Legătura dintre structura creierului și psihopatie: rezultate din imagistica prin rezonanță magnetică

Psihopatia este un construct de personalitate asociat cu agresivitate crescută, comportament violent și recidivism. Deși evaluarea se bazează predominant pe Scala Hare (PCL-R), acest instrument surprinde două dimensiuni distincte: trăsăturile afectiv-interpersonale și comportamentele impulsiv-antisociale. Cercetările recente sugerează că aceste dimensiuni pot avea baze neurobiologice diferite, dar studiile anterioare au prezentat rezultate neconcordante, adesea din cauza eșantioanelor reduse și caracteristicilor eterogene ale participanților.

Obiectivele studiului

Scopul principal al cercetătorilor germani și americani a fost identificarea regiunilor cerebrale asociate cu psihopatia, prin examinarea volumelor structurilor neuroanatomice în raport cu scorurile PCL-R. S-a emis ipoteza că factorul 1 ar fi corelat cu modificări ale regiunilor implicate în procesarea emoțiilor (de exemplu, amigdala), iar factorul 2 cu alterări ale circuitelor de control comportamental.

Metode

Studiul a inclus 39 de bărbați cu scoruri PCL-R ≥20, selectați din trei cohorte forensice germane, și grupuri de control potrivite ca vârstă. Evaluările au cuprins interviuri semi-structurate pentru diagnosticarea psihopatiei și imagistică prin rezonanță magnetică structurală, prelucrată prin morfometrie bazată pe deformație. Volumele regionale au fost estimate folosind un atlas detaliat al creierului uman (Julich-Brain), iar asocierea lor cu dimensiunile PCL-R a fost evaluată prin modele de covarianță, controlând pentru factori precum vârsta și volumul intracranian.

Rezultate

Asocieri cu factorul 1 (trăsături afectiv-interpersonale)

Corelațiile între factorul 1 și volumele regionale au fost slabe și mixte: regiuni precum cortexul orbitofrontal medial și arii dorsolaterale frontale au arătat asocieri negative, în timp ce hippocampul, cortexul entorhinal și anumite regiuni frontale și temporale au evidențiat asocieri pozitive. Niciuna dintre aceste corelații nu a îndeplinit criteriul de semnificație statistică după corecția pentru testări multiple.

Această variabilitate sugerează că trăsăturile factorului 1 nu derivă exclusiv din disfuncții structurale clare, ci pot implica circuite mai complexe sau adaptative.

Asocieri cu factorul 2 (comportament impulsiv-antisocial)

Spre deosebire de factorul 1, factorul 2 a prezentat predominant asocieri negative cu volumele regiunilor cerebrale. Cele mai puternice efecte s-au observat în nuclei talamici anteriori, substanța neagră, nucleul subthalamic și pons, majoritatea efectelor fiind bilaterale. De asemenea, regiuni orbitofrontale mediale și dorsolaterale frontale, insula și cerebelul au prezentat volume reduse asociate cu scoruri mari la factorul 2. Aceste date susțin ipoteza implicării circuitelor fronto-subcorticale în controlul comportamentului impulsiv.

Asocieri cu scorul total PCL-R

Volumul redus al cortexului orbitofrontal medial a fost asociat cu scorurile totale PCL-R, dar forța asocierilor a fost mai slabă decât în analiza pe factori individuali. Rezultatele întăresc utilitatea folosirii dimensiunilor separate ale psihopatiei în locul scorului total pentru evaluarea relațiilor neuroanatomice.

Diferențe între grupurile de participanți

Comparativ cu grupul control, subiecții psihopatici au prezentat o reducere globală a volumului cerebral (~1,5%), mai pronunțată la nivelul cortexului cerebral. Deși diferențele regionale specifice nu au fost consistent semnificative, reduceri au fost observate în hipocamp, subiculum, cortexul cingulat anterior și insulă. Aceste regiuni sunt implicate în procese de reglare emoțională și autocontrol.

Interpretare

Rezultatele arată că trăsăturile impulsiv-antisociale (factorul 2) sunt asociate cu modificări structurale în circuite bine cunoscute ca fiind implicate în inhibiția comportamentală și reglarea emoțională, inclusiv nucleii bazali, talamusul și cortexul orbitofrontal. În contrast, trăsăturile afectiv-interpersonale par să aibă o bază neurobiologică mai eterogenă.

Studiul a confirmat că diferențele de volum cerebral la persoanele cu psihopatie au o distribuție variabilă între indivizi, ceea ce poate explica heterogenitatea rezultatelor raportate anterior. De asemenea, observarea reducerilor de volum în regiunile paralimbice susține ipoteza că deficitele în procesarea informațiilor sociale și emoționale contribuie la trăsăturile psihopatice.

Concluzii

Comportamentele impulsiv-antisociale sunt asociate cu alterări volumetrice în circuitele cortico-subcorticale implicate în controlul comportamentului. Trăsăturile afectiv-interpersonale au o bază structurală mai puțin clară, ceea ce indică necesitatea unor evaluări mai detaliate și specifice. Rezultatele sugerează că psihopatia reflectă o combinație complexă de diferențe structurale cerebrale și caracteristici comportamentale, cu implicații pentru evaluarea clinică și intervenția în contexte judiciare.