Intoxicația cu neuroleptice

Intoxicația cu neuroleptice

Neurolepticele sunt medicamente cu acțiune antipsihotică şi tranchilizantă, administrate ca tratament simptomatic în cadrul diferitelor tipuri de psihoze. Substanțele neuroleptice sunt substanțe cristaline, hidrosolubile, care acționează ca antipsihotice, antihistaminice, anticolinergice, hipnotice şi tranchilizante.

Intoxicația cu neuroleptice este frecvent întâlnită în rândul persoanelor cu schizofrenie, paranoia, manii comportamentale, psihoză manioco-depresivă, agitație, depresie, anxietate, confuzie mintală sau delir, aflate sub tratament specific. De asemenea, medicamentele antipsihotice mai sunt utilizate în cazul persoanelor cu insomnie sau în anestezie.

Principalele medicamente neuroleptice, utilizate cel mai frecvent în cadrul diferitelor afecțiuni psihice, sunt Romerganul (Prometazin), Clordelazinul (Largactil, Clorpromazin, Plegomazin), Nozinanul (Levomepromazin), Haloperidolul, Majeptilul, Lyogenul, Mellerilul (Tioridazin), Hiposerpilul (Raunervil, Reserpină, Serpasil) şi Stelazina (Arifluoperazina).

Gradul de toxicitate al medicamentelor neuroleptice creşte atunci când aceste substanțe sunt administrate în asocierea altor medicamente cu mecanism de acțiune asemănător. [1], [2], [3], [4]

Epidemiologie

Medicamentele neuroleptice fac parte din categoria substanțelor medicamentoase care expun bolnavul, fiind asociate unui risc crescut de toxicitate.

Cel mai fecvent, supradozajul de medicamente antipsihotice este întâlnit în rândul persoanelor cu diferite afecțiuni psihice, pecum psihoze, depresie, anxietate sau insomnie.

Intoxicația cu neuroleptice este mult mai frecvent întâlnită la vârstele înaintate, una dintre principalele cauze fiind schimbările de metabolism care au loc în interiorul organismului uman la bătrânețe şi interacțiunea cu alte medicamente administrate concomitent, pentru tratarea altor patologii (precum medicația cardiovasculară administrată în cadrul bolilor cardiace, etc.).

Intoxicația cu neuroleptice afectează în mod egal ambele sexe. Anumite complicații ale bolii, precum diskinezia tardivă, sunt întâlnite mai frecvent în rândul femeilor pe când, alte complicații, precum sindromul neuroleptic malign, sunt mai frecvent întâlnite în rândul bărbaților. [1], [3], [4]

Cauze şi factori de risc

Factorii de risc care pot determina apariția intoxicației cu neuroleptice sunt reprezentați de următoarele aspecte:

  • Administrarea unei supradoze de medicamente neuroleptice
  • Administrarea îndelungată a unor doze mari de medicamente neuroleptice
  • Asocierea medicamentelor neuroleptice cu alte medicamente cu mecanism de acțiune asemănător
  • Asocierea medicamentelor neuroleptice cu anticolinergicele sau cu litiul. [3], [4]


Semne şi simptome clinice

Tabloul clinic specific intoxicației cu neuroleptice este diferit, în funcție de medicamentul administrat. Au fost descrise şi cazuri de intoxicație cu neuroleptice asimptomatică.

Principalele manifestări clinice apărute în cadrul intoxicației cu neuroleptice sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

  • Sindrom anticolinergic, caracterizat prin agitație, psihoză toxică, confuzie, retenție urinară, midriază, tahicardie, întreruperea tranzitului intestinal, tegumente calde şi uscate.
  • Disfuncții extrapiramidale reprezentate de atetoză (stare patologică caracterizată prin apariția unor mişcări involuntare, neregulate, lente şi continue, localizate la nivelul feței, a gâtului şi a membrelor superioare - mână şi antebraț), coree (stare patologică caracterizată prin apariția unor mişcări spontane, rapide, neregulate, exagerate, non-repetitive, cu distribuție aleatorie), hemibalism (stare patologică caracterizată prin mişcări bruşte şi involuntare, violente, necoordonate, de mare amplitudine, dezordonate, care interesează doar o jumătate a corpului), distonie (tulburare motorie caracterizată prin contracții musculare involuntare care imprimă adoptarea unei posturi torsionate, vicioase, la nivelul membrului sau a porțiunii de corp afectate), boală Parkinson şi degenerescență hepato-lenticulară.
  • Creşterea tonusului muscular
  • Parkinsonism, caracterizat prin tremor de repaus, bradikinezie, rigiditate, instabilitate posturală, demență cu afectarea memoriei recente, micrografie-scrisul bolnavului devine mic, indescifrabil; tulburări de somn, hipofonie-diminuarea vocii, monotonie vocală; dificultăți la articularea cuvintelor, tulburări de mers, confuzie, amnezie, modificări de personalitate, sialoree, tulburări de deglutiție, constipație, incontinență urinară.
  • Acatizie (stare de nelinişte motorie continuă, însoțită de necesitatea bolnavului de a se mobiliza în permanență)
  • Distonie
  • Picioare neliniştite
  • Diskinezie tardivă, caracterizată prin grimase faciale; mişcări particulare ale buzelor, a limbii sau a maxilarului; legănarea şoldului sau a trunchiului; mişcări particulare ale mâinilor sau ale picioarelor.


Persoanele diagnosticate cu diferite afecțiuni psihice, supuse tratamentului cu Clorpromazină, care au dezvoltat un episod de intoxicație cu neuroleptice, pot prezenta următoarele manifestări clinice:

  • Agitație
  • Dezorientare temporo-spațială
  • Somnolență
  • Tremurături ale membrelor superioare şi inferioare
  • Mişcări necoordonate ale mâinilor şi ale globilor oculari
  • Obnubilare
  • Sindrom parkinsonian, cu contractura predominantă a muşchilor maseteri
  • Mioză pupilară
  • Semne clinice specifice insuficienței circulatorii acute
  • Hipertermie sau hipotermie
  • Insuficiență respiratorie acută, caracterizată prin tulburări de ritm respirator (dispnee, polipnee, apnee), tahicardie, cianoză, anxietate, nelinişte, hipotensiune arterială, amețeli, confuzie, delir, comă, tulburări de conştiință, sincopă, colaps circulator, encefalopatie respiratorie caracterizată initial prin agitație, iar mai apoi prin stare comatoasă.
  • Comă superficială sau profundă.


Supradozele de Clorpromazină pot determina apariția agranulocitozei şi a icterului colestatic. Agranulocitoza este o stare patologică caracterizată prin scăderea severă a numărului de leucocite, în mod special a numarului de neutrofile şi se asociază riscului crescut de deces al persoanei afectate.

În cazul persoanelor cu intoxicație cu neuroleptice apărute în urma administrării prelungite de Romergan în doze mari, procesul toxic evoluează în trei etape. Astfel:

  • În prima etapă, la mai puțin de o oră de la administrarea supradozei, apare sindromul de excitație, caracterizat din punct de vedere clinic prin midriază, cianoza buzelor, respirație stertoroasă şi convulsii.
  • În a doua etapă de evoluție a procesului toxic apare starea comatoasă. Reflexele osteotendinoase pot fi exagerate sau normale, apar hipotermia, tahicardia şi secusele musculare izolate.
  • A treia etapă de evoluție a intoxicației cu Romergan este etapa tulburărilor psihice, care se caracterizează prin următoarele manifestări clinice: agitație psiho-motorie, confuzie mintală, delir, halucinații auditive şi vizuale, mişcări corfologice şi midriază. [1], [2], [3], [4]


Diagnostic

Diagnosticul de intoxicație cu neuroleptice se pune coroborând datele obținute în urma efectuării anamnezei (motivele prezentării la medic-prezența simptomelor clinice descrise anterior; afecțiunile bolnavului, printre care se pot regăsi afecțiuni psihice; medicamentele administrate de către bolnav), a examinării clinice a bolnavului (prezența semnelor clinice descrise anterior) şi investigațiilor paraclinice efectuate (identificarea substanței toxice în urină prin efectuarea unor reacții colorimetrice).

Diagnosticul diferențial al intoxicației cu neuroleptice trebuie efectuat cu următoarele afecțiuni sau stări patologice:

  • Intoxicația cu cocaină
  • Intoxicația cu litiu
  • Intoxicația cu antidepresive
  • Intoxicația cu anticolinergice
  • Insolația
  • Delirium tremens
  • Sindromul neuroleptic malign
  • Intoxicația cu Metamfetamină
  • Intoxicația cu salicilați
  • Rabdomioliza
  • Intoxicația cu antihistaminice
  • Epilepsia (status epilepticus)
  • Torsada vârfurilor
  • Sindromul Withdrawal
  • Intoxicația cu inhibitorii selectivi ai serotoninei. [1], [3], [4]


Tratament

Tratament curativ. În cazul intoxicației cu neuroleptice nu există un anumit medicament utilizat ca antidot.

Pentru eliminarea substanței toxice din organism se recomandă efectuarea de spălături gastrice, administrarea de purgative (precum ulei de ricin în doză de 30 ml, etc.), provocarea de vărsături şi stimularea eliminării pe cale urinară a substanței toxice, prin administrarea perfuziilor cu glucoză în concentrație de 5% sau 10%.

Tratament simptomatic presupune totalitatea măsurilor terapeutice care pot fi utilizate pentru ameliorarea şi combaterea manifestărilor clinice apărute în cadrul intoxicației cu neuroleptice. Astfel:

  • Combaterea convulsiilor se poate realiza prin administrarea cu prudență a medicamentelor barbiturice cu durată scurtă de acțiune, precum Evipan, Baytinal, etc.
  • Corectarea agranulocitozei se poate realiza prin transfuzie de masă leucocitară sau prin administrare de stimulente medicamentoase care stimulează creşterea numărului de leucocite (precum Leucogen, Nucleinat de sodiu, Batilol, Mitluracil, Sodiu de clorofilină, Pyridoxină).
  • Pentru reducerea colapsului circulator se administrează perfuzii cu Norartrinal. [1], [2], [3], [4]


Evoluție. Prognostic. Complicații

În majoritatea cazurilor de intoxicație cu neuroleptice, nu s-a înregistrat apariția decesului. Cu toate acestea, mortalitatea în rândul persoanelor cu intoxicație cu neuroleptice este de aproximativ 10-12% din cazuri.

Riscul de deces apare în rândul persoanelor al căror organism nu tolerează substanța medicamentoasă sau în cazul lipsei de acomodare a organismului la administrarea în asociere a mai multor substanțe medicamentoase utilizate în sfera psihiatrică.

Cu toate că medicamentele neuroleptice se asociază unui risc scăzut de apariție a stărilor toxice sau a decesului, administrarea primei doze de substanță antipsihotică unui copil poate fi letală.

Administrarea îndelungată a medicamentelor neuroleptice poate determina apariția următoarelor aspecte patologice:

  • Hemibalism
  • Diskinezie tardivă
  • Sindrom metabolic asociat diabetului zaharat, creşterii în greutate sau diferitelor afecțiuni cardiovasculare
  • Parkinsonism
  • Prelungirea intervalului QT pe ECG. [1], [3], [4]

Data actualizare: 23-02-2018 | creare: 23-02-2018 | Vizite: 1204
Bibliografie
1. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, Bucureşti, 2016
2. Corneliu Borundel, Manual de Medicină Internă pentru cadre medii, Editura All, Bucureşti, 1994
3. Neuroleptic Agent Toxicity, link: https://emedicine.medscape.com/article/815881-overview
4. Adverse Effects and Toxicity of the Atypical Antipsychotics: What is Important for the Pediatric Emergency Medicine Practitioner, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3587131/

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.