Lăcrimarea fără motiv

Lăcrimarea fără motiv

Epifora sau „lăcrimarea excesivă” este o formă particulară de lăcrimare, care apare spontan, fără existența unei cauze anume. Mecanismul fiziopatogenic prin intermediul căruia apare această lăcrimare fără motiv este reprezentat de scurgerea insuficientă a peliculei lacrimogene din ochi, care înlocuiește lacrimile care se scurg prin intermediul sistemului nazolacrimal.

Lacrimile au rolul de a menține sănătatea zonei frontale a ochiului și pentru a asigura o viziune clară. Excesul de lacrimi însă poate afecta vederea și poate reprezenta o amenințare pentru viața persoanei în cauză atunci când aceasta conduce sau se află în desfășurarea altor activități care necesită atenție maximă.

În practica medicală au fost înregistrate numeroase cazuri de lăcrimare fără motiv. Această manifestare clinică poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecvent înregistrată în rândul copiilor aflați sub vârsta de 12 ani și în rândul vârstnicilor aflați peste vârsta de 60 de ani.

Această lăcrimare excesivă fără motiv poate fi prezentă la nivelul unuia sau a ambilor ochi.

Există anumite tulburări ale sistemului lacrimal superior, care pot duce la apariția lăcrimării fără motiv. Însă, de cele mai multe ori, această lăcrimare fără motiv nu este legată de afecțiunile structurale ale aparatului nazolacrimal prin intermediul căruia are loc drenarea lacrimilor. [1], [2]

Care sunt cauzele de apariție a lăcrimării fără motiv?

Lăcrimarea fără motiv poate apărea prin producerea excesivă de lacrimi sau prin blocarea drenajului lacrimilor.

Producerea excesivă de lacrimi poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni:

  • Prezența unui corp străin în ochi
  • Entropion
  • Ectropion
  • Defecte ale epiteliului corneean
  • Conjunctivită
  • Rinita alergică
  • Iritația apărută în cadrul sindromului de „ochi uscat
  • Glaucom congenital


Lăcrimarea fără motiv apărută prin blocarea drenajului lacrimal apare în cadrul următoarelor afecțiuni:

  • Obstrucția congenitală a canalului nazolacrimal
  • Obstrucția dobândită a canalului nazolacrimal.


Alte afecțiuni sau condiții patologice care pot duce la lăcrimare fără motiv:


Ce simptome însoțesc epifora sau „lăcrimarea fără motiv”, în cadrul diferitelor afecțiuni?

Lăcrimarea fără motiv poate fi însoțită de alte manifestări clinice, precum înroșirea ochiului, durere ascuțită resimțită la nivelul ochiului, vedere încețoșată, dilatarea vaselor de sânge prezente la nivel ocular, edem palpebral, etc.

În cazul pătrunderii unui corp străin în ochi, bolnavul poate acuza disconfort la nivelul ochiului, necesitatea de a freca ochiul pentru a îndepărta corpul străin, senzația de arsură oculară, lăcrimare fără motiv, clipit frecvent, durere oculară, vedere încețoșată.

Entropionul este o afecțiune oftalmologică caracterizată prin poziționarea defectuoasă a genelor, care prezintă o direcție inversă de creștere, înspre globul ocular. Astfel, genele sunt orientate spre interior și intră în contact cu ochiul în permanență. Bolnavii diagnosticați cu entropion pot acuza

  • durere oculară,
  • lăcrimare fără motiv,
  • scurgeri oculare,
  • hiperlacrimație,
  • senzația de corp străin intraocular,
  • scăderea acuității vizuale,
  • fotofobie.


Ectropionul este o afecțiune oftalmologică, caracterizată prin îndoirea spre exterior a marginii palpebrale libere, cu imposibilitatea de închidere a fantei palpebrale și expunerea permanentă a membranei conjunctivale la agresiunea factorilor externi. Bolnavii cu ectropion pot prezenta

  • iritație oculară,
  • senzația de arsură oculară,
  • uscăciune oculară,
  • iar în caz de ruptură excesivă hiperlacrimație aparent fără motiv.


Conjunctivita este o inflamație a conjunctivei, membrana care acoperă fața anterioară a sclerei și fețele posterioare a pleoapelor, cu rol de protecție a ochiului. Boala poate fi determinată de diverse etiologii (virale, bacteriene, alergice, chimice, etc.) și este caracterizată prin

  • edem palpebral,
  • înroșire oculară,
  • lăcrimare excesivă, aparent fără motiv,
  • formarea crustelor la nivelul pleoapelor,
  • prurit ocular,
  • senzația de arsură oculară,
  • fotofobie,
  • scurgeri oculare,
  • senzația de prezență a unui corp străin în ochi.


Rinita alergică este o afecțiune inflamatorie a mucuoasei nazale, apărută pe fond alergic, caracterizată din punct de vedere clinic prin

  • scurgeri nazale abundente,
  • prurit nazal,
  • obstrucție nazală,
  • strănut intens,
  • prurit ocular,
  • înroșire oculară,
  • oboseală,
  • lăcrimare excesivă fără motiv,
  • tuse,
  • inflamarea gâtului,
  • cefalee, etc.


Sindromul de „ochi uscat” este o afecțiune oculară datorată unei disfuncții a filmului lacrimal de diferite cauze, caracterizată din punct de vedere clinic prin

  • prurit ocular,
  • arsură oculară,
  • fotosensibilitate,
  • senzație permanentă de uscăciune oculară,
  • senzație de corp străin sau de „nisip” în ochi,
  • hiperemie oculară,
  • lăcrimare excesivă și fără motiv,
  • conjunctivită.


Glaucomul congenital este o afecțiune oftalmologică prezentă din naștere, caracterizată prin afectarea nervului optic, cu creșterea presiunii intraoculare, cu risc crescut de orbire în absența tratamentului chirurgical. Copiii diagnosticați cu glaucom congenital pot prezenta lăcrimare excesivă fără motiv, fotosensibilitate, lărgirea și pierderea transparenței corneei.

Uveita este o inflamație a tractului uveal, a irisului, a coroidei și a corpului ciliar, caracterizată din punct de vedere clinic prin

  • durere oculară,
  • fotofobie,
  • înroșirea ochiului,
  • scăderea acuității vizuale,
  • hiperemia conjunctivei,
  • lăcrimare fără motiv.


Keratita reprezintă o infecție a corneei, secundar unei răceli, caracterizată din punct de vedere clinic prin

  • eritem ocular,
  • durere oculară intensă,
  • disconfort ocular,
  • senzația de nisip în ochi,
  • prurit ocular,
  • vedere încețoșată,
  • lăcrimare fără motiv,
  • ebră,
  • oboseală,
  • cefalee și
  • alte mnaifestări asemănătoare răcelilor (febră, durere în gât, oboseală, frisoane, etc.). [1], [2], [3], [4], [5]


Care este tratamentul lăcrimării fără motiv?

Singurul mod de a combate lăcrimarea fără motiv este prin corectarea bolii de fond, care a dus la apariția acesteia.

  • În cazul pătrunderii de corpi străini în ochi, se recomandă spălarea cu atenție a mâinilor, iar mai apoi examinarea ochiului afectat în fața oglinzii, pentru decelarea corpului străin. Dacă corpul străin este identificat, se recomandă îndepărtarea acestuia prin intermediul unei batiste sau unui tifon steril. Totodată, se recomandă spălarea ochiului cu apă curată sau cu o soluție salină. În cazul în care obiectul străin pătruns în ochi nu poate fi îndepărtat, se recomandă consultarea de urgență a unui medicul oftalmolog.
  • Tratamentul administrat în cazul bolnavilor cu entropion poate fi medicamentos sau chirurgical.
    Tratamentul medicamentos presupune administrarea de corticosteroizi și antibiotice pentru prevenirea sau tratarea blefaritei (în cazul în care aceasta a apărut) și menținerea igienei oculare. În cazul bolnavilor diagnosticați cu entropion cicatricial, apărut în contextul pemfigoidului ocular cicatricial, se administrează chimioterapice sistemice (Dapsona). În cazul bolnavilor cu entropion spastic, se poate administra toxină botulinică în doze reduse.
    Tratamentul chirurgical se realizează sub anestezie locală și presupune excizia unui mic fragment din pleoapa inferioară, în cazul relaxării exagerate a musculaturii palpebrale sau recoltarea unei grefe de piele de la nivelul pleoapei superioare sau de la nivelul regiunii retroauriculare, în cazul entropionului datorat unui defect postchirurgical.
  • Tratamentul ectropionului este chirurgical și presupune fie îndepărtarea unei mici porțiuni din pleoapa inferioară, în cazul slăbiciunii musculare, fie adăugarea la locul defectului a unei grefe de piele prele vată de la nivelul pleoapei superioare sau din regiunea retroauriculară, în cazul ectropionului cicatricial.
  • Tratamentul conjunctivitei variază în funcție de etiologia acesteia.
    În cazul conjunctivitei bacteriene, se administrează antibiotice intraoculare, sub formă de unguente, picături sau pastile.
    În cazul conjunctivitei virale, se pot administra medicamente antiinflamatoare introculare sau pe cale orală.
    În conjunctivita alergică este necesară administrarea de antihistaminice orale sau corticosteroizi intraoculari.
    Bolnavii cu conjunctivită chimică necesită spălarea din abundeță a ochiului afectat, timp de cinci minute, cu apă spălată.
  • Tratamentul administrat în cazul rinitei alergice presupune evitarea contactului cu factorul alergenic, administrarea antihistaminicelor orale (precum Aerius, Xyzal, etc.), administrarea decongestionantelor nazale și a spray-urilor nazale pe bază de corticosteroizi și administrarea picăturilor de ochi pe bază de corticosteroizi.
  • Tratamentul glaucomului congenital presupune scăderea presiunii intraoculare pe cale medicamentoasă sau chirurgicală. Tratamentul chirurgical poate fi reprezentat de următoarele tipuri de proceduri chirurgicale: trabeculotomie, goniotomie, formarea unei căi de drenaj în zona cuprinsă între porțiunea anterioară a ochiului și spațiul exterior.
  • Tratamentul uveitei presupune administrarea de corticosteroizi pe cale topică sau sistemică și medicație cicloplegic-midriatică. În formele severe de boală, se pot administra corticosteroizi sistemic sau imunosupresoare nonsteroidiene. Tot în acest scop se pot efectua anumite proceduri intervenționale, precum vitrectomia (îndepărtarea vitrosului pe cale chirurgicală) sau crioterapia transsclerală. În formele de uveită bacteriană, se pot administra antibiotice.
  • Tratamentul keratitei constă în aplicarea la nivel ocular a unui unguent antibacterian pentru prevenirea infecțiilor bacteriene și pentru ameliorarea simptomatologiei. Se administrează coliruri antibiotice, antivirale și epitelizante corneene.
  • În cazul obstrucțiilor dobândite ale canalului nazolacrimal, se realizează irigația acestuia din urmă pe cale terapeutică, prin dacriocistorinostomie, care presupune crearea unui pasaj între sacul lacrimal și cavitatea nazală.
  • Tratamentul sindromului de „ochi uscat” constă în evitarea factorilor care pot duce la agravarea simptomatologiei (precum fumul de țigară, aerul rece și uscat, praful, etc.), administrarea lacrimilor artificiale pe bază de polivinil-poirolidonă, metilceluloză, polivinil-alcool, hialuronat de sodiu, utilizarea gelurilor de noapte.
  • Epifora apărută la nou-născuți poate dispărea spontan, prin deschiderea completă a ductelor lacrimogene pe parcursul a câtorva luni. [1], [2], [3], [4], [5]

Data actualizare: 05-09-2019 | creare: 05-09-2019 | Vizite: 49
Bibliografie
1. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
2. Fauci, Braunwald, Isselbacher, Wilson, Martin, Kasper, Hauser, Longo, HARRISON Principiile Medicinei Interne vol.I și II, Editura Teora, București, 2003
3. Causes and treatments for watering eyes, link: https://www.medicalnewstoday.com/articles/169397.php
4. Why Are My Eyes Watering?, link: https://www.healthline.com/health/watery-eyes
5. Watery eyes, link: https://www.mayoclinic.org/symptoms/watery-eyes/basics/causes/sym-20050821
Alte articole din aceeași secțiune:

Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.