macrocitoză și apare în anemie megaloblastică, anemie hemolitică, hipotiroidism, etilism cronic, sindrom mielodisplazic. Scăderea VEM se numește microcitoză și se întâlnește în: anemie feriprivă, talasemie, anemia întâlnită în bolile cronice.

Hemoglobina eritrocitară medie

Concentrația medie de hemoglobină eritrocitară

Poate fi calculată folosind formula: CHEM = Hb x 10/Htc.

Valorile normale ale CHEM sunt cuprinse între 32 și 36 g/dl. Modificări ale acestui parametru se numesc hipocromie (scăderea CHEM) sau hipercromie (creșterea CHEM). (1, 2, 3, 5, 7, 8)

Lărgimea distribuției eritrocitare

Lărgimea distribuției eritrocitare cuantifică heterogenitatea volumului eritrocitar. Valorile normale sunt cuprinse între 11,6 și 14,8. Rolul acestui parametru este de a detecta anizocitoza (anomalii ale mărimii eritrocitare) și se corelează cu anemii severe. (2, 3, 4)

Reticulocite

Reticulocitele reprezintă precursorii eritrocitelor ce se găsesc în special în măduva oasoasă, doar un mic procent regăsindu-se în periferie. Valoarea reticulocitelor în sângele periferic trebuie să reprezinte 0,5-1,5% din totalitatea eritrocitelor.

Numărul de leucocite

Leucocitele sau celulele albe au rol în apărarea organismului împotriva agenților patogeni. Ele se împart în două categorii: granulocite (neutrofile, eozinofile, bazofile) – prezintă în citoplasma granule cu mediatori chimici și enzime capabile să distrugă microorganisme; și agranulocite (limfocite, monocite) – nu prezintă granule la nivelul citoplasmei. Neutrofilele sunt primele celule ce răspund în cazul unei infecții sau inflamații, ele fiind și cele mai multe dintre leucocite. Eozinofilele au rol în combaterea infecției parazitare și în îndepărtarea complexelor antigen-anticorp ce se formează în reacțiile alergice. Bazofilele sunt implicate în reacțiile alergice sistemice. Limfocitele se împart în două categorii, B și T, în funcție de markerii de suprafață. Limfocitele B au rol în imunitatea umorală, prin secreție de anticorpi, iar limfocitele T au rol în imunitatea mediată celular.

Valorile normale ale leucocitelor sunt cuprinse în intervalul 4.000-10.000/mm³. Creșterea numărului de leucocite se numește leucocitoză și se datorează cela mai frecvent unei infecții. Creșteri marcate ale numărului de leucocite se întâlnesc în leucemii. Scăderea numărului de leucocite se numește leucopenie și poate fi cauzată de o scădere a sintezei sau de o creștere a distrucției leucocitelor. (1, 2, 3, 4)

Formula leucocitară

Formula leucocitară reprezintă determinarea celor cinci tipuri de leucocite exprimate procentual și în valoare absolută. Valorile normale ale formulei leucocitare sunt:

Neutrofile: 3.000-7.000/mm³; 60-70%

Eozinofile: 50-400/mm³; 1-4%

Bazofile: 20-100/mm³; 0-1%

Limfocite: 1.000-4.000/mm³; 25-35%

Monocite: 100-800/mm³; 4-8%

Neutrofilia (creșterea numărului de neutrofile) apare cel mai frecvent în infecții acute bacteriene. Neutropenia (scăderea numărului de neutrofile) se datorează unor infecții cu evoluție îndelungată ce epuizează capacitatea măduvei osoase de refacere a neutrofilelor. Unele medicamente pot determina apariția neutropeniei.

Eozinofilia (creșterea numărului de eozinofile) se întâlnește în infecții parazitare, iar eozinopenia (scăderea numărului de eozinofile) apare rareori, în infecții acute.

Bazofilia (creșterea numărului de bazofile) se datorează unor reacții alergice sau a inflamației cronice din infecții. Bazopenia (scăderea numărului de bazofile) apare rareori.

Limfocitoza (creșterea numărului de limfocite) apare mai frecvent în infecțiile acute virale și în infecțiile cronice. Limfopenia (scăderea numărului de limfocite) se datorează unei infecții acute de cele mai multe ori.

Monocitoza (creșterea numărului de monocite) apare în faza tardivă a unei infecții acute și în infecțiile cronice. Monocitopenia (scăderea numărului de monocite) survine rareori, în tratament cu glucocorticoizi și diferite afecțiuni neoplazice. (1, 3, 4, 5)

Număr de trombocite

Trombocitele reprezintă cele mai mici celule ale sângelui și sunt celule anucleate, de formă rotundă sau ovală, cu durata de viață cuprinsă între 9 și 12 zile. Aceste celule derivă din celule gigantice, megacariocite, prin fragmentarea lor. Aproximativ o treime din numărul total de trombocite se regăsește în splină, iar două treimi sunt prezente în sângele periferic.

Valoarea normală a trombocitelor este cuprinsă între 150.000 și 450.000/mm³.

Trombocitoza reprezintă creșterea numărului de trombocite în sângele periferic și poate apărea în policitemia vera, în infecții, anemie feriprivă, sindrom nefrotic, boli inflamatorii intestinale, colagenoze, afecțiuni neoplazice. Trombocitopenia reprezintă scăderea numărului de trombocite și se datorează fie unui deficit în producerea trombocitelor, fie ca urmare a unei distrucții (în trombocitopenia idiopatică). Hemoragiile se produc când numărul trombocitelor scade sub 50.000/mm³. (1, 2, 3, 4, 5)

Indici trombocitari

• Volumul trombocitar mediu se corelează cu riscul de sângerare la pacienții cu trombocitopenie. Valorile normale sunt cuprinse între 7, 4 și 13 fL.
• Lărgimea distribuției trombocitare se corelează cu numărul trombocitelor. (2, 3, 4, 5, 9)