Încrederea în sine

Încrederea în sine nu se referă la convingerea că știm toate răspunsurile și nici credința că vom facem întotdeauna lucrurile corecte. Ea reprezintă convingerea că, indiferent de rezultate, vom fi buni și respectuoși cu noi, manifestând integritate. O persoană încrezătoare este interdependentă, vorbește cu un anumit grad de autoritate care nu denotă aroganță, este o bună observatoare și știe să învețe din propriile experiențe, atât din succese cât și din eșecuri. Pentru că nu se pedepsesc atunci când greșesc, acești indivizi pot privi evenimentele într-un mod lipsit de frică sau autoinvinovățire. (1)

Încrederea în sine este o atitudine legată de capacitățile și abilitățile personale. Înseamnă faptul că ne acceptăm, avem încredere în noi și deținem un anumit grad de control în viață. Persoanele încrezătoare pot stabili așteptări și țeluri realiste, pot comunica cu ușurință și pot face față criticii. Pe de altă parte, o încredere în sine scăzută crește nivelul de îndoială, pasivitate sau supunere și reduce nivelul de încredere în ceilalți. (2)

Încrederea în sine poate depinde de situație, spre exemplu putem avea încredere în noi în anumite domenii (de pildă, științe academice), în timp ce în altele (de pildă, relații) putem să ne simțim mai puțin încrezători. (2)

O încredere de sine crescută sau scăzută se corelează rar cu abilitățile actuale și reale, bazându-se mai degrabă pe percepțiile noastre, care sunt felul în care credem despre noi și care poate fi fals. (2)

O încredere de sine scăzută ar putea proveni în urma anumitor experiențe, la persoanele care sunt crescute într-un mediu critic, fără suport, la cele cărora le este frică de eșec sau la cele care emit judecați prea aspre vizavi de sine. (2)

Cum putem crește încrederea în sine?

Creșterea gradului de încredere în sine poate fi dobândită prin:

• Recunoașterea și punerea accentului pe calitățile proprii
• Răsplătirea și lăudarea propriei persoane pentru eforturile depuse și progresul dobândit
• Stabilirea unor țeluri realiste și tangibile
• Evitarea atingerii perfecțiunii, întrucât este imposibil să fim perfecți în toate domeniile
• Adoptarea unui comportament blând față de sine, plin de compasiune, atunci când eșuăm
• Recunoașterea faptului că experiențele negative de viață nu ne dictează viitorul
• Utilizarea cuvântului „Nu” atunci când considerăm că este cazul
• Exprimarea directă și respectuoasă a sentimentelor, credințelor și nevoilor
• A spune „stop” atunci când simțim emoții intense, încercând să gândim logic vizavi de o situație (2)
• Adoptarea unei posturi fizice care denotă încredere (postura trimite mesaje la nivel cerebral care pot schimbă felul în care ne simțim; dacă vrem să ne simțim mai puternici, atunci trebuie să adoptăm o poziție dreaptă și să zambim)
• A dobândi cât mai multe cunoștințe (o persoană cunoscătoare va avea mai multă încredere în sine)
• Practicarea recunoștinței
• A avea grijă de propria persoană (a te îmbraca frumos, a te bărbieri, a face duș, a face sport)
• A gândi pozitiv, eliminând negativismul
• A te focusa pe soluții și nu pe probleme
• A zâmbi, chiar dacă lucrurile nu merg așa cum trebuie

Un exercițiu util pentru creșterea încrederii de sine este vizualizarea, adică imaginarea cu ochii închiși, într-o stare de relaxare completă a corpului, cum s-ar comporta o persoană încrezătoare. Spre exemplu, o persoană poate să își imagineze cum ar fi să vorbească în fața unei camere de filmat sau efectuând o activitate în care i-ar plăcea să manifeste mai multe încredere. (4)

De asemenea, ca un individ să fie mai încrezător, trebuie să își clarifice țelurile, iar acestea trebuie să fie specifice, măsurabile, relevante, realizabile. (4)

Încrederea de sine nu este ceva ce dobândim iar apoi va exista până la sfârșitul vieții. Ea vine și pleacă, în funcție de experiențele prin care trecem. Indiferent cât de încrezători suntem, lumea este o provocare și de fiecare dată, va trebui să reconstruim acest sentiment. (4)