Instrumente de diagnostic emergente pentru depistarea precoce a endometriozei

Endometrioza este o boală cronică frecventă și greu de gestionat, afectând peste 11% din femeile aflate la vârsta reproductivă din Statele Unite și 190 de milioane de femei la nivel global. Diagnosticarea timpurie a endometriozei rămâne o provocare majoră în practica clinică, durata medie de diagnosticare fiind de șapte ani de la debutul simptomelor, care includ durere abdominală și crampe înainte, în timpul și după menstruație.
Endometrioza se manifestă prin migrarea și creșterea țesuturilor ce căptușesc uterul în alte locații, adesea afectând ovarele, trompele uterine și alte organe, provocând durere cronică, infertilitate și scăderea calității vieții. Un comentariu recent publicat în The Journal of Reproductive Medicine, Gynaecology & Obstetrics a evidențiat abordările promițătoare pentru diagnosticarea timpurie a endometriozei, bazându-se pe o cercetare PubMed realizată de cercetătorii de la Florida Atlantic University's Schmidt College of Medicine și colaboratorii lor.

Metodele actuale de diagnosticare a endometriozei includ examene pelvine, ecografii abdominale, RMN și laparoscopie, aceasta din urmă fiind considerată standardul de aur, deși poate fi costisitoare și implică riscuri chirurgicale. Testele ideale pentru diagnosticul precoce ar folosi criterii bazate pe simptome pentru a determina cine ar trebui să fie testat, urmărind maximizarea sensibilității și specificității. Noile cercetări se concentrează pe metode non-invazive, cum ar fi detectarea activității mioelectrice în tractul gastrointestinal prin electroviscerografie (EVG), o tehnică promițătoare, dar încă neprobată.

Momentan, nu există un test non-invaziv aprobat de FDA pentru endometrioză, iar cercetările suplimentare sunt necesare pentru a rafina aceste tehnologii emergente și pentru a stabili criterii diagnostice eficiente. Diagnosticul timpuriu al endometriozei continuă să fie dificil, iar evaluarea amănunțită a noilor tehnologii, cum ar fi electroviscerografia, ar putea oferi clinicienilor certitudinea necesară pentru a trece de la tratamentul bazat pe simptome la cel bazat pe diagnostic.

sursa: Science Daily