Hipoglicemia și coma hipoglicemică

Hipoglicemia reprezintă un sindrom clinic manifestat prin scăderea glicemiei sub 70 mg/dl putând induce semne și simptome adrenergice sau chiar neuroglicopenice. Hipoglicemia apare cel mai frecvent în cazul pacienților cu diabet zaharat aflați în tratament cu insulină sau antidiabetice orale de tip sulfonilureic, în prezența unor circumstanțe favorizante.

Diagnosticul în cazul hipoglicemiei se pune în prezența Triadei Whipple, caracterizată de:

• Semne și simptome specifice unor valori glicemice scăzute
• Valori scăzute ale glicemiei
• Dispariția simptomatologiei după ingestia de glucoză și normalizarei glicemiei în sânge.

Semiologia clinică a hipoglicemiei poate prezenta diferite forme, în funcție de valorile glicemiei, pornind de la hipoglicemia asimptomatică, decelabilă doar prin măsurarea glucozei din sânge până la forma cea mai gravă reprezentată de coma hipoglicemică. (1, 2, 7, 8, 10).

Formă ușoară de hipoglicemie

• se manifestă prin senzație de foame apărută brusc, crampe abdominale,
• astenie, senzație de leșin,
• transpirații reci, tremurături, paloarea tegumentelor sau înroșirea feței
• anxietate, agitație psihomotorie/ stare de apatie, somnolență, depresie
• anginos, hipertensiune arterială
• tulburări neurologice - parestezii, tremurături generalizate. (1, 2, 5)

Criza hipoglicemică

Criza hipoglicemică poate fi însoțită de simptome impresionante care sunt însă tranzitorii, fără sechele ulterioare. Aceasta prezintă o serie de tulburări fiind prezente cu preponderență tulburările neuropsihice:

• Tulburări neurologice - convulsii musculare: crize tetaniforme, cu prezența semnului Trousseau și a semnului Chvosteck); crize epileptiforme; tulburări extrapiramidale coreoatetozice, pseudobulbare, pseudoparkinsoniene, cu prezența semnului Babinski; deficit motor (monoplegie brahială/ crurală, hemiplegie); tulburări de vorbire, midriază.
• Tulburări psihice – urmate de amnezie totală – confuzie, bâlbâială, incoerență, agitație psihomotorie (agresivitate, furie), stare de somnolență, confuzie, dezorientare, posibile halucinații.
• Tulburări senzoriale - diplopie, ambliopie, parestezii, migrenă.
• Tulburări digestive - crampe abdominal, sialoree, diaree, vomă. (1, 2, 5, 8)

Coma hipoglicemică

Coma hipoglicemică reprezintă forma gravă a crizei hipoglicemice, fenomen ce apare foarte rapid, imediat după apariția primelor semne și simptome de scădere a valorilor glicemice. Poate apărea însă și brusc, asemenea unui atac apoplexic.

Coma hipoglicemică este mult mai frecventă la pacienții cu diabet zaharat tip I (insulinodependent) deoarece această categorie de pacienți prezintă variații mai mari ale glicemiei în comparație cu persoanele cu diabet zahat tip II tratați cu sufonilureice. În cazul acestora, se poate discuta despre alți factori precipitanți, cul ar fi: vârsta înaintată, postul îndelungat, malnutriția, diareea, consumul de alcool, injuria cardiacă, hepatică sau renală.

Dintre cauzele cele mai frecvente de apariție a comei hipoglicemice, se numără:

• Cantități reduse de alimente, mese neregulate
• Ingestie crescută de alcool
• Activitate fizică în exces, cu neajustarea dozelor de insulină sau fără adaos de hidrați de carbon
• Aport exogen de insulină în exces
• Sarcina, perioada de lactație
• Administrarea de sulfonilureice, asocieri de două sau mai multe clase de medicamnte cu acțiune hipoglicemică
• Alte interacțiuni medicamentoase.

Senzația de foame imperioasă, transiprațiile, cefaleea, vertijul și transpirațiile reprezintă manifestările ce preced episodul de comă hipoglicemică. Când valorile glicemiei scad sub 40 mg/dl, apar semnele și simptomele specifice acesteia:

• Tahicardie cu hipertensiune arterială crescută sau bradicardie, zgomote cardiace neregulate
• Tahipnee sau bradipnee neregulată, zgomotoasă
• Transpirații reci, profuze, paloare
• Hipotermie
• Pierderea stării de consțiență, a sensibilității și a motricității voluntare
• Exgerearea refelexelor osteotendinoase
• Semnul Babinski prezent bilateral
• Convulsii
• Abdomen – fără modificări importante. (1, 2, 3, 4, 9)

Complicațiile hipoglicemiei și ale comei hipoglicemice

În ceea ce privește complicațiile ce pot apărea în cazul unor glicemii mai mici de 70 mg/dl, se pot pune în discuție leziunile cerebrale definitive, manifestate prin tulburări de memorie, dezorientare temporo-spațială, sau chiar stare vegetativă.

În cazul copiilor cu diabet zaharat tip I, hipoglicemiile pot avea repercursiuni severe asupra creierului încă incomplet dezvoltat, observându-se astfel un deficit cognitiv sever.

Alte complicații:

• Encefalopatia post-hipoglicemică
• Artimii severe
• Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă
• Tahicardie
• Hipertensiune arterială
• Posibil infarct miocardic acut
• Accident vascular cerebral
• Edem cerebral
• Hemoragie retiniană important
• Deces. (2, 4, 6, 7, 8)

Cum tratăm coma hipoglicemică?

Coma hipoglicemică poate fi combătută cu ajutorul soluțiilor cu conținut crescut de glucoză (33%) administrată intravenos până când pacientul îsi recapată starea de conștiență. Soluția de dextroză 50% poate fi de asemenea, administrată.

Glucagonul, hormon sintetizat de către organism cu rolul de a crește nivelul glucozei în sânge, reprezintă varianta utilizată de către anturajul persoanei în cauză, în cazul imposibilității unui abord venos stabil în vederea administrării soluției glucozate. Glucagonul poate fi administrat subcutanat sau intramuscular, 1mg în cazul unui adult sau 15 µg/kgc la copii, cu o creștere a glicemiei în 10-15 minute. După stabilizarea pacientului, acesta poate ingera carbohidrați cu absorbție lentă și rapidă, pentru a preveni o nouă hipoglicemie. Acest hormon nu va fi administrat ăn cazul consumului de alcool, în injuria hepatică sau a denutriției. . (1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9)

Cum prevenim hipoglicemia și coma hipoglicemică?

Pacienții cu diabet zaharat, aflați în tratament cu insulină sau sulfonilureice, necesită o instruire suplimentară realizată de medicul curant în legătură cu ajustarea medicației și a dietei pentru a evita o eventuală comă glicemică. Printre cele mai importante reguli, se numără:

• Respectarea cu strictețe a meselor principale și a gustărilor cu insgestia corectă de carbohidrați, calculată în funcție de necesarul fiecărui pacient.
• Testele rapide de glicemie sunt indispensabile în cazul pacienților cu diabet zaharat tip I, deoarece, în funcție de rezultat, doza de insulină se va crește sau se va micșora. De asemenea, în cazul unei glicemii de 50- 70 mg/dl, se va suplimenta ingestia de hidrați de carbon cu absorbție rapidă (ex: zahăr dizolvat în apă, suc de fructe).
• În cazul pacienților cu variații glicemice importante, fără simtpome specifice unui nivel scăzut al glicemiei, se poate lua în considerare montarea unui senzor de monitorizare a glicemiei ce transmite rezultatele pe un device wireless (ex-telefon, ceas electronic).
• Alcoolul se va consuma cu moderație, după sau în timpul mesei.
• Membrii familiei sau anturajul pot fi instruiți în legătură cu semnele și simptomele hipoglicemiei sau a comei hipoglicemice în vederea acordării ajutorului necesar. (3, 4, 5)