Infarctul - explicații
Autor: Dr. Purtan Teodora
Infarctul reprezintă o zonă de necroză bine delimitată, vizibilă cu ochiul liber, secundară întreruperii bruÅŸte a vascularizării în regiunea afectată.
Obstrucția vasculară determină tumefierea şi congestia zonei irigată de către vasul obstruat. Cel mai frecvent, infarctul este datorat unei obstrucții arteriale; mai rar, vasul se datorează unei obstrucții venoase.
De regulă, forma infarctului redă configuraÈ›ia regiunii anatomice irigate de către vasul obstruat. În majoritatea cazurilor, zona de infarct prezintă formă conică, cu vârful îndreptat înspre hilul ÅŸi baza îndreptată la periferia organului afectat. [1], [2], [4]
Care sunt cauzele infarctului
Principalele afecțiuni sau condiții patologice care duc la apariția infarctului:
- Tromboza valsculară (blocarea unui vas de sânge prin intermediul unui tromb)
- Embolia vasculară (blocarea unui vas de sânge prin intermediul unui embol)
- Torsiunea de organ
- Sindromul de compresiune exercitat la nu anumit nivel etc. [1], [2], [4]
Tipuri de infarct
În funcÈ›ie de tipul vascularizaÈ›iei care irigă zona respectivă, aproape fiecare organ din organismul uman poate fi afectat de către procesul de infarctizare.
În funcÈ›ie de aspectul macroscopic ÅŸi în funcÈ›ie de durata evoluÈ›iei:
- Infarctul alb sau „infarctul anemic”, specific organelor cu circulaÈ›ie sangvină terminală
- Infarctul roÅŸu sau „infarctul hemoragic”.
În funcÈ›ie de vasul de sânge obstruat:
- Infarctul arterial (secundar obstruării unei artere)
- Infarctul venos (secundar obstruării unei vene).
În funcÈ›ie de localizare:
Infarctul septic apare în urma infectării cu diferiÈ›i agenÈ›i patogeni a teritoriului necrozat. Cel mai frecvent, infarctul septic este înregistrat la nivel pulmonar, fiind datorat unui embol care deÈ›ine în componență diferite tipuri de microbi ÅŸi apare datorită scăderii rezistenÈ›ei È›esutului pulmonar necrozat față de bacteriile inhalate. În evoluÈ›ie, infarctul septic se poate transforma într-un abces. [1], [2], [4]
Manifestări clinice specifice infarctului
Manifestările clinice în infarc variază în funcÈ›ie de localizarea acestora.
Infarctul intestinal este un infarct roÈ™u, datorită îmbibării cu sânge a zonei de necroză. Acesta se caracterizează prin necrozarea segmentului de intestin irigat de către vasul obstruat, care devine destins de volum, roÈ™u-negricios, plin cu sânge È™i inflitrat.
Infarctul intestinal se caracterizează prin durere abdominală de intensitate variabilă (de la moderată până la severă), difuză, constantă, localizată cu predominanță în zona de proiecÈ›ie a segmentului de intestin afectat, cu caracter colicativ, însoÈ›ită de greÈ›uri, vărsături, anorexie, diaree urmată de constipaÈ›ie, distensie abdominală, hemoragie digestivă inferioară exprimată prin melenă, facies teros, tahicardie, extremități reci, cianotice, scăderea tensiunii arteriale, colaps.
Infarctul cerebral se datorează fie unei ischemii locale (secundare obstrucției unei artere cerebrale prin tromboză sau embolie) apărute la acel nivel, fie prăbușirii presiunii sangvine cerebrale. Infacrtul cerebral este de regulă un infarct alb și este caracterizat prin confuzie, tulburări de vorbire, dificultăți de respirație, cefalee bruscă și severă, pierderea conștienței, amețeli, tulburări de mers și de echilibru, tulburări de vedere, căderi inexplicabile, hemiplegie, tulburări de coordonare, amorțirea feței sau a membrelor, paralizie.
Infarctul miocardic este datorat de cele mai multe ori aterosclerozei coronariene (blocării fluxului sangvin la nivelul arterelor coronare, prin intermediul unui tromb desprins de la nivelul plăcilor de aterom, existente pe suprafaÈ›a pereÈ›ilor vasculari, în cadrul acestei afecÈ›iuni) È™i este un infarct alb. De cele mai multe ori, infarctul miocardic se localizează subendocardic sau transmural.
Printre manifestările clinice specifice infarctului miocardic se numără angină pectorală, dispnee, scurtarea respiraÈ›iei, oboseală, tuse, transpiraÈ›ie, anxietate, puls filiform, greÈ›uri, vărsături, sincopă, tegumente cianotice, palide etc. Durerea precordială specifică infarctului miocardic este resimÈ›ită ca o durere retrosternală sau substernală surdă sau ca o senzaÈ›ie de presiune locală, cu iradiere la nivelul spatelui, la nivelul umărului È™i a braÈ›ului drept, în mandibulă sau la nivelul ambilor umeri, de intesntitate crescută È™i durată prelungită.
Infarctele miocardice întinse pot duce la È™oc cardiogen prin insuficiență cardiacă acută.
Extinderea zonei necrozate de infarct la nivelul țesutului excitoconductor duce la apariția tulburărilor de ritm și se asociază riscului crescut de moarte subită.
Infarctul renal este datorat obstrucției embolice a unei ramuri a arterei renale; este un infarct alb, localizat deseori la nivelul corticalei, de formă cuneiformă sau trapezoidală, delimitat la periferie de un lizereu dublu (extern-hemoragic și intern-cenușiu).
Printre manifestările clinice specifice infarctuli renal se numără durerea lombară, durerea cu extindere la nivelul flancurilor sau a toracelui, instalată brusc, însoÈ›ită de hematurie, creÈ™terea valorilor tensionale, greÈ›uri, vărsături, oligurie È™i ulterior de anurie.
Infarctul pulmonar este secundar emboliei pulmonare È™i apare prin obstruarea unei ramuri de calibru mediu a arterei pulmonare prin intermediul unui embol. Infarctul pulmonar este un infarct roÈ™u, fiind caracterizat prin îmbibarea cu sânge a zonei de necroză, însoÈ›ită de vasodilataÈ›ie locală È™i eritrodiapedeză (ieÈ™irea globulelor roÈ™ii ale sângelui prin pereÈ›ii vasculari).
Manifestările infarctului pulmonar includ: durere toracică, dificultate respiratorie, jenă respiratorie, dispnee, tahipnee, tuse, hemoptizie, febră, transpirații, anxietate. [1], [2], [3], [4]
Diagnosticul infarctului
Diagnosticarea infarctului presupune consult medical de specialitate, în cadrul căruia se va întocmi o anamneză rapidă, care să cuprindă informaÈ›ii referitoare la momentul apariÈ›iei simptomatologiei È™i posibili factori declanÈ™atori, alte afecÈ›iuni de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condiÈ›ii de viață È™i de muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool sau cafea, medicamente administrate etc. De asemenea, consultul medical rapid trebuie să cuprindă o examinare clinică amănunÈ›ită a bolnavului, care să identifie semnele clinice specifice diferitelor tipuri de infarte.
De cele mai multe ori însă, datorită gravității bolii, anamneza È™i consultul medical sunt limitate, recurgându-se la examinarea imagistică, pentru instituirea cât mai precoce a tatamentului corespunzător.
Investigațiile imagistice care permit diagnosticarea infarctului:
- Examenul radiologic al toracelui
- Tomografia computerizată, cu sau fără substanță de contrast
- Ultrasonografia Doppler
- Ecocardiografia
- Ecocardiografia Doppler
- Cateterism coronarian (angiograma)
- Angiograma cerebrală
- Rezonanța magnetică nucleară
- Radiografia abdominală
- Angiografia
- Gazometria
- Biopsia și examenul histopatologic. [1], [2], [4]
Tratamentul infarctului
Tratamentul infarctului presupune restabilirea circulaÈ›iei sangvine la nivelul teritoriului infarctizat È™i îndepărtarea chirurgicală a È›esuturilor necrozate lipsite de viabilitate.
Tratamentul infarctului miocardic presupune realizarea terapiei de reperfuzie miocardică, sub formă medicamentoasă (tratament fibrinolitic cu reteplaza, tenecteplaza sau alteplaza; anticoagulnte şi antiagregante plachetare) sau sub formă chirurgicală, intervențională (angioplastia coronariană cu montarea unui stent la nivelul leziunii sau by-pass aortocoronarian).
În cazul infarctului intestinal se poate apela la intervenÈ›ii chirurgicale reconstructive (precum embolectomia, bypass-ul, tromendarteriectomia sau reimplantarea arterei mezenterice superioare substenotic) sau la intervenÈ›ii chirurgicale mutilante (rezecÈ›ia intestinală).
Tratamentul infacrtului cerebral constă în menÈ›inerea funcÈ›iei vitale È™i restabilirea circulaÈ›iei sangvine cerebrale prin administrarea medicamentelor anticoagulante sau antiagregante plachetare, în cazul infarctului cerebral alb, respectiv în controlarea hemoragiei cerebrale pe cale chirurgicală, în cazul infarctului roÈ™u.
Tratamentul infarctului pulmonar presupune menÈ›inerea funcÈ›iilor viitoare È™i corectarea factorului declanÈ™ator (administrarea de anticoagulante È™i trombolitice, în cazul trombozei de arteră renală, respectiv embolectomie în cazul infarctului secundar embolectomiei pulmonare, cu sau fără plasarea filtrului Greenfield pentru prevenirea apariÈ›iei altor infarcte pe viitor).
Tratamentul infarctului renal poate fi medicamentos (conservator), care constă în administrarea de anticoagulante (precum heparină) sau chirurgical (terapie endovasculară, care presupune embolectomie, trombectomie, tromboliză, angioplastie cu sau fără stentare). Îm ambele cazuri, se impune reperfuzarea roinichiului infarctizat, în primele 90 de minute de la apariÈ›ia infarctului renal. [1], [2], [4]
Consecințele infarctelor
În lipsa tratamentului coespunzător sau în caz de întârziere a administrării tratamentului specific, fiecare tip de infarct poate evolua diferit în funcÈ›ie de localizare, agravând statusul bolii È™i punând în pericol viaÈ›a bolnavului în cauză.
Infarctul intestinal poate evolua spre perforaÈ›ie, sângerare masivă, peritonită hemoragică sau purulentă sau septicemie, cu deces prin È™oc ireversibil.
Infarctul cerebral poate evolua spre deces, prin È™oc hemoragic (în cazul infarctului roÈ™u) sau spre transformare chistică (în cazul infarctului alb), cu persistenÈ›a la nivelul zonei necrozate a unei cavități pline cu lichid filant, serocitrin.
Infarctul renal evoluează spre formarea unei cicatrici retractate pe suprafața rinichiului, de formă stelată.
Infarctul miocardic poate duce la deces prin interesarea sistemului excitoconductor (care asociază tulburări de ritm severe) sau spre formarea unei cicatrici miocardice retractile, akinetice, care se poate destinde determinând apariÈ›ia unui anevrism cardiac.
Infarctul pulmonar poate evolua spre formarea unei cicatrici retractate, îmbibată cu hemosiderină, pe suprafaÈ›a plămânului afectat. În cazul infarctelor pulmonare multiple È™i repetate, se instalează cordul pulmonar cronic, prin creÈ™terea tensiunii arteriale la nivel pulmonar. [1], [2], [3], [4]
2. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
3. Infarction, link: https://www.britannica.com/science/infarction
4. Infarction, link: https://www.pathwaymedicine.org/infarction
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
intră pe forum